ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4476/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1121 din 5 aprilie 2016 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea A., pentru motivul prevăzut de art. 502 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2020, Înalta Curte, constatând că părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților.

La data de 24 martie 2021, contestatoarea A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

De asemenea, potrivit art. 417 din C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.: "Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate."

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Astfel, încheierea de ședință din 30 septembrie 2020, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 30 martie 2021.

Împrejurarea că s-a solicitat de către contestatoare repunerea cauzei pe rol, la data de 24 martie 2021, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că, deși a fost citată cu obligația de a achita taxa judiciară de timbru, contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie efectuat în vederea judecării procesului, cerință neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de contestatoare, din moment ce nu a înteles să timbreze corespunzător cererea de repunere pe rol a cauzei.

Prin urmare, constatând că nu a fost întrerupt cursul perimării în înțelesul dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 30 septembrie 2020, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părților, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata, din oficiu, perimarea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs la Completul de 5 judecători în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.