ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 februarie 2020 și înregistrată sub nr. x/2019/a2, petentul A., a formulat – în nume propriu cât și în calitate de mandatar al petentei B., cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, ce a fost stabilită prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "recuzare".

Prin cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru petenții au solicitat sesizarea Inaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: "este timbrabilă conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013 o cerere de recuzare înaintată împotriva unui judecător in materia litigiilor cu CCR?".

Hotărârea atacată

Prin încheierea nr. 9 din 6 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal instanța a respins, in preambulul hotărârii, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunea de drept precizată de petent la pct. II.1, întrucât nu îndeplinește condițiile prev. de art. 519 C. proc. civ., respectiv nu este o chestiune de drept nouă.

În consecință a respins și cererea de suspendare a acestei cereri până la pronunțarea de către completul specializat al Î.C.C.J.

S-a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2019, formulată de petentul petentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al petentei B., cu același domiciliu.

Recursul formulat

Împotriva incheierii de ședință nr. 9 din 6 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ, a dispoziției de respingere a sesizării Inaltei Curți de Casație și Justiței – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a formulat recurs petentul A., in nume propriu și ca mandatar al soției B., in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului și desființarea încheierii atacate.

Considerentele și soluția Înaltei Curți cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a recursului.

Analizând recursul prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele in continuare arătate:

Potrivit dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ.:

Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Art. 520 prevedere că:

(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

Totodată, se reține că încheierea atacată a fost pronunțată in procedura de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care se judecă potrivit dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 care la alin. (2) prevăd că:

Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă recursul să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Or, în speță, se constată că, din interpretarea dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ., rezultă că hotărârea nu ar putea fi atacată decât odată cu fondul, însă încheierea pronunțată de Curtea de Apel Suceava este definitivă in condițiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Rezultă din dispozițiile mai sus enunțate că hotărârea atacată in prezenta cauză nu este susceptibilă de recurs, astfel că demersul petenților este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care vizează exercitarea acțiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța.

În acest context, susținerile petenților privind vătămarea drepturilor nu pot face obiect de analiză in prezenta cauză, câtă vreme au exercitat recursul împotriva unei încheieri definitive.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al soției sale B. împotriva încheierii nr. 9 din 6 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.