ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 577/2021

Ședința publică din data de 03 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secția I civilă, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune din Cadrul Ministerului de Justiție, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- Anularea Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019 emis de Ministrul Justiției, ca nelegal din punct de vedere procedural, deoarece sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu nerespectarea prevederilor privind art. 75 alin. (1) din Legea 123/2006, deoarece aceasta nu a fost dispusă de către persoanele îndreptățite să dispună sancțiunea disciplinară a avertismentului scris (șeful serviciului sau de către directorul de specialitate); mai mult decât atât, prin raportare la alin. (2), al art. 75, din Legea 123/2006, Ministrului Justiției îi revine competența de a aplica doar sancțiunile disciplinare enumerate în mod expres. Din interpretarea informațiilor cuprinse în art. 75 din Legea 123/2006, sancțiunea disciplinară a avertismentului scris nu poate fi dispusă de către Ministrul Justiției, pe cale de consecință solicită anularea sancțiunii disciplinare a avertismentului scris emis prin Ordinul Ministrului Justiției, nr. 5030/C/03.12.2019.

- Admiterea contestației ca fondată și anularea Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019 emis de Ministerul Justiției, ca netemeinic și, pe cale de consecință,anularea sancțiunii disciplinare a avertismentului scris.

- Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

2.1. Prin sentința nr. 1040/15.07.2020, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Ministerul Justiției și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că ordinul atacat este un act administrativ al autorității publice centrale, astfel că soluționarea cererii este de competența curții de apel, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 100/21.09.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secția Civilă – completul specializat în litigii de muncă; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la ICCJ, secția de contencios administrativ pentru soluționarea conflictului.

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut că Ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare, a cărui anulare se solicită de către reclamant, vizează un raport de muncă.

Legea nr. 123/2006, care reglementează statutul consilierilor de probațiune, nu are nici o prevedere legată de contenciosul actelor emise cu privire la derularea raporturilor de muncă, astfel că devine aplicabil, potrivit normei de trimitere prevăzute la art. 78 din lege, dreptul comun în materia jurisdicției muncii, respectiv Titlul XII Legea 53/2003.

Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Curtea de apel a înlăturat susținerea privind incidența prevederilor art. 10 din Legea 554/2004, cu referire la criteriul ce vizează rangul autorității emitente a actului, reținând că actul a cărui valabilitate este contestată a fost emis în exercitarea competențelor specifice rezultate din legislația muncii – dobândind această natură juridică.

În privința competenței teritoriale, instanța a reținut că reclamantul are domiciliul pe raza județului Alba, astfel că, din punct de vedere teritorial, competența aparține Tribunalului Alba.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă – completul specializat în litigii de muncă.

Litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019 emis de Ministrul Justiției, prin care reclamantului i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară, prevăzută de Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare, constând în avertisment scris.

După cum rezultă din actele dosarului, reclamantul face parte din categoria personalului din unitățile din justiție, având funcția de consilier de probațiune în cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba iar sancțiunea disciplinară dispusă prin Ordinul ministrului, a cărui anulare se solicită de către reclamant, a fost aplicată în cadrul derulării raportului de muncă.

Statutul consilierilor de probațiune este reglementat prin Legea nr. 123/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 76 alin. (4) din Legea nr. 123/2006: " Persoana nemulțumită de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii."

Conform art. 78 din același act normativ: " Dispozițiile Legii nr. 123/2006 se completează cu reglementările din legislația muncii și legislația civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege".

În condițiile în care, Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare nu conține o normă care să atribuie contenciosului administrativ competența în acest domeniu special, devine aplicabil, potrivit normei de trimitere precitată, dreptul comun în materia jurisdicției muncii, respectiv Codul muncii, prezentul litigiu fiind de competența instanțelor specializate în litigii de muncă.

Relevantă în cauză în determinarea instanței competente este natura juridică a raporturilor născute între părți, care, după cum s-a arătat nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care atrag competența materială a curții de apel, în raport de rangul emitentului, întrucât actul contestat nu are caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, chiar dacă este emis de o autoritate publică centrală, ci este un act de drept al muncii, fiind emis de ministerul pârât în calitate de parte în raportul de muncă, fără ca prin aceasta să se exercite prerogativele puterii de stat.

În consecință, fiind vorba de un litigiu de muncă, din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, devin aplicabile dispozițiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Înalta Curte reține că reclamantul are domiciliul pe raza județului Alba, motiv pentru care, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Alba.

De altfel, se poate observa că, în cuprinsul Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019, contestat, la art. 4 se menționează care este instanța competentă potrivit legii, respectiv "tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamantul."

În consecință, având în vedere considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă- completul specializat în litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Justiției, prin Ministrul Justiției și Direcția Națională de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției, în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă – completul specializat în litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.