ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6322/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. București a chemat în jduecată pârâtele Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea deciziei nr. 285/22.05.2017 de soluționare a contestatiei formulate de A. S.R.L. București împotriva deciziei de impunere nr. x/29.07.2011 a Administrației Judeteana a Finanțelor Publice Galați, emisa de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București; anularea deciziei de impunere nr. x/29.07.2011 a Administrației Judeteana a Finanțelor Publice Galați prin care societatea a fost impusa la plata sumei de 1.956.913 RON, din care contestă ca nedatorata suma de 1.480.227 RON, din care 939.847 RON reprezentând debit principal și 540.380 RON reprezentând penalitati/majorari de intarziere calculate de organul fiscal.

A arătat că obiectul contestatiei l-a constituit decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata nr. x/29.07.2011, prin care s-au stabilit obligații fiscale in suma de 1.956.913 RON, din care societatea a contestat 1.480.227 RON.

Prin sentința civilă nr. 2180 din 9 iulie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 2 a Finanțelor Publice.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București și excepția tardivității cererii de a se stabili deductibilitatea cheltuielilor cu servicii de reclamă și publicitate.

A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect plata dobânzii.

A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect plata dobânzii.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI GALAȚI, și A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.

A anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 285/22.05.2017 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și decizia de impunere nr. x/29.07.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați, în ceea ce privește suma de 704.476 RON reprezentând impozit pe profit și accesoriile aferente sumei de 704.476 RON reprezentând impozit pe profit.

A respins în rest acțiunea.

A obligat pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați și A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București la plata sumei de 5770 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile recurate au formulat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâtele pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București -Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.

Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București -Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii a formulat și completare la motivele de recurs.

În motivarea recursului său, recurenta-reclamantă a arătat, în primul rând, că, în ceea ce privește deductibilitatea cheltuielilor cu diurnele instanța de fond nu contesta realitatea deplasărilor efectuate in baza cărora s-au acordat diurne (afirmând ca "nu s-a reținut ca deplasarea efectiva nu s-a realizat") ci apreciază ca ordinele de deplasare nu sunt corect întocmite, acesta fiind unicul argument care sta la baza considerării ca nedeductibile a cheltuielilor cu diurne de deplasare.

Or, în opinia recurentei, scopul, sensul unui document justificativ este acela de a dovedi existenta operațiunii care se înregistrează in contabilitate. De altfel, se mai arată că din Decizia nr. 285/22.05.2017 de soluționare a contestației rezulta ca organele fiscale contesta realitatea deplasărilor. Astfel la pagina 12 din Decizie ultimul paragraf se retine ca "Fata de dispozițiile legale de mai sus si de constatările inspecției fiscale se retine ca societatea nu a justificat efectuarea cheltuielilor cu deplasările in suma de 588.900 RON pentru anul 2008 si in suma de 477.750 RON pentru anul 2009 cu documente justificative întocmite conform prevederilor legale si nici nu a prezentat documente din care sa rezulte necesitatea efectuării acestora in interesul direct al activității si in scopul realizării de venituri impozabile, respectiv rezultatele deplasărilor, având in vedere ca toate ordinele de deplasare poarta o simpla mențiune generica "este delegat pentru interes serviciu".

Recurenta susține că în urma administrării probatoriului in cadrul prezentei acțiuni a rezultat fara dubiu realitatea operațiunilor cu deplasarea personalului precum si faptul ca aceste cheltuieli sunt integral deductibile, fiind aferente obținerii de venituri. Sunt invocate, în acest sens concluziile expertizei efectuate în cauză. Se arată că în condițiile în care au fost înregistrate venituri din prestarea serviciilor de pază era evident că acestea nu se puteau realiza fără efectuarea de cheltuieli de personal, fiind de neconceput să se obțină venituri fără cheltuieli.

Singurele motive pentru care organele fiscale au considerat nedeductibile cheltuielile cu deplasarea personalului au fost faptul că nu s-a făcut dovada cazării personalului și modul de completare a ordinelor de deplasare.

In ceea ce privește cazarea personalului, aceasta se face in containere la locația beneficiarului, cazarea lor la hotel determinând costuri mult mai mari.

În ceea ce privește ordinele de deplasare se arată că clienții societății sunt întreprinderi mari astfel că la obiectivele de pază și securitate in general nu exista personal administrativ, ci doar personal executant - personalul administrativ existând doar la sediul social ai clientului. Prin urmare, era imposibil ca ordinele de deplasare sa fie semnate si stampilate de către reprezentanții clientului, aceasta neînsemnând însa ca serviciile de pază nu au fost efectiv executate.

