ÎCCJ, Decizia nr. 17/2024

Ședința publică din data de 12 februarie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În motivarea acțiunii s-a arătat că doamna judecător înregistrează întârzieri în motivarea hotărârilor judecătorești pronunțate și care i-au revenit spre redactare.

Astfel, la data finalizării cercetării disciplinare, respectiv 20 februarie 2023, pârâta figura cu un număr de 361 hotărâri având termenul legal de redactare depășit, cea mai veche fiind pronunțată la data de 18.03.2020.

Prin Hotărârea nr. 18J din 27 septembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și, în baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor a aplicat doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din același act normativ.

În motivare, din cele înaintate de conducerea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, s-a reținut, ca situație de fapt, că la finalizarea verificărilor prealabile, doamna judecător A. înregistra întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, având un număr de 382, cea mai veche fiind pronunțată la data de 19 februarie 2020, astfel: 52 hotărâri au fost pronunțate în anul 2020, 150 hotărâri au fost pronunțate în anul 2021, iar 180 hotărâri au fost pronunțate în anul 2022, termenul legal de redactare fiind depășit cu intervale de timp variind între 8 zile - 1013 de zile.

La data finalizării cercetării disciplinare, respectiv 20 februarie 2023, doamna judecător figura cu un număr de 361 hotărâri, având termenul legal de redactare depășit, cea mai veche fiind pronunțată la data de 18 martie 2020.

Nu în ultimul rând, doamna judecător a mai avut întârzieri în redactarea hotărârilor, astfel cum a rezultat din evidențele Inspecției Judiciare ce au fost consultate în cursul verificărilor prealabile (în acest sens, rezoluțiile date în lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533 și nr. 20-3104, nr. 20-4446, nr. 21-4365).

În ceea ce privește volumul de activitate înregistrat, doamna judecător a avut același număr de ședințe programate, similar cu ceilalți judecători, diferențele putând apărea ca urmare a faptului că unii judecători au stabilit și ședințe intermediare, uneori și cu un singur dosar. De asemenea, algoritmul informatic utilizat a inclus și ședințele de amânare a pronunțării.

Deopotrivă, la data de 28 noiembrie 2022, la nivelul secției civile existau doar trei judecători cu restanțe în redactarea hotărârilor, și anume doamna judecător B., cu 24 hotărâri neredactate, doamna judecător C., cu 14 hotărâri neredactate și doamna judecător A., cu 382 de hotărâri neredactate.

Referitor la îndeplinirea și a altor atribuții, s-a reținut că, în cursul anului 2021, doamna judecător A. a fost desemnată prin ordin de serviciu să coordoneze sectorul de comunicare a actelor de procedură cu străinătatea în materie civilă, compartiment cu un volum de activitate mai redus decât alte compartimente administrative.

De asemenea, doamna judecător A. face parte din Colegiul de conducere al instanței, iar sub aspectul măsurilor dispuse de către conducerea instanței, la sfârșitul lunii ianuarie 2023, a fost desemnat un grefier pentru redactarea în concept a hotărârilor judecătorești pronunțate de către doamna judecător A..

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q) din Legea nr. 303/2022, "neredactarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale judecătorului sau procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege":

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, s-a avut în vedere că la 7 decembrie 2022, doamna judecător înregistra un număr de 382 de hotărâri neredactate în termenul legal, iar la data de 20 februarie 2023, aceasta figura cu un număr de 361 de hotărâri pentru care era depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la data de 18.03.2020.

La momentul pronunțării hotărârii disciplinare, doamna judecător figura cu un număr total de 301 de hotărâri pentru care este depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la data de 14 iulie 2020, astfel cum rezultă din situația statistică depusă la dosar, la termenul din data de 13 septembrie 2023 .

Așa fiind, secția a reținut că în cauză s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponențial.

Din perspectiva volumului de muncă, secția reține că deși acesta a fost unul considerabil, situație identificată și la ceilalți judecători din cadrul secției civile, această împrejurare nu poate înlătura culpa magistratului în condițiile în care doamna judecător înregistra la data de 28 noiembrie 2022 un număr de 382 de hotărâri în redactare din totalul general de 434 de hotărâri judecătorești restante la nivelul instanței.

