ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2021

Ședința publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 8.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1138/25.06.2019 și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de numire în funcția de judecător, la Judecătoria Orșova.

Prin sentința nr. 73 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 73 din 9 iulie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta arată că instanța de fond în mod eronat a reținut că Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1138/25.06.2019, prin care i-a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător la judecătoria Orșova, nu a fost emisă cu exces de putere.

În mod greșit au fost evaluate criteriile prevăzute de art. 23 alin. (1

1

) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

Hotărârea contestată a fost emisă cu exces de putere, în condițiile în care soluționarea cererii sale de numire în funcția de judecător a fost formală, respectiv nu au fost analizate în mod efectiv toate criteriile prevăzute de Regulament, emițându-se astfel o hotărâre ce nu îndeplinește condițiile privind legalitatea și oportunitatea.

Astfel, în opinia recurentei, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a procedat la o greșită evaluare a criteriilor prevăzute de Regulament referitoare la volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova, la numărul posturilor vacante la instanța și unitatea de parchet implicate în această procedură, la dificultățile de ocupare a acestor posturi și la vechimea contestatoarei în funcție și la parchet.

S-a mai învederat de către recurentă că, în aceeași ședință, secția pentru judecători a admis o cerere de numire a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș în funcția de judecător, deși la acea unitate de parchet rămânea doar un singur procuror, că Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a avizat favorabil cererea sa cunoscând că Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova nu ar fi rămas doar cu un post de execuție ocupat, postul său urmând a fi ocupat prin delegare sau transfer, că în data de 11.09.2017 a fost respinsă cererea de transfer a doamnei procuror B. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova, astfel că această unitate de parchet nu se confruntă cu dificultăți de ocupare iar la unitatea de parchet unde este încadrată, încărcătura pe schemă este de 5 ori mai mică de media pe țară.

A apreciat recurenta că prin respingerea cererii sale, secția și-a depășit limitele legale de exercitare a dreptului de apreciere și a restrâns vocația la numirea sa în funcția de judecător, în considerarea abstractă a vechimii și a volumului de activitate de la unitatea de parchet și instanța implicate ceea ce a echivalat cu o depășire a proporționalității între dreptul său la carieră și interesul public al bunei funcționări a justiției.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinarea înregistată la dosar, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, cu consecința anulării recuruslui, iar pe fond a solicitat respingerea recursului arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 22 și 23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006).

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 03 februarie 2021, apreciindu-se că motivele de recurs se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanță a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 1138 din 25.06.2019 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de numire în funcția de judecător la Judecătoria Orșova, conform dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Soluționând cauza, prima instanță a respins acțiunea reclamantei, apreciind că hotărârea contestată nu a fost emisă cu exces de putere, motivul respingerii cererii reclamantei de numire în funcția de judecător constând în faptul că aceasta nu este oportună, având în vedere situația dificilă din punct de vedere a schemei de personal cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova, care, în situația admiterii cererii, ar funcționa cu un singur procuror și volumul de activitate al Judecătoriei Orșova, situat cu mult sub media națională, prin raportare la datele statistice.

Criticile recurentei-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Procedând la analiza criticilor de nelegalitate care vizează depășirea limitelor marjei de apreciere de care beneficiază secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în analiza criteriilor utile soluționării cererii de numire în funcția de judecător, în mod judicios instanța de fond a pornit de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și interesul privat al persoanelor asupra cărora se răsfrâng măsurile luate de respectiva autoritate. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice (în speță, interesul public al bunei funcționări a justiției).

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii.

Din această perspectivă, analizând conținutul actului administrativ atacat în speță, în acord cu judecătorul fondului se reține că Hotărârea nr. 1138 din 25.06.2019 a secției pentru Judecători respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea căreia a fost adoptată, iar măsura dispusă de pârâtă este amplu și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Secția pentru Judecători a CSM s-a raportat la prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 22 și art. 23 alin. (1

1

) din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

Printre criteriile prevăzute de Regulament a fi avute în vedere la soluționarea cererilor se numără volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestor posturi.

În speță, s-a reținut situația dificilă a schemei de personal cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova, care ar funcționa cu un singur procuror, pe funcție de execuție în cazul admiterii cererii, în condițiile în care dintre cele 3 posturi de procuror prevăzute în schemă (l post de conducere și 2 posturi de execuție), erau ocupate postul de conducere și 1 post de execuție, fiind vacant 1 post de execuție, precum și volumul de activitate al Judecătoriei Orșova în anul 2018, care s-a situat cu mult sub media anuală (încărcătura cauzelor/judecător a fost de 665, comparativ cu media națională de 1128, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 499, comparativ cu media națională 866).

Față de toate aceste repere care creionează criteriul referitor la volumul de activitate al unității de parchet/instanțelor implicate și dificultățile de ocupare a posturilor, în mod corect a constat prima instanță că secția pentru judecători a CSM a decis respingerea cererii, în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiile legale și regulamentare.

În contexul evidențiat, urmează a fi înlăturate criticile recurentei referitoare la neanalizarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (1

l

) din Regulament, cu referire la criteriul vechimii și evaluarea greșită a volumului de activitate de la instanța și unitatea de parchet implicate.

Criteriile prevăzute de art. 23 alin1

1

din Regulament sunt orientative și în niciun caz nu s-a prevăzut prevalența criteriului vechimii în funcție al solicitantului ori a calificativului obținut la evaluare, față de volumul de activitate al unității de la care provine solicitantul și al instanței la care se solicită numirea.

Volumul de activitate al Judecătoriei Orșova a fost analizat în mod corect prin raportare la încărcătura medie pe judecător, respectiv, la încărcătura medie pe schema de anul anterior celui în care s-a formulat cererea, conform datelor statistice ale CSM, și nu raportat la o altă perioadă care nu a intrat în perioada de referință a datelor statistice.

De asemenea, în mod corect s-a avut în vedere situația posturilor vacante pentru judecător, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 03.06.2019, completată la data de 05.06.2019, cu luarea în considerare a posturilor ocupate în urma sesiunii de transferuri a judecătorilor la judecătorii din data de 24.06.2019, și nu s-a putut avea în vedere perioada de referință din 2017, așa cum susține recurenta că ar fi trebuit să se aibă în vedere. De aceea, și motivarea referitoare la respingerea cererii de transfer din anul 2017 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova nu are legătură cu soluționarea cererii de numire în funcția de judecător formulată de reclamantă în anul 2019.

În ce privește aplicarea discriminatorie a criteriilor prevăzute de lege, invocată de recurentă, aceasta nu a fost dovedită, situațiile la care a făcut referire vizând alte cereri formulate de magistrați din cadrul altor unități.

De asemenea, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de numire în funcția de judecător, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.

Cât privește avizele favorabile exprimat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Judecătoria Orșova, acestea au rol consultativ, decizia fiind atributul exclusiv al CSM care, conform legii, își asumă rolul de a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar. Mai mult decât atât, în prezenta cauză avizul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți a fost emis de o altă unitate de parchet decât cea în cadrul căreia își desfășoară activitatea, față de faptul că reclamanta a fost numită prim-procuror prin Hotărârea nr. 777/2016 a Consiliului Superior al Magistraturii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova. De altfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți nu a arătat în avizul emis că funcția de conducere pe care o deține recurenta în prezent ar urma sa fie ocupată prin delegare de către o anumită persoană, așa cum se susține în cerere.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, constatând caracterul nefondat al motivelor de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 73 din 9 iulie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.