ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2021

Evoluția procesuală a cauzei și obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20.10.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară pentru Procurori și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, contestație împotriva rezoluției de clasare emisă în dosarul nr. x/2017 al Inspecției Judiciare-Direcția de Inspecție Judiciară pentru judecători. Prin Decizia nr. 49/17.01.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale, invocată de intimați și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din 18.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. deoarece acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/2018 din 07.06.2018 pe rolul Curții de Apel București.

Hotărârea instanței investită cu soluționarea cererii de revizuire Prin sentința civilă nr. 3591 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a anulat cererea de revizuire formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Consiliului Superior al Magistraturii – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca netimbrată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 3591 din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.. În susținerea cererii de recurs, reclamantul a prezentat o serie de fapte care au privit evoluția s-a educațională și profesională în raport de regimurile politice prin care a trecut, începând cu anul 1959 și până la emiterea deciziei sale de pensionare nr. x din 12.06.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Hunedoara. Recurentul nu a indicat motivele de casare pe care a înțeles să-și întemeieze cererea.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat să se respingă recursul ca inadmisibil. Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat, respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 29.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 07 decembrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 25 mai 2021. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs incvocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recurentul-reclamant nu a formulat critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat în susținerea cererii de recurs doar la elemente de fapt care nu au nicio legătură cu soluția pronunțată de prima instanță care a avut în vedere neplata de către revizuent a taxei judiciare de timbru și implicit anularea cererii pentru neîndeplinirea acestei obligații. Elementele de fapt prezentate de către recurent nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză, doar cu privire la nelegalitatea sentinței instanței de fond. În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă practic o prezentare pe larg a situației de fapt care a condus la promovarea acțiunii inițiale de către recurent, această poziție procesuală neputând fi apreciată că se încadrează procedurii de judecată a recusrului, care trebuie să privească imperativ motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.