Constatarea organelor de inspecție conform căreia ordinele de deplasare nu conțin mențiuni despre "avansuri spre decontare acordate si eventualele restituiri, semnătura titularului de avans" nu respecta realitatea. Fiecare ordin de deplasare prevede pe verso-ul acestuia mențiuni privitoare la diurna acordată. In plus, datorita numărului mare de agenți de paza (peste 800 de angajați), acordarea diurnelor este centralizata in documente separate, intitulate Tabel nominal diurna acordata"

Totodată se arată faptul că deplasările salariaților se efectuează exclusiv cu autovehiculele Societății, in acest scop fiind completate foi de parcurs detaliate pentru fiecare deplasare/salariat. Prin urmare, deplasarea efectiva a salariaților poate fi justificata si cu aceste documente.

In ceea ce privește prevederile legislative la care face referire organul de control in cuprinsul raportului de inspecție fiscala (punctele 1 si 2 secțiunea A din anexa 1 la Ordinul nr. 3512/2008), trebuie remarcat ca acestea nu fac nici o referire la obligația ca documentul justificativ sa poarte stampila unității pentru care a fost delegat si semnătura autorizata a reprezentantului acesteia.

Din expertizarea ordinelor de deplasare se constata ca diurna zilnica acordata salariaților se încadrează in plafonul deductibil fiscal. conform art. 21 (3) lit. b) din Codul fiscal, de 32,50 RON/zi (13 RON x 2,5).

În ceea ce privește respingere a cererii de restituire a plaților făcute in baza acestui act administrativ si la plata dobânzii de 0,02% pe zi începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal, recurenta-reclamantă afirmă că soluția instanței de fond este nelegală.

Contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta afirmă că toate plățile au fost efectuate de societate in baza deciziei de impunere contestată. Mai mult, organul fiscal dispusese masuri de executare iar suma de 704.477 RON a fost retrasa din contul societății de la B. prin poprire. Suma nu a fosta achitata cu titlu de prejudiciu in dosar penal ci s-au achitat obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin Decizia de impunere iar ulterior in anul 2016 organul de urmărire penala a pus in mișcare acțiunea penala si la scurt timp a dat soluția de clasare.

De asemenea, se arată că instanța de fond este in eroare când susține ca suma a fost achitata pentru a se dispune clasarea cauzei. Instanța de fond retine ca temeiul de drept pentru care s-a dispus clasarea este art. 19 din Legea nr 255/2013 - legea de punere in aplicare a C. pen. când, în realitate, temeiul de drept pentru care s-a dispus achitarea a fost art. 18

1

din vechiul C. pen.

În concluzie, anularea deciziei de impunere ar fi trebuit să conducă la restituirea sumelor achitate în baza acesteia precum și la plata unor dobânzi în condițiile art. 174 și 182 din Codul de procedură fiscală.

Recurenta-pârâtă Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii a solicitat casarea sentinței, invocând aplicarea greșită a normelor de drept material.

O primă critică a recurentei pârâte se referă la calitatea sa procesuală, recurenta arătând că nu are calitatea în ceea ce privește decizia de impunere nr. xnr. 559/29.07.2011 emisă de AJFP Galați.

O a doua critică se referă, în realitate, la partea din sentință prin care instanța de fond a respins o parte din pretențiile reclamantei, recurenta susținând că, în ceea ce privește ordinele de deplasare, acestea nu puteau constitui documente justificative pentru diurnele achitate datorită modalității de întocmire a acestora.

De asemenea, recurenta-pârâtă formulează critici cu privire la soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată, susținând că nu a avut culpă procesuală.

Printr-o precizare la recurs recurenta-pârâtă arată că în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea întrucât societatea reclamantă nu a dovedit realitatea și necesitatea serviciilor de consultanță achitate societății C.. Potrivit contractului, prestatorul nu presta activități pe teritoriul beneficiarului și, pe de altă parte, lucrările prezentate au un caracter general, nefiind demonstrată utilitatea lor. În ceea ce privește creșterea cifrei de afaceri, se afirmă că nu s-a demonstrat o legătură între prestațiile consultantului și rezultatele pozitive ale reclamantei.

Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a invocat, în susținerea recursului său, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă arată că in ceea ce privește nedeductibilitatea cheltuielilor reprezentând servicii de consultanță prestate de către S.C.C., organul de control a avut în vedere faptul că, din analiza celor două contracte de prestări servicii, referitor la locul prestării,a rezultat că acestea se realizează pe teritoriul prestatorului.

