ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.11.2018 sub nr. x/2018, reclamantul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice - ICSI Rm. Vîlcea ("ICSI"), în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, A., B. a formulat contestație împotriva Rezoluției inspectorului din data de 15.10.2018 pronunțata in dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat: admiterea plângerii, desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare privind pe d-nele jud. A. și jud. B. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) (tezele I și II), s și ș din Legea nr. 303/2004.

Prin încheierea din 03.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2019, în temeiul art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, s-a trimis cauza privind contestația formulată de contestatorul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii și Izotopice- ICSI Rm. Vâlcea împotriva Rezoluției din 20.12.2018 dispuse de intimata Inspecția Judiciară în lucrarea nr. x/2018, în contradictoriu și cu intimații A. și B. la Completul 40F, ca fiind completul inițial învestit.

Prin încheierea din 10.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, cauza a rămas în pronunțare, pronunțarea amânându-se la data de 24.04.2019.

Prin sentința civilă nr. 1613 din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal, a respins cererile ca neîntemeiate privind pe reclamantul INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU TEHNOLOGII CRIOGENE SI IZOTOPICE - ICSI RM. VÂLCEA, în contradictoriu cu pârâții INSPECTIA JUDICIARA, A., B..

În cauză a declarat recurs reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice - Rm. Vâlcea împotriva încheierii din data de 03.04.2019 din dosarul nr. x/2019 și împotriva încheierii din 10.04.2019 și a sentinței nr. 1613/24.04.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Recurentul-reclamant a solicitat casarea încheierii din 03.04.2019 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, încheierii din 10.04.2019 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018 și a sentinței civile nr. 1613/2019 din 24.04.2019 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018,

- trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel București, pentru a se rejudeca pe fond plângerile formulate, în sensul:

- desființării rezoluției Inspecției Judiciare din 15.10.2018 și al trimiterii dosarului Inspecției Judiciare pentru continuarea procedurii disciplinare privind pe d-nele judecătoare A. și B. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) (tezele I și II), s și ș din Legea nr. 303/2004,

- desființării rezoluției Inspectorului șef din 20.12.2018 în lucrarea 8619/IJ/2018 și al trimiterii cauzei pentru completarea cercetărilor în plângerea petentului prin care s-a solicitat sancționarea disciplinara a jud. A. și jud. B. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) (tezele I și II), s și ș din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește situația de fapt recurentul-reclamant arată că la data de 28.08.2018 s-a înregistrat de către Inspecția Judiciară- Direcția de inspecție juridică pentru judecători plângerea disciplinară formulată de petent împotriva judecătoarelor din dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești A. și B., în considerarea indiciilor temeinice ale săvârșirii unor abateri disciplinare rezultate din modalitatea in care acestea au pronunțat si motivat decizia 250/25.01.2018 și a vătămării sale grave prin faptele celor două judecătoare. În esență plângerea a vizat faptele de mai jos:

Doamnele judecătoare s-au pronunțat cu încălcarea principiului disponibilității procesului civil, contrar conținutului cererii de apel cu care au fost investite și fără punerea în discuția prealabilă a ICSI a unui motiv de apel care nu fusese invocat de C.. Este vorba despre pretinsul motiv de apel prin care s-ar fi criticat încălcarea dispozițiilor art. 249 alin. (2) din Codul muncii - pretinsa sancționare de două ori pentru aceeași faptă.

Distinct de acest impediment de ordin procedural de a analiza o astfel de pretinsă critică abaterea disciplinară sesizată a fost justificată si de o flagranta deformare a realității faptice si juridice a dosarului sub aspectul ca soluția dată de cele două doamne judecătoare are la bază reținerea - contrar evidențelor cauzei - că ar fi existat o pretinsă identitate a faptelor sancționate prin cele două decizii de sancționare disciplinară ce au făcut obiectul contestațiilor din cele două dosare reunite (Decizia nr. 43/08.07.2014 - dos, nr. x/2014 și Decizia nr. 52/14.08.2014 - dos, nr. x/20141) aspect de natură a conduce la nulitatea deciziei de concediere.