În ceea ce privește vechimea restanțelor înregistrate de doamna judecător, s-a avut în vedere că sentința civilă nr. 2061/21.04.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, ce a făcut obiectul sesizării petentei S.C. D. S.R.L., a fost redactată la data de 29 noiembrie 2022, cu o întârziere de aproximativ un an și 9 luni.

În consecință, s-a constatat că doamna judecător A. a înregistrat, în mod constant și progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității specifice.

Sub aspectul laturii subiective, din modul în care pârâta a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, s-a constatat că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatului faptei sale pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat producerea acesteia.

Fapta săvârșite de pârâtă a avut consecințe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părți în cauzele pe care aceasta le-a instrumentat, aducându-se atingere și prestigiului justiției prin nerespectarea cadrului legal de soluționare a acestora.

Reținând deci că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, secția a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La individualizarea sancțiunii au fost avute în vedere atitudinea pârâtei judecător, examinată din perspectiva interesului justițiabililor din cauzele în care nu s-a nerespectat termenul legal de redactare a hotărârilor, volumul de activitate înregistrat în perioada de referință, dar și că, în prezent, doamna judecător continuă să înregistreze un număr de 301 de hotărâri pentru care termenul legal de redactare era depășit, ce demonstrează că doamna judecător nu s-a mobilizat pentru a diminua consecințele negative ale modului de abordare a responsabilităților profesionale și a avut un ritm lent de redactare.

S-a a reținut și împrejurarea că activitatea pârâtei a mai făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare din perspectiva respectării termenului de redactare a hotărârilor; prin rezoluțiile date în lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533, nr. 20-3104, nr. 20-4446 și nr. 21-4365 s-a dispus clasarea sesizărilor privind pe doamna judecător A. sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.

Din această perspectivă, secția a reținut că verificările disciplinare anterioare ar fi trebuit să reprezinte pentru doamna judecător A. un factor de conștientizare a responsabilităților profesionale care îi revin din perspectiva statutului deținut.

Ținând cont de toate aceste împrejurări care, pentru individualizarea sancțiunii aplicate, secția a apreciat că se justifică aplicarea față de aceasta a unei sancțiuni care să îi atragă atenția asupra consecințelor pe care le are abordarea unui mod de lucru necorespunzător, respectiv a sancțiunii prevăzute de art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni " pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din același act normativ.

Împotriva hotărârii de sancționare disciplinară, doamna judecător a formulat recurs, susținând că este nelegală din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A contestat interpretarea dată laturii subiective sub aspectul imputabilității faptei, întrucât nu există nici până în prezent cadru legal care să reglementeze normarea muncii unui judecător, făcând referire la art. 7.1 din Carta Universală a Drepturilor Judecătorilor.

A susținut că media dosarelor pe instanță, criteriu avut în vedere de instanța disciplinară, este unul subiectiv, pentru că un criteriu obiectiv ar trebui să vizeze instanțele de la nivelul întregii țări, raportat la complexitatea dosarelor, astfel încât să permită judecătorului ca, în programul de lucru, să realizeze atribuțiile sale fără a fi obligat să presteze ore suplimentare sau să delege personalului auxiliar atribuțiile ce-i revin.

Recurenta a făcut referire și la Hotărârea CSM nr. 2040/2023, prin care s-a stabilit o normă de 20 de dosare/lună, pe care au aplicat-o unele instanțe, iar consecința a fost acordarea unor termene de ani de zile, pentru că aceasta este realitatea din justiție.

A invocat circumstanțe personale care i-au afectat activitatea, cum ar fi perioada din timpul Pandemiei, aspecte pe care le-a redat în dosarul nr. x, care a fost soluționat prin clasare.

Ulterior însă, au urmat evenimente în viața personală (moartea tatălui, probleme de sănătate ale mamei, care a rămas fără vedere și a fost diagnosticată cu cancer de colon, fiind supusă unor intervenții chirurgicale care au durat mai mult de o jumătate de an), pe care le invocă nu neapărat ca niște circumstanțe atenuante, ci ca situații de viață reală, pentru a căror gestionare nu a mai putut face ore suplimentare.

A arătat că nu ar delegat atribuțiile în sarcina personalului auxiliar, ci a lucrat singură.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, având în vedere că este prima sancțiune în ordinea prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 și față de circumstanțele obiective și personale care au dus la întârzierea în termenul de redactare, arătând că nu este vorba de rea-credință, ci doar de oboseală cronică.