Mai mult, facturile emise de prestator sunt redactate în limba română și nu în limba prestatorului, baza de impozitare este exprimată în valută și sunt consecutive: factura x/27.03.2009, factura x/26.062009, factura x/22.09.2009 si factura x/29.03.2010 rezultând astfel că, în perioada martie 2009- martie 2010, reclamanta a fost singurul client al prestatorului.

Având în vedere că au fost constate necorelatii între documentele puse la dispoziție, modalitatea atipică de întocmire a facturilor, caracterul teoretic al materialelor prezentate în susținerea obiectului contractelor, organul de control nu a dat dreptul la deductibilitatea sumelor reprezentând cheltuielile cu prestările de servicii de management.

Se mai arată că instanța nu a ținut cont nici de faptul ca, prin Ordonanța de clasare emisă de Parchetul de pe lângă a Tribunalului Galați, organul de urmărire penală a reținut în sarcina suspecților că, în perioada martie 2009 - martie 2010 au înregistrat în contabilitate operațiuni nereale/cheltuieli fictive, în valoare de 4.402.982 RON reprezentând cheltuieli de management în baza unor contracte încheiate cu C. Cipru, si nici de faptul ca, a fost formată o comisie rogatorie care a stabilit faptul că la adresa de sediu a societății din Cipru, era de fapt o cutie poștală.

În ceea ce privește respingerea de către instanța de fond a excepției tardivității capătului de cerere de a se stabili deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile de reclama si publicitate, se afirmă că soluția este nelegala deoarece acest capăt de cerere a fost soluționat prin pct. 2 al Deciziei nr. 73/06.02.2012. intimata-reclamanta având posibilitatea să conteste acest aspect.

In ceea ce privește obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5770 RON, se afirmă că soluția este nelegală întrucât nu pot fi reținute aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către pârâte pentru a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum exagerat.

Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin decizia de impunere nr. x/29.07.2011, emisă de D.G.F.P. Galați au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată în cuantum de 1.956.913 RON din care: 204.616 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, urmare a neacordării deductibilității cheltuielilor cu diurna, tichete cadou precum și ca urmare a ajustării veniturilor în relația cu S.C. D. GALAȚI S.A.; 29.580 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, urmare a tranzacției efectuate în lunile mai și iunie 2009 cu S.C. E. S.R.L. Galați; 704.476 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, urmare a neacordării deductibilității cheltuielilor cu consultanța în management, înregistrate de societate în baza contractelor încheiate cu C. (fostă F.) din Cipru; 591.171 RON reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 311.214 RON reprezentând TVA; 115.856 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA.

Prin decizia de soluționare a contestației nr. 73/6.02.2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă pentru impozitul pe profit în sumă de 29.580 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, urmare a tranzacției efectuate în lunile mai și iunie 2009 cu S.C. E. S.R.L. Galați și accesoriile aferente și pentru TVA în sumă de 35.126 RON și accesoriile aferente în sumă de 23.015 RON.

Ulterior, prin decizia de soluționare a contestației nr. 285/22.05.2017, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - București s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de S.C. A. S.R.L. pentru impozitul pe profit în sumă de 875.141 RON și pentru accesoriile aferente în sumă totală de 504.793 RON, stabilite prin decizia de impunere nr. x/29.07.2011.

Acțiunea a fost formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.07.2011 și împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 285/22.05.2017, decizia de soluționare a contestației nr. 73/6.02.2012 nefăcând obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar ca urmare a neacordării deductibilității cheltuielilor cu diurna, tichete cadou precum și ca urmare a ajustării veniturilor în relația cu S.C. D. GALAȚI S.A., instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor."

Or, așa cum s-a reținut și de către prima instanță, ordinele de deplasare întocmite pe numele salariaților la D. Român, D. Iași, G., H. S.A. nu poartă mențiuni la rubricile: numărul ordinului de deplasare, data depunerii decontului, semnătura titularului. Aceste mențiuni sunt esențiale pentru a conferi ordinelor de deplasare caracterul de documente justificative.

Recurenta afirmă că nu se poate reține obținerea de venituri fără realizarea de cheltuieli or, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acest principiu nu este de natură să valideze orice cheltuieli care sunt înregistrate în contabilitatea unei societăți, ci, așa cum am arătat mai sus, este necesar ca, pentru recunoașterea caracterului deductibil al cheltuielilor, acestea să fie înregistrate în baza unor documente justificative întocmite în conformitate cu prevederile legale. Este evident că pentru realizarea serviciilor facturate era necesară realizarea de cheltuieli, dar, în lipsa unor documente justificative legal întocmite este imposibil de stabilit în ce constau aceste cheltuieli și care este cuantumul lor real.

