ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6127/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6127/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 7 decembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 27.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța și cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 40.000 RON, pentru perioada 16.03.2020-24.07.2020, datorate în temeiul art. IV din Legea nr. 236/2019; obligarea pârâtelor, în solidar, să plătească reclamantei dobânda legala penalizatoare începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrala a debitului; obligarea ambelor pârâte, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 4442/16.04.2021, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar individual Dr. A., în contradictoriu cu pârâtele Directia Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța și Autoritatea Natională Sanitară Veterinară și pentru Siguranta Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2020, la data de 25.05.2021.
La termenul de judecată din data de 13.09.2021, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Curtea de Apel Constanța, prin sentința nr. 174/CA din 20 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului de competență.
Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Constanța. pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului reiese că între Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de concendent și Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A., în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesionare nr. x/01.09.1999, având ca obiective realizarea activităților sanitare veterinare de interes public național, prevăzute în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatare a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și protecția mediului.
Prin actul adițional nr. x/14.08.2014 la contractul de concesiune nr. x/1999, părțile au convenit prelungirea contractului până la data de 01.03.2022.
Contractul de concesiune a fost încheiat sub imperiul Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și al H.G. nr. 446/1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitare veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului.
Contractul în discuție privește atât concesionarea unui imobil – teren și clădire și a unor bunuri mobile, cât și concesionarea serviciului de interes public național – activitățile sanitar veterinare prevăzute în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenirea transmiterii de boli de la animale la om și protecția mediului aprobat prin Ordin al Ministrului Agriculturii și Alimentației.
Înalta Curte reține că litigiul născut urmare a formulării cererii de chemare în judecată de către reclamant la data de 23.11.2020 privește executarea contractului de concesiune, pretențiile sale având drept cauză contractul menționat și dispozițiile O.G. nr. 42/2004, astfel cum acestea au fost modificate prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.
Dispozițiile Legii nr. 236/2019 nu exclud ipoteza litigiului vizând executarea contractului administrativ asimilat actului administrativ, întrucât aceste prevederi au fost adoptate în respectul contractelor de concesiune încheiate anterior intrării în vigoare și au legătură cu obligațiile asumate prin contractele respective de stat, prin Ministerul Agriculturii, cu privire la finanțarea operațiunilor derulate prin medici veterinari concesionari în cadrului programului strategic menționat la art. 1 din contract.
Prin urmare, instanța reține că în cazul de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care asimilează actelor administrative unilaterale și "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal" întrucât executarea unor obligații asumate prin contractul administrativ, chiar dacă obligațiile respective fac obiectul unei reglementări legale, nu se poate încadra în ipoteza refuzului nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, în condițiile în care în mod expres legea prevede o situație de excepție în cazul litigiilor în sfera executării unui contract administrativ asimilat actului administrativ.
Mai mult decât atât, instanța reține că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1270, art. 1272 și art. 1359 C. civ. și că prin cererea de chemare în judecată susține argumentul litigiului derivat din raporturile de drept născute din contractul de concesiune ce privește executarea contractului sesizând Judecătoria Constanța ca instanță de drept comun competentă material în raport de prevederile art. 94 lit. k) C. proc. civ. și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că la data înregistrării cererii de chemare în judecată se aplică dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma modificată prin Legea nr. 212/2018, litigiul de față este în competența instanțelor de drept comun care se determină din punct de vedere material potrivit regulilor comune prevăzute de C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.