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că au existat întârzieri în redactarea hotărârilor de chiar peste 3 ani.

Cu privire la circumstanțele personale invocate, a arătat că magistratul a avut în mod constant întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, iar prin rezoluțiile date în lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533, nr. 20-3104, nr. 20-4446 și nr. 21-4365 s-a dispus clasarea/respingerea sesizărilor privind pe doamna judecător A. sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.

Or, apreciază intimata, față de situația de fapt reținută, este corectă constatarea instanței disciplinare, în sensul că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponențial.

Referitor la apărările formulate, constând în faptul că întârzierile în redactare au fost cauzate de problemele medicale/familiale, a apreciat că acestea pot avea efect doar în circumstanțiere și numai în măsura în care nu sunt contrazise de probele administrate.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu titlu preliminar, față de faptul că recurenta și-a subsumat criticile unor cazuri de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin hotărârea atacată s-a reținut, din ansamblu probator administrat, că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, în ceea ce o privește pe doamna judecător.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării de către recurentă a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, precum și a caracterului imputabil al faptei, atitudinea doamnei judecător fiind caracterizată de un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut din modul în care doamna judecător a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația redactării în termen a hotărârilor pronunțate, atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu a urmărit-o.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere atât interesul justițiabililor din cauzele în care nu s-au nerespectat termenele legale de redactare a hotărârilor, precum și faptul că activitatea doamnei judecător a făcut obiectul mai multe verificări disciplinare anterioare, din aceeași perspectivă, a nerespectării termenului de redactare a hotărârilor (lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533, nr. 20-3104, nr. 20-4446 și nr. 21-4365).

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare a doamnei judecător sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022.

Potrivit acestor dispoziții legale, "Constituie abateri disciplinare: (…) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".

Doamnei judecător îi este imputată săvârșirea abaterii disciplinare susmenționate, în forma prevăzută de prima teză a dispozițiilor legale citate, constând în "neredactarea hotărârilor judecătorești".

Într-adevăr, potrivit art. 270 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției, iar art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevede că judecătorii au următoarele îndatoriri: să asigure, prin activitatea desfășurată, aplicarea legii; să respecte prevederile legale și cele ce rezultă din regulamente; să dea dovadă de competență profesională, precum și să soluționeze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecății.

Abaterea disciplinară în discuție este, sub aspect juridic, consecința nerespectării obligației stipulate la art. 426 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Sub aspectul laturii obiective, abaterea constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, iar sub aspectul laturii subiective trebuie ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.

Or, așa cum în mod corect a reținut și instanța disciplinară, în raport cu probatoriul efectuat în cauză, reflectat și de situația statistică depusă la dosar de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în cadrul căruia își desfășoară activitatea doamna judecător, au rezultat următoarele:

- la data de 7 decembrie 2022, doamna judecător A. înregistra un număr de 382 de hotărâri neredactate în termenul legal;

- la data de 20 februarie 2023, aceasta figura cu un număr de 361 de hotărâri pentru care era depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la data de 18.03.2020;

- la data de 27 septembrie 2023, doamna judecător A. figurează cu un număr total de 301 de hotărâri pentru care era depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la data de 14 iulie 2020.

Totodată, s-a avut în vedere că durata cu care a fost depășit termenul legal de redactare a hotărârilor judecătorești a fost excesivă, exemplificative fiind următoarele dosare: nr. x/2018 – 1069 zile întârziere, nr. y/2018 și nr. z/2019 - 983 zile întârziere, nr. w/2019 – 976 zile întârziere, nr. x/2019 – 969 zile întârziere și nr. y/2019, nr. z/2020 – 951 zile întârziere.

Atât numărul hotărârilor neredactate, cât și perioada de timp îndelungată de depășire a termenului de redactare, coroborate cu împrejurarea că activitatea doamnei judecător a mai făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare, sub aspectul aceleiași abateri disciplinare, sunt aspecte care conduc, în mod evident, la concluzia că starea de fapt reținută în sarcina sa se încadrează în dispozițiile legale citate, reprezentând latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța disciplinară – raportat la situația de fapt dovedită – că doamnei judecător îi este imputabilă fapta, având în vedere împrejurarea că aceasta a avut în mod constant un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru și de prioritizare a lucrărilor, precum și starea de pasivitate asumată în ceea ce privește îndeplinirea acestor obligații.