Prezumția pe care se bazează experții consultați în cauză, în sensul că, în condițiile în care au fost facturate servicii, în mod cert acestea au fost prestate și, în consecință, au fost efectuate cheltuielile solicitate de recurentă nu are fundament. Caracterul deductibil al cheltuielilor nu se poate deduce din simpla facturare a unui serviciu, ci trebuie să se întemeieze, așa cum a reținut și organul fiscal, pe documente justificative.

În ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar ca urmare a neacordării deductibilității cheltuielilor reprezentând contravaloarea serviciilor de consultanță prestate de către C., prima instanță a reținut că în lunile martie 2009, iunie 2009, septembrie 2009 și martie 2010, societatea a inclus pe costuri deductibile suma de 4.402.982 RON reprezentând contravaloarea unor cheltuieli de management.

Între S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar și societatea C., în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x/27.11.2008, având ca obiect furnizarea de servicii de consultanță pentru management, afaceri și marketing investițional raportate la specificul domeniului de activitate al beneficiarului, respectiv servicii de securitate (protecție și pază) a bunurilor și persoanelor.

Reclamanta a prezentat rapoarte de activitate întocmite trimestrial pentru fiecare factură emisă de C., în care sunt menționate următoarele activități: pentru factura x-0327/27.03.2009, cunoașterea companiei, studiul și familiarizarea cu sistemul legislativ românesc, identificarea clienților, a principalelor probleme cu care se confruntă compania, investiție în oameni, training in house denumit "Eficiența personală", care s-a desfășurat pe parcursul a două zile și a avut ca obiectiv dezvoltarea abilităților manageriale; pentru factura x-0626/26.06.2009, consultanța în domeniul securității informației, (pentru care s-au predat manualele în limba engleză "Information security policies" și "Security Management Processes for CSIRT", consultanța în domeniul dezvoltării resurselor umane, (pentru care s-au predat manualele în limba engleză "Organizational Change" și "Performance Management", training in house de dezvoltare a abilităților manageriale a angajaților din management; pentru factura x-0922/22.09.2009, consolidarea încrederii clienților (pentru care s-a atașat manualul în limba engleză "Marketing Planning" și manualul în limba română "International Operations Manual", dedicat senior managementului companiei reclamante; workshop intern la sediul beneficiarului; a doua sesiune de training in house de dezvoltare a abilităților manageriale "Eficiența personală"

Reclamanta a prezentat diplomele acordate personalului salariat de către Grupul de firme A. pentru participarea la cursul de dezvoltare a abilităților manageriale.

Între S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar și societatea C., în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii din data de 7.01.2010, având ca obiect furnizarea de servicii de consultanță pentru realizarea, implementarea și operarea unui sistem operațional de management al activităților profesionale autorizate în domeniul securității bunurilor și persoanelor.

Prețul contractului reprezintă cumulul a trei categorii de remunerații: o cotă fixă anuală datorată cu titlu de know-how; onorariul plus o cotă de 1% din cifra de afaceri; soft cost, care reprezintă contravaloarea sistemelor informatice de operare și a serviciilor de întreținere a acestora.

Pentru factura x-0329/29.03.2010, în cuprinsul raportului de activitate sunt menționate următoarele activități: consultanța privind beneficiile implementării unui sistem ERP în compania A. S.R.L., livrarea manualelor de studiu "Integration of CRM" și "Policies and Procedures", training in house "Management de proiect", a treia sesiune de training in house de dezvoltare a abilităților manageriale "Eficiența personală".

Reclamanta a prezentat diplomele acordate de A. S.R.L. administratorului și angajaților cu funcții de director la cursul de training in house "Manager de proiect (Project management) și a altor angajați la training-ul "Eficiența personală".

Totodată, reclamanta a prezentat raportul prestatorului privind bilanțul activității de consultanță în management pe anul 2009, în care se precizează la pct. A "Elemente de bilanț pozitiv": referitor la contractul cu D. S.A. Galați, prestatorul s-a implicat activ în consilierea și furnizarea de soluții pentru consolidarea relației client-prestator pe care A. S.R.L. o are cu D. S.A. Astfel, s-a obținut prelungirea duratei de valabilitate a contractului de prestări servicii pază și protecție, de la un an la durate succesive de 3 ani, urmare a investițiilor în infrastructura activității de pază a combinatului siderurgic (achiziționarea unui sistem electronic performant de control acces persoane și auto); referitor la promovarea imaginii A. S.R.L., s-a încheiat contractul de servicii de publicitate cu S.C. E. S.R.L. Galați, care are ca scop folosirea imaginii A. S.R.L., la toate competițiile organizate de Clubul sportiv universitar I..

