ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1965/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 12.07.2017 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Școala Gimnazială 15 Dr. Turnu Severin, B., C., D., E. și F., solicitând anularea in totalitate a Hotararii nr. 344/26. iun. 2017 emisa de către CNPCD România și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei ca neîntemeiată.

A respins cerere de intervenție accesorie formulată de petenții G. și H., ca tardiv formulată.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E. și F..

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Școala Gimnazială 15 Dr. Turnu Severin, B., C., D., E., F., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din data de 18 mai 2018, a încheierii din data de 25 mai 2018 și a sentinței civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, toate pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a efectua o judecată temeinică și obiectivă., iar în subsidiar reținerea cauzei spre judecare și respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul nu a indicat motivele de casare pe care își întemeiază cererea de recurs, din cuprinsul criticilor invocate instanța a înțeles că acestea se subscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018 au declarat recurs și recurenții G. și H. solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin această cerere de recurs, recurenții au solicitat admiterea recursului formulat de recurentul A., aceștia neindicând motivele de casare pe care se întemeiază recursul lor.

Intimații-pârâți Școala Gimnazială nr. 15 Drobeta Turnu Severin, C., E. și F. au depus întâmpinări la cererea de recurs formulată de reclamantul A. prin care au solicitat anularea s-a ca fiind neredactat conform legii de către un avocat, iar pe fond respingerea sa ca fiind nedovedit și vădit nefondat.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 16.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 12 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulată de reclamantul A. și înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte îl va anula, ca netimbrat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, în speță instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs.

Înalta Curte reține că potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul se taxează cu 100 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță, statuează în mod expres că: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Astfel, instanța constată că, la primirea recursului s-a dispus, prin rezoluția din 04 septembrie 2018, citarea recurentului cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Această obligația i s-a comunicat recurentului așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare din 10 septembrie 2018 aflat la dosar.

Împotiva acestei măsuri, recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere care i-a fost respinsă prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2018.

De la data respingerii cererii de ajutor public judiciar și până la primul termen de judecată, recurentul-reclamant A. nu a achitat taxa judiciară de timbru.

Așa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată de azi, recurentul A., legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, situație în raport de care intervine sancțiunea anulării recursului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de recurentul A., ca netimbrat.

În ceea ce privește recursul declarat de G. și H. împotriva sentinței civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenților obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenții-intervenienți nu au formulat veritabile critici la adresa sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, în fapt aceștia în cuprinsul recursului au prezentat situația de fapt.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței care a analizat cererea de chemare în judecată și fără să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții-intervenienți s-au limitat în susținerea cererii de recurs doar la aspecte de fapt.

Ori, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă un recurs formal fără critici efective de nelegalitate a hotărârii recurate.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind, cazurilor de casare, acestea să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) Cod procedură, Înalta Curte va anula recursul formulat de G. și H., ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 18 mai 2018, a încheierii din data de 25 mai 2018 și a sentinței civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018, toate pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Anulează recursul declarat de G. și H. împotriva sentinței civile nr. 2647 din data de 8 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2021.