În fine, sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a recurentei, care a prevăzut rezultatele faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o – reiese din modul în care doamna judecător a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația redactării în termen a hotărârilor pronunțate.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentă în susținerea motivării căii de atac, potrivit cărora sancționarea sa disciplinară s-a făcut fără a fi luate în considerare circumstanțele personale, volumul de activitate, complexitatea cauzelor, restricțiile și interdicțiile din perioada Pandemiei, precum și evenimentele din viața personală.

Aceste împrejurările invocate în sprijinul recursului nu reprezintă critici veritabile ale hotărârii atacate, ci sunt o reiterare a apărărilor și argumentelor invocate în faza administrativă a cercetării disciplinare, cărora instanța disciplinară le-a răspuns în mod exhaustiv, prin considerentele hotărârii pronunțate, sintetizate anterior.

De altfel, argumentele recurentei, în majoritatea lor, vizează aspecte generale, ce caracterizează (afectează) activitatea și condițiile de lucru ale tuturor magistraților , nefiind de natură să o exonereze de răspundere nici argumentele de ordin subiectiv, referitoare la situația personală, în condițiile în care întârzierile în redactarea hotărârilor judecătorești au reprezentat o constantă a activității doamnei judecător.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a reținut din datele statistice, raportat la volumul de muncă, numărul hotărârilor judecătorești neredactate de către doamna judecător depășește cu mult media celorlalți magistrați din secție. În acest sens, s-a avut în vedere că, la data de 28.11.2022, la nivelul secției civile existau doar trei judecători cu restanțe în redactarea hotărârilor, și anume doamna judecător B., cu 24 hotărâri neredactate, doamna judecător C., cu 14 hotărâri neredactate și doamna judecător A., cu 382 de hotărâri neredactate.

Așadar, la nivelul secției erau numai alți doi judecători care înregistrau hotărâri neredactate în termen, numărul restanțelor și/sau perioada de depășire a termenului legal de motivare în cazul acestora din urmă fiind mult mai reduse decât cele cu care figura doamna judecător, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere argumentele acestuia referitoare la încărcătura sau complexitatea cauzelor ce i-au revenit spre redactare.

Analiza statisticii anterior prezentate a dus, așa cum corect a reținut și instanța disciplinară, la concluzia că s-a făcut dovada încălcării de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, iar această încălcare este urmarea unui mod defectuos de gestionare de către recurentă a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor.

Nici în ceea ce privește vinovăția nu sunt întemeiate criticile recurentei, latura subiectivă a abaterii disciplinare reținute în sarcina acestuia decurgând din modul defectuos în care a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația redactării în termen a hotărârilor pronunțate – atitudinea sa psihică fiind aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Modalitatea constantă și repetitivă în care doamna judecător a înțeles să nesocotească, în fiecare caz în parte, termenele de redactare prevăzute de dispozițiile legale citate, în condițiile în care mai fusese cercetată pentru același gen de conduită neconformă obligațiilor profesionale, denotă existența factorului intelectiv și volitiv ce conturează vinovăția, ca element subiectiv al acestei abateri.

De asemenea, în acord cu aprecierea instanței de disciplină, Înalta Curte reține că este justificată aplicarea sancțiunii, iar individualizarea acesteia este corectă, în circumstanțele concrete ale cauzei, care au reliefat fără echivoc faptul că doamna judecător fie nu a conștientizat amploarea și gravitatea conduitei sale culpabile, fie nu a fost în măsură să remedieze deficiențele din activitatea sa.

Se constată deci, că faptele imputate doamnei judecător intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, după cum în mod just a reținut instanța de disciplină, prin hotărârea atacată fiind reliefate corect existența faptelor, a conduitei ilicite, a vinovăției, a urmărilor prejudiciabile și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul produs, ceea ce susține legalitatea încadrării lor în abaterea disciplinară prevăzută de textul legal menționat.

În consecință, Înalta Curte reține că circumstanțele invocate în apărare de recurentă nu sunt de natură să înlăture concluziile instanței de disciplină sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. 18J din 27 septembrie 2023 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.