ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 22.05.2018, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Dâmbovița a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu o contestație formulată în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, împotriva deciziei nr. 10381/31.10.2017 solicitând anularea acestei decizii, cu consecința obligării pârâtului la admiterea cererii de plată.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4796 din data de 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură – Centrul Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură – Centrul Județean Dâmbovița solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) lit. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.
Considerentele înaltei Curți asupra căii de atac
Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința de judecată, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a norme/or de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. ", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
În ceea ce o privește pe recurentă, sub aspectul îndeplinirii obligației de a achita taxa judiciară de timbru, Înalta Curte reține că prin rezoluția din data de 08 septembrie 2021 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de plata a sumei de 200 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, obligație comunicată prin citația comunicată la data de 13 septembrie 2021 .
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la dosar, recurenta-reclamantă nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului formulat de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 4796 din data de 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 4796 din data de 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.