ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2703/2016

Decizia nr. 2703/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale pentru Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică - Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE, suspendarea executarii Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 7375 din 11 aprilie 2014 și a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 7489 din 17 aprilie 2014, până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva titlului executoriu.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2177 din 9 iulie 2014, a respins cererea de suspendare formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Râmnicu Vâlcea, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a făcut o expunere rezumativă a împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei și a criticat sentința pentru nemotivarea aspectelor de nelegalitate invocate în privința actelor administrative atacate, potrivit cu cerințele art. 425 C. proc. civ., iar în cauză au fost aplicate greșit normele de drept material.

Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, prima instanță nu a analizat această condiție din perspectiva efectelor și semnificației pe care le aveau două acte/operațiuni: acceptarea la plată a cererii de rambursare nr. 3 din 27 iulie 2011, chiar de către intimată, pentru sumele suplimentare rezultate din încheierea actului adițional care a generat aplicarea corecțiilor în dispută, și Raportul misiunii de verificare la fața locului aferent Contractului de finanțare nr. 251/2010 , raport înregistrat la A.N.C.S. sub nr. 7671 din 6 iunie 2013.

Recurentul a precizat, contrar celor reținute de prima instanță, că au fost respectate dispozițiile art. 122 din O.G. nr. 34/2006, chiar intimata a apreciat întrunirea condițiilor prevăzute de acest text de lege, pentru ca ulterior să revină asupra propriei evaluări a legalității procedurii de achiziție.

De asemenea, recurentul a invocat nerespectarea principiului comunitar al proporționalității și prevederile Recomandării nr. R (89)8 din 13 decembrie 1989.

În opinia recurentei, hotărârea este nelegală și în ceea ce privește condiția pagubei iminente, prima instanță neanalizând prevederile O.G. nr. 57/2002 invocate în dovedirea îndeplinirii acestei condiții.

În concluzie, recurenta-reclamantă a susținut că, în cauză, în mod greșit s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale pentru Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică - Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că în mod corect prima instanță a interpretat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 21 aprilie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 7375 din 11 aprilie 2014 și a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 7489 din 17 aprilie 2014, până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva titlului executoriu.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că nu poate fi primit, hotărârea atacată conținând considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce este confirmat și de faptul că recurenta a fost în măsură să formuleze și critici privind fondul soluției adoptate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că este întemeiat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, subzistă o aparență de nelegalitate a actelor atacate.

Astfel, se reține că intimata-pârâtă, anterior emiterii actelor constestate, a acceptat la plată cererea recurentului de rambursare nr. 3 din 27 iulie 2011, pentru sumele suplimentare rezultate din încheierea actului adițional, act cu privire la care aceeași intimată a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 122 lit. i) din O.G. nr. 34/2006, iar prin Raportul misiunii de verificare aferent contractului de finanțare s-a confirmat legalitatea actului adițional și a plăților efectuate în baza acestuia.

Or, un asemenea comportament al autorității intimate este de natură să conducă la o îndoială serioasă asupra actelor administrative a căror suspendare se solicită.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, în cauză, măsura dispusă de intimată generează o diminuare a patrimoniului recurentului, ceea ce conduce la perturbarea funcționării respectivei autorități, așa încât motivele invocate de parte demonstrează pe deplin îndeplinirea cerinței privind existența unei pagube iminente.

Prin urmare, în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pronunțând o hotărâre nelegală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată cu consecința admiterii cererii și suspendării executării actului administrativ contestat, până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 2177 din 9 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite cererea de suspendare.

Suspendă executarea actului administrativ atacat până la pronunțarea instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată, în sedință publică, astazi 20 octombrie 2016.