Un alt motiv al plângerii a vizat faptul că doamnele judecătoare au pronunțat intenționat o soluție flagrant nelegală, reținând ca motiv de nulitate a deciziei de sancționare o pretinsă neconvocare la cercetarea disciplinară a angajatului. Au ignorat astfel o probă esențială existentă în dosarul cauzei și semnalată de judecătorul care a formulat opinie separată - dl. Ion Rebeca, șeful secției civile a Curții de Apel Pitești:

O altă faptă de natură disciplinară sesizată a fost si aceea ca doamnele judecătoare au ignorat intenționat și actul (procesul-verbal) care constata finalizarea celei de-a doua proceduri de cercetare disciplinară și de la care se calcula termenul de 30 zile prevăzut de art. 252 alin. (1) Codul muncii, astfel cum a fost interpretat și în decizia RIL 16/2012, pentru emiterea deciziei de concediere.

În data de 15 octombrie 2018, Inspecția Judiciară a clasat prin rezoluția sa plângerea disciplinară reținând în esență că faptele reclamate nu pot face obiectul analizei din perspectiva abaterilor disciplinare reglementate de Legea nr. 317/2004.

În temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (forma în vigoare la data comunicării rezoluției de clasare) petentul a formulat împotriva rezoluției de clasare din 15.10.2018, atât plângere prealabilă adresată inspectorului șef al Inspecției Judiciare, cât și acțiune în contencios adresată Curții de Apel București.

La data de 22.11.2018 acțiunea în contencios formulată împotriva Rezoluției din 15.10.2018 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, formându-se dosarul nr. x/2018.

Prin rezoluția din data de 20.12.2018. comunicată prin poștă la data de 07.01.2019, s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva rezoluției de clasare din 15.10.2018 în dosarul nr. x J/275 8/DIJ/2018 al Inspecției Judiciare.

La data de 25.01.2019 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București acțiunea în contencios formulată împotriva Rezoluției din 20.12.2018, formându-se dosarul nr. x/2019.

La data de 03.04.2019. prin încheierea din Camera de Consiliu, fără citarea părților, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București s-a trimis cauza privind contestația împotriva Rezoluției din 20.12.2018 completului 40F (dosar x/2018).

La data de 10.04.2019 completul 40F (dosar x/2018) reține că s-a atașat dosarul conexat.

La data de 24.04.2019 completul 40F (dosar x/2018) a respins cele 2 contestații formulate împotriva celor 2 Rezoluții.

În raport de această situație de fapt recuretul-reclamant a formulat mai multe critici cu privire la hotărârile atacate, după cum urmează:

În ceea ce privește nelegalitatea încheierii din 03.04.2019 pronunțate de Curtea de apel București în dosarul nr. x/2019, în cameră de consiliu, a încheierii din 10.04.2019, pronunțate de Curtea de apel București în dosarul nr. x/2018 și a hotărârii nr. 1613/2019 pronunțate în dosarul nr. x/2019 este invocat motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În opinia recurentului-reclamant, odată formulată întâmpinare în cauză, instanța nu se mai putea prevala de dispozițiile Regulamentului (care reglementau de altfel trimiterea ulterior înregistrării, ci era obligată să comunice întâmpinarea pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, să citeze părțile și să pună în discuție în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. civ. și să se pronunțe prin încheiere asupra excepției conexității în vederea respectării principiului contradictorialității. Respectarea normelor procedurale se impunea în considerarea a 2 motive: faptul că acțiunea nu era identică total cu cea de pe rolul completului 40 F, ci avea și un petit distinct de o importanță majoră pentru soluționarea cauzei și prin întâmpinarea intimatei-pârâte se invocau aspecte pe care partea nu le-a putut combate în absența comunicării acesteia.

Se susține că au fost încălcate prevederile art. 138 și 139 din C. proc. civ.

Analizând normele care reglementează instituția conexității unor cauze și dispozițiile art. 107 din R.O.I., și dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.-procedura de soluționare excepții- se constată că, în totală contradicție ordinea procedurală firească, dosarele s-au "considerat conexate" în absența unei pronunțări directe și a unei încheieri de admitere a excepției de conexitate. Nefiind citați decât pentru dosar nr. x/2018, recurentul-reclamant nu a avut cunoștință de faptul că în cadrul acestei cauze s-a reunit și cealaltă cauză, transmisă nelegal doar administrativ .

În vederea respectării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din prisma principiului contradictorialității și al accesului efectiv la instanță, recurentului trebuia să i se dea posibilitatea:

a) să invoce excepția conexității și a unei litispendențe parțiale în fața Completului din dosarul x/2019 și

b) să își exprime concluziile cu privire la excepția conexității.

