ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, anularea scrisorii de răspuns contestatar nr. x/21.02.2018 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programul Operațional Regional, precum și a rezultatului verificării în cadrul etapei de precontractare nr. x/18.12.2017 prin care s-a respins cererea de finanțare nr. x/18.07.2017, cod SMIS 114900 și obligarea MDRAP - AM POR la reluarea procedurii de analiză a documentelor depuse de către societate în cadrul apelului de proiecte de la momentul comunicării scrisorii de respingere nr. x din 18.12.2017.

Prin sentința civilă nr. 269 din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – Autoritatea de Management Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență – că prima instanță a interpretat și aplicat greșit atât textele de îndrumare referitoare la procedura din cadrul etapei precontractuale, astfel cum sunt acestea reținute în cuprinsul secțiunii 8.5 din Ghidul solicitantului, cât și pe cele de lege procesuală încadrate sub articolul 181 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedruă civilă.

Recurenta a susținut că reglementarea termenelor procedurale și a calculului acestora în cuprinsul Ghidului solicitantului - Condiții generale este în acord cu dispozițiile aplicabile din C. proc. civ., mai exact cele cuprinse în art. 181 alin. (1) pct. 2.: "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."

În opinia recurentei reclamante, prima instanță a încălcat normele din C. proc. civ. aplicabile, reiterate în cuprinsul Ghidului solicitantului și, nicidecum stabilite derogator potrivit principiului specialia generalibus derogam, și a oferit o interpretare paralelă nesusținută din punct de vedere legal. Aplicarea greșită a legii de procedură este evidentă și prin raportare la însușirea modalității de calcul a termenului de 30 de zile interpretate de autoritatea pârâtă, din ziua următoare celei în care a fost săvârșit actul procedural, deci prima zi liberă, pentru ca mai apoi să limiteze termenul la ziua în care acesta s-a împlinit. Mai mult decât atât, în ipoteza în care ar fi totuși legală această metodă de calcul, instanța ar fi trebuit să indice textul de reglementare care să vină în sprijinul acesteia. Aprecierile referitoare la noțiunea de zi calendaristică nu modifică înțelesul regulii de calcul a termenului de 30 de zile, conform căreia "nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește ".

Recurenta reclamantă a precizat că a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât interpretarea și aplicarea greșită a textelor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și ale celor din Ghidul solicitantului - condiții generale, Secțiunea 8.5 - etapa precontractuală, dispoziții legale procesuale în cazul art. 181 din C. proc. civ., și reguli de îndrumare care pot fi asimilate dispozițiilor procedurale în ceea ce privește termenele și modalitățile de calcul a acestora în cazul Ghidului solicitantului, nu se încadrează în alte motive de recurs.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta reclamantă a arătat că prima instanță și-a însușit argumentele de care s-a prevalat MDRAP – AM POR în justificarea respingerii cererii de finanțare.

Recurenta a susținut că prima instanță nu a făcut nici o apreciere concretă asupra motivului de nelegalitate invocat de societatea reclamantă, raportat la modalitatea de calcul a termenului de 30 de zile calendaristice prevăzut în secțiunea 8.5 "Etapa precontractuală" din Ghidul solicitantului, definită în cuprinsul aceleiași secțiuni, potrivit căreia "pentru celelalte termene stabilite în prezentul ghid (termenele deosebite de cele enumerate limitativ la parag. 4 și 5, deci și cel de 30 de zile calendaristice - n.n.), nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."

De asemenea, prima instanță nu a oferit nici un răspuns la aspectul contestat de reclamantă în legătură cu modul în care autoritatea de management pornește calculul termenului de 30 de zile calendaristice, din ziua următoare celei în care a fost săvârșit actul de procedură (18 noiembrie 2017) - deci prima zi liberă, pentru ca mai apoi să aprecieze, nelegal, împotriva dispozițiilor aplicabile cuprinse în secțiunea 8.5 din Ghidul solicitantului, ziua de 17 decembrie ca și ultima zi din termen.

Intimatul pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației – Autoritatea de Management Programul Operațional Regional a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de recurs constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Contrar susținerilor recurentei reclamante, judecătorul fondului a expus modalitatea de calcul a termenului 30 de zile, cu trimitere la dispozițiilor speciale cuprinse în Ghidul solicitantului – etapa 8.5 precontractuală, în sensul că momentul de la care începe să curgă termenul special este ziua următoare celei în care s-a comunicat actul, iar momentul în care se împlinește este exact sfârșitul cele de-a 30-a zi.

Recurenta-reclamantă a mai criticat sentința pronunțată de instanța de fond și din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susținând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit textele art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și cele din Ghidul solicitantului - condiții generale, Secțiunea 8.5 - etapa precontractuală, aspect ce poate fi asimilat cu încălcarea dispozițiilor procedurale în ceea ce privește termenele și modalitățile de calcul a acestora.

Înalta Curte reține că recurenta reclamantă a depus Proiectul cu titlul "Achiziție echipamente în vederea modernizării și dezvoltării activității A. SA", iar în urma verificării documentației cererii de finanțare, 01 ADR VEST a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/18.12.2017, faptul că cererea de finanțare a fost respinsă în etapa de precontractare, ca urmare a nedepunerii documentelor solicitate în termenul de 30 de zile calendaristice de la transmiterea scrisorii de demarare a etapei precontractuale.

Recurenta reclamantă a formulat contestația înregistrată cu nr. x/21.12.2017, iar în urma analizării aceasta a fost respinsă prin Scrisoarea DGPOR nr. x/21.02.2018.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanței anularea Scrisorii DGPOR nr. x/21.02.2018, prin care a fost respinsă contestația formulată de recurentă împotriva respingerii cererii de finanțare cu numărul de înregistrare x/18.07.2017, și obligarea MDRAP - AM POR la reluarea procedurii de analiză a documentelor depuse de către societate în cadrul apelului de proiecte de la momentul comunicării scrisorii de respingere nr. x din 18.12.2017.

Instanța de fond prin sentința recurată a respins acțiunea, reținând că "actul contestat de către recurentă este legal, pârâta procedând la stabilirea termenului de 30 de zile calendaristice cu respectarea dispozitilor speciale cuprinse în Ghidul solicitantului - etapa 8.5 precontractuală, neexistând niciun motiv de anulare în sensul celor invocate prin acțiune, prevederile art. 8 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 554/2004".

Înalta Curte reține că, potrivit Ghidului solicitantului – Condiții generale privind accesarea fondurilor, secțiunea 8. Verificarea, evaluarea și contractarea proiectelor – 8.5 Etapa precontractuală: "Solicitanții de finanțare au un termen de maxim 30 de zile calendaristice în vederea transmiterii documentelor respective și soluționării observațiilor rezultate în urma etapei de evaluare și selecție".

Raportat la termenul maxim de 30 de zile calendaristice prevăzut în Ghidul solicitantului, instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a calculat acest termen începând ziua următoare celei în care i s-a comunicat actul reclamantei,

18 noiembrie 2017, și terminând la sfârșitul cele de a 30 – a zi, respectiv la 17 decembrie 2017.

De altfel, prin adresa de precontractare nr. x/17.11.2017, OI ADR Vest a comunicat societății reclamante faptul că: "Termenul limită maxim de trasmitere a documentelor și a clarificărilor soliciatate mai sus este de maxim 30 de zile calendaristice (de la data trasmiterii prezentei adrese)", recurenta având posibilitatea să cunoască atât termenul maxim (care nu include și ziua următoare celor 30 zile menționate anterior) și modalitatea de calcul al acestuia (adică fără a lua în calcul ziua de notificare).

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 269 din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.