În raport de toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că activitățile menționate în cuprinsul rapoartelor de activitate au caracter concret. S-a reținut că activități precum consultanța în domeniul securității informației, consultanța în domeniul dezvoltării resurselor umane, training in house de dezvoltare a abilităților manageriale a angajaților din management sau încheierea unor contracte constituie activități având o componentă practică, iar nu doar teoretică și generală.

Împrejurarea că, în cuprinsul contractelor încheiate cu societatea C. se arată că toate serviciile se vor realiza pe teritoriul prestatorului, iar prin rapoartele de activitate se menționează prestarea unor servicii pe teritoriul beneficiarului nu a fost considerată de instanța de fond o inadvertență de natură să conducă la concluzia nedeductibilității cheltuielilor cu aceste servicii, în sensul art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003.

Totodată, împrejurarea că facturile sunt redactate în limba română, că sunt consecutive și că baza de impozitare este exprimată în valută nu constituie, în opinia instanței de fond, aspecte formale de natură să conducă la concluzia nelegalității acestora sau la concluzia că nu reprezintă documente justificative.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluția instanței de fond cu privire la aceste cheltuieli este nelegală.

Soluția instanței de fond se întemeiază, în cea mai mare măsură, pe conținutul rapoartelor de activitate în care se afirmă prestarea unor servicii și mai puțin pe analiza materialelor despre care se susține că au fost furnizate de consultant.

Or, sub acest aspect, organele fiscale au reținut în mod corect că materialele furnizate de consultant au un caracter general și, în aceste condiții, nu se poate vorbi de un veritabil serviciu de consultanță care să fie necesar reclamantei în activitatea sa.

Acest aspect trebuie coroborat cu modalitatea de întocmire a facturilor, acestea fiind întocmite în limba română și având numere de ordine succesive ceea ce este de natură să confirme îndoiala autorităților fiscal cu privire la existența unui consultant străin de a cărui expertiză să fi avut nevoie societatea reclamantă.

În ceea ce privește work-shop-urile despre care se afirmă că au fost realizate de consultantul străin în România, în mod corect organele fiscale au reținut că, potrivit contractelor de consultanță, serviciile contractate nu se realizau pe teritoriu beneficiarului. Or, aceste work-shopuri se pretinde că au fost realizate de consultant pe teritoriul României, ceea ce intră în contradicție cu prevederile contractuale.

În fine, referitor la contractul pe care reclamant l-a încheiat cu D. S.A, se afirmă că prelungirea lui s-ar datora prestațiilor consultantului, dar nu există nicio probă care să confirme contribuția societății C. la prelungirea acestui contract și nici dovezi care să susțină ideea că această societate ar fi avut vreo expertiză cu privire la acest aspect. Aceasta, mai ales în condițiile în care reclamanta avea în derulare deja contractul cu D. S.A și nu rezultă din niciun înscris care ar fi fost nevoile de consultanță cu privire la această relație care să poată fi acoperite de C..

În consecință, toate aceste elemente de fapt, privite în ansamblul lor, conduc la concluzia că plățile efectuate de reclamantă către C. au avut la bază raporturi pur formale, stabilite cu scopul de diminuare a veniturilor impozabile ale reclamantei nu cu scopul obținerii unor servicii de consultanță care să constituie un real beneficiu pentru aceasta și să contribuie la obținerea de venituri.

În aceste condiții, în raport de prevederile art. 24 din legea nr. 571/2003 nu se putea recunoaște caracterul deductibil al acestor cheltuieli, acestea nefiind efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București -Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate întrucât, în condițiile unei interdependențe între cele două acte atacate în prezenta speță (decizia de impunere și decizia de soluționare a contestației) calitatea procesuală nu se putea analiza în mod distinct, în raport de fiecare act atacat, ci global, în raport de ansamblul pretențiilor. Or, sub acest aspect instanța de fond a procedat în mod corect respingând excepția lipsei calității procesuale a acestei pârâte în condițiile în care unul dintre acte a fost emis de acest organ fiscal.

Referitor la modul de soluționare a excepției tardivității, se constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, că obligațiile fiscale stabilite în legătură cu contractul încheiat cu societatea E. nu au făcut obiectul litigiului. Nu se poate reține tardivitatea unei contestații cât timp aceasta nici nu este formulată.

De asemenea, nu vor mai fi analizate criticile recurentei-reclamante referitoare la soluția de respingere a cererii de restituire a sumelor încasate în temeiul deciziei de impunere cu dobânzi, nemaipunându-se problema vreunei restituiri în condițiile în care actele atacate sunt legale.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București -Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată. Totodată va respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2180 din 9 iulie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București -Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinței civile nr. 2180 din 9 iulie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2180 din 9 iulie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.