ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2021

Ședința publică din data de 21 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate, în principal, nulitatea absolută a Ordinului nr. 5028/C/03.12.2019 emis de Ministrul Justiției;

- în subsidiar să se dispună anularea sus menționatului ordin prin care reclamanta a fost suspendată din funcția de șef serviciu din cadrul Serviciului de Probațiune Alba pe o perioadă de 3 luni;

- să se dispună repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii ordinului contestat și plata în favoarea acesteia a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, sume ce urmează a fi majorate cu rata inflației la care să se adauge și plata dobânzii legale corespunzătoare drepturilor solicitate până la data plății efective a acestora;

- să se dispună obligarea pârâților la plata daunelor morale în favoarea reclamantei în sumă de 100.000 RON;

- în secundar, să se dispună înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate prin ordinul atacat, cu aceea a avertismentului;

- cu cheltuieli de judecată conform art. 453 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1374 din data de 16 septembrie 2020 Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Alba, secția I civilă a reținut că cererea formulată de reclamantă vizează nulitatea/anularea unui ordin emis de Ministrul Justiției, act care, în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, cauza urmând a fi soluționată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță competentă teritorial conform art. 10 alin. (3) al aceluiași act normativ coroborat cu art. 76 alin. (4) din Legea nr. 123/2006 actualizată, privind statutul personalului de probațiune.

În acest sens, art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel iar potrivit alin. (3), reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

2.2 Prin sentința civilă nr. 26 din data de 9 februarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă - completul specializat în litigii de muncă și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare, a cărui anulare se solicită de către reclamantă, vizează un raport de muncă. Statutul consilierilor de probațiune este reglementat prin Legea nr. 123/2006, lege care se completează cu reglementările din legislația muncii și legislația civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege. Atâta timp cât Legea nr. 123/2006 nu are nici o prevedere legată de contenciosul actelor emise cu privire la derularea raporturilor de muncă, devine aplicabil, dreptul comun în materia jurisdicției muncii, respectiv Titlul XII Legea nr. 53/2003. Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Ordinului nr. 5028/C/03.12.2019 emis de Ministerul Justiției, prin care reclamantului i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară, prevăzută de Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare, constând în suspendarea din funcția de șef serviciu din cadrul Serviciului de Probațiune Alba pe o perioadă de 3 luni;

După cum rezultă din actele dosarului, reclamanta face parte din categoria personalului din unitățile din justiție, având funcția de șef serviciu în cadrul Serviciului de probațiune Alba, iar sancțiunea disciplinară dispusă prin Ordinul ministrului, a cărui anulare se solicită de către reclamantă, a fost aplicată în cadrul derulării raportului de muncă.

Statutul consilierilor de probațiune este reglementat prin Legea nr. 123/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 76 alin. (4) din Legea nr. 123/2006:

"Persoana nemulțumită de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii."

Conform art. 78 din același act normativ: " Dispozițiile Legii nr. 123/2006 se completează cu reglementările din legislația muncii și legislația civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege".

În condițiile în care, Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare nu conține o normă care să atribuie contenciosului administrativ competența în acest domeniu special, devine aplicabil, potrivit normei de trimitere precitată, dreptul comun în materia jurisdicției muncii, respectiv Codul muncii, prezentul litigiu fiind de competența instanțelor specializate în litigii de muncă.

Relevantă în cauză pentru determinarea instanței competente este natura juridică a raporturilor născute între părți, care, după cum s-a arătat nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care atrag competența materială a curții de apel, în raport de rangul emitentului, întrucât actul contestat nu are caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, chiar dacă este emis de o autoritate publică centrală, ci este un act de drept al muncii, fiind emis de ministerul pârât în calitate de parte în raportul de muncă, fără ca prin aceasta să se exercite prerogativele puterii de stat.

În consecință, fiind vorba de un litigiu de muncă, din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, devin aplicabile dispozițiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Înalta Curte reține că reclamanta are domiciliul pe raza județului Alba, motiv pentru care, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Alba.

De altfel, se poate observa că, în cuprinsul Ordinului nr. 5028/C/03.12.2019, contestat, la art. 4 se menționează care este instanța competentă potrivit legii, respectiv "tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamantul."

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune în favoarea Tribunalul Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2021.