ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 255 din 6 octombrie 2017, Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de stabilire definitivă a amenzii și a penalităților (despăgubirilor) formulată de reclamantul Prefectul Județului Mureș în contradictoriu cu pârâții Primarul orașului Sovata și A..

Împotriva acestei soluții, reclamantul Prefectul Județului Mureș a formulat apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii formulate considerată a fi întemeiată raportat la art. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rep.

Prin decizia nr. 267/A pronunțată la data de 03 iulie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de reclamantul Prefectul Județului Mureș, împotriva sentinței nr. 255/6.10.2017 pronunțate de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

A schimbat în tot sentința atacată în sensul că admite cererea de stabilire definitivă a amenzii și penalităților, formulată de reclamantul Prefectul Județului Mureș, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Sovata și A.. Fixează suma definitivă pe care pârâtul A., în calitate de fost primar al orașului Sovata, o datorează statului cu titlu de amendă la cuantumul de 1442 RON și suma pe care același pârât o datorează reclamantului Prefectul Județului Mureș cu titlu de penalități în cuantum definitiv de 41.200 RON.

Împotriva deciziei nr. 267/A pronunțată la data de 03 iulie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs intimatul-pârât A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecința menținerii sentinței nr. 255 din 6 octombrie 2017 a Tribunalului Mureș.

În drept a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Insituția Prefectului Mureș a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs, pe motiv că decizia ce se atacă este definitivă.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26.10.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate de recurentul-pârât A., apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Recurentul-reclamant A. a investit instanța cu o cerere de recurs împotriva unei decizii a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în urma apelului formulat de Prefectul Județului Mureș în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 forma anterioară publicării Legii nr. 212/2018 din 25 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative:,,(3) Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Pe de altă parte, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., republicat: "Sunt hotărâri definitive: (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;".

Așadar, decizia nr. 267/A pronunțată la data de 03 iulie 2018 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este o hotărâre definitivă în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând că recurentul-pârât a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri definitive, urmează a respinge recursul formulat de acesta, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 267/A din data de 3 iulie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2021.