Nelegalitățile de ordin procedural mai sus descrise ar fi condus la vătămarea Recurentului, întrucât, în acest hățiș procedural și desconsiderare a modalității de analiză a excepției conexității printr-o încheiere ce trebuia comunicată părților, instanța de fond a ajuns sa se pronunțe ca si cum ar fi existat o identitate totală între cele 2 acțiuni, deși nu a constatat și analizat litispendența și a omis astfel să analizeze o critică de esență a Rezoluției din 20.12.2018, ce viza nelegalitatea comisă de Inspectorul șef în analiza plângerii prealabile, hotărârea fiind nulă sub acest aspect pentru nemotivare

În ceea ce privește nelegalitatea sentinței nr. 1613/2019 este invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține că prin hotărârea atacată nu se analizează deloc criticile aduse Rezoluției din 20.12.2018 ce vizau netemeinicia și nelegalitatea refuzului cercetării pe fond a aspectelor învederate prin plângerea prealabilă de către Inspectorul șef. In considerentele hotărârii nu se regăsesc niciun motiv al respingerii analizei acestor critici menționate la pct. II. 2 din acțiunea înregistrată în dosarul nr. x/2019.

În ceea ce privește nelegalitatea sentinței nr. 1613/2019 sunt invocate, de asemenea, motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. recurentul-reclamant apreciind că soluția instanței de fond cu privire la cele două acțiuni conexate nu a fost motivată și, de asemenea, este dată cu încălcarea normelor de drept material.

Se afirmă că în analizarea celor 2 acțiuni conexate, în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu ar fi fost încălcat principiul disponibilității.

Instanța de fond ar fi interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2014, considerând în mod eronat că nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale faptei descrise de această normă. Se invocă totodată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât această analiză nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Recurentul-reclamant mai arată că instanța de fond nu analizează motivul de nulitate referitor la rezoluția de clasare atacată, pe aspectele pentru care petentul consideră incident art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004.

Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2014, considerând în mod eronat că nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale faptei descrise de această normă. Și în acest caz se invocă și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât această analiză nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 99 Iit t) din Legea nr. 303/2014, considerând în mod eronat că nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale faptei descrise de aceasta normă.

Nelegalitatea hotărârii atacate rezidă și din lipsa motivării privind analiza laturii subiective a abaterilor disciplinare reclamate.

În esență recurentul-reclamant afirmă că instanța de fond nu a analizat faptul că inclusiv condițiile pentru existența gravei neglijențe sunt întrunite în prezenta cauză, astfel:

a. nesocotirea normelor de drept material și procesual are caracter grav, cele două judecătoare încălcând flagrant îndatoririle lor profesionale, fapt ce a avut consecințe însemnate asupra înfăptuirii actului de justiție;

b. nesocotirea normelor este neîndoielnică, fiind fără dubiu că cele două judecătoare nu au luat în seamă probe evidente existente la dosar, esențiale in aplicarea prevederilor legale pretins încălcate la emiterea deciziei anulate, astfel încălcându-și obligațiile legale prezentate în plângerea disciplinară;

c. nesocotirea normelor nu este scuzabilă. Caracterul nescuzabil al încălcării se impune a fi constatat cu atât mai mult cu cât termenul de comparație pentru aprecierea existenței abaterii disciplinare nu este un "magistrat diligent" la nivelul abstract, ci este chiar colegul de complet al celor două judecătoare care, spre deosebire de jud. A. și jud. B., nu a ignorat nici existența, nici valoarea probelor de la dosar si le-a evidențiat in motivare făcând proba pozitiva a motivației soluției sale.

Intimata pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este fondat doar în privința încheierii din 10.04.2019 și a sentinței nr. 1613/24.04.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Se constată, astfel, că recurentul- reclamant a învestit Curtea de apel București cu o primă acțiune înregistrată la data de 22.11.2018 sub nr. x/2018 formulată împotriva rezoluției de clasare din 15.10.2018 din dosarul Inspecției Judiciare nr. x/2018.

Ulterior, la data de 25.01.2019 a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2019 o nouă acțiune, formulată împotriva rezoluției inspectorului șef din data de 20.12.2018 prin care fusese respinsă contestația administrativă formulată împotriva rezoluției menționate mai sus.

Prin încheierea din data de 03.04.2019 dată în camera de consiliu în cadrul procedurii de regularizare, completul învestit cu cea de a doua acțiune a trimis dosarul la completul învestit cu prima cerere, invocând prevederile art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015.

Această soluție este legală și temeinică.

Într-adevăr, potrivit art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015 "Dacă ulterior înregistrării unei cereri se constată că la instanță s-a depus cel puțin o cerere formulată de aceleași părți, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele inițiale, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit dacă cererile nu au fost soluționate încă"

În raport de aceste prevederi legale completul învestit cu acțiunea din dosarul nr. x/2019 a reținut în mod corect faptul că, în condițiile în care în ambele acțiuni se punea problema legalității rezoluției de clasare din 15.10.2018 din dosarul Inspecției Judiciare nr. x/2018 ambele cereri trebuie judecate de același complet respectiv de completul învestit inițial cu acțiunea din dosarul nr. x/2018.

Fiind vorba de o chestiune administrativă, care ținea de legala învestire a completului de judecată, în mod corect aceasta a fost soluționată în cadrul procedurii de regularizare a cererii, de îndată ce completul învestit cu acțiunea din dosarul nr. x/2019 a sesizat neregularitatea.

Recurentul-reclamant susține că după formularea întâmpinării prin care au fost invocate excepțiile de litispendență și conexitate instanța nu mai putea să se desesizeze printr-o încheiere dată în camera de consiliu ci trebuia să acorde termen în ședință publică pentru discutarea celor două excepții în contradictoriu.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate.

În cauză instanța nu s-a pronunțat cu privire la litispendență sau conexitate ci a constatat că dosarul i-a fost repartizat în mod nelegal în raport cu prevederile Regulamentului de organizare al instanțelor întrucât de la început dosarul ar fi trebuit să fie repartizat completului pe rolul căruia era înregistrat și dosarul nr. x/2018.

Chiar dacă există unele premise comune, art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015 nu reglementează problema litispendenței sau conexității a două dosare ci problema repartizării, în anumite circumstanțe particulare, a unui dosar la un complet de judecată. Obligația de repartizare la același complet a tuturor cererilor între care există o unitate (cel puțin parțială) în ceea ce privește obiectul și părțile subzistă independent de întrunirea sau neîntrunirea tuturor condițiilor pentru reunirea dosarelor.

În concluzie, completul învestit inițial cu soluționarea dosarului nr. x/2019 nu putea să se pronunțe pe excepția de conexitate sau litispendență întrucât nu fusese desemnat în mod legal ci a procedat în mod corect scoțând cauza de pe rolul său și trimițând dosarul la completul căruia ar fi trebuit să îi fie repartizat încă de la început, în raport cu prevederile art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015.

Acest din urmă complet era singurul în drept să se pronunțe cu privire la necesitatea reunirii cauzelor.

Or, în ceea ce privește acest din urmă complet, se observă că prin încheierea de ședință din data de 10.04.2019 din dosarul nr. x/2018 s-a apreciat în mod greșit, cu referire la dosarul nr. x/2019 că "s-a atașat dosarul conexat".

Așa cum am precizat mai sus, prin încheierea din data de 03.04.2019 dată în dosarul nr. x/2019 completul de judecată a constatat doar că repartizarea dosarului s-a făcut în mod nelegal și a trimis dosarul la completul învestit cu cererea din dosarul nr. x/2018 fără, însă, a se pronunța cu privire la reunirea cauzelor.

Sarcina de a se pronunța cu privire la litispendență sau conexitate revenea completului la care încă de la început ar fi trebuit să se repartizeze ambele cereri, acesta având obligația să soluționeze excepțiile invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare în condiții de contradictorialitate.

Neprocedând în acest mod și apreciind că cele două cauze au fost reunite deja instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, reglementat de art. 14 din C. proc. civ. și dreptul la apărare al reclamantului reglementat de art. 13 din același act normativ întrucât recurentul-reclamant, pe de o parte, nu a avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la excepția de conexitate sau cea de litispendență și, pe de altă parte, nu a fost în niciun mod încunoștințat cu privire la faptul că în cadrul dosarului x/2018 urmează să se soluționeze și acțiunea înregistrată inițial sub nr. x/2019.

În raport de aceste considerente, constatând că este întrunit cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. în privința încheierii din 10.04.2019 și a sentinței nr. 1613/24.04.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va casa cele două hotărâri, trimițând cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Totodată va fi respins recursul formulat împotriva încheierii din 03.04.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2019 ca nefondat, în privința acestei hotărâri nefiind identificate motive de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogene si Izotopice-ICSI Râmnicu Vâlcea împotriva încheierii din 03.04.2019 pronunțată în dosarul x/2019 ca nefondat .

Admite recursul formulat de reclamantul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogene si Izotopice-ICSI Râmnicu Vâlcea împotriva încheierii din 10.04.2019 și a sentinței civile nr. 1613 din 24 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea și sentința recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.