ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, din 10.09.2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comuna Vicovul de Jos, prin primar a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului local nr. 67/2009 prin care s-a dispus trecerea din proprietatea sa privată a suprafeței de teren, situată în comuna Vicovu de Jos la locul "Lipovanul", în lungime de 500 m și lățime de 4 m, în domeniul public al comunei Vicovu de Jos.

La data de 21.05.2019, reclamantul și-a modificat acțiunea și a solicitat anularea parțială a Anexei 94 și a Hotărârilor nr. 36 din 20.08.1999 și nr. 10 din 1.06.2000 ale Consiliului local al Comunei Vicovu de Jos, în sensul radierii din Registrul de inventar a bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Vicovu de Jos - jud. Suceava, de la poziția 41, a Drumului "La Lipovanu", respectiv Strada x, L-0,5 km, l=4m, ce se întinde de la numitul B. la reclamant.

La termenul din data de 20 iunie 2019, s-a admis în principiu cererea de intervenție formulată de numita C..

La termenul din data 19 decembrie 2019 instanța a rămas în pronunțare, iar la data de 20 ianuarie 2020 cauza a fost repusă pe rol pentru a se indica cărui act administrativ aparține Anexa nr. 94 contestată.

La termenul de judecată din 20 februarie 2020 s-a stabilit că Anexa contestată aparține H.G. nr. 1357/2001 și a fost introdus în cauză Guvernul României.

2.1. Prin sentința nr. 553 din 17 septembrie 2020, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "anulare act emis de autorități publice locale", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comuna Vicovul de Jos, prin primar și Guvernul României, intervenientă fiind C., în favoarea Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că, în speță, s-a contestat atât anexa unei hotărâri de guvern, cât și hotărâri ale consiliului local.

Este adevărat că anexa la hotărârea de guvern privește Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Vicovu de Jos, județul Suceava, acesta fiind mai întâi însușit de Consiliul Local, dar, pe altă parte, este un act emis de Guvernul României în exercitarea prerogativelor sale conferite de lege și publicat în Monitorul Oficial.

Astfel, instanța a apreciat că capetele de cerere formulate de reclamant și intervenientă sunt interdependente, chiar dacă privesc obligații ce ar reveni unor pârâți diferiți, așa încât nu se impune disjungerea acestora.

2.2. Prin sentința nr. 121 din 7 decembrie 2020, Curtea de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul ÎCCJ în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut, sub un prim aspect, dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, precum și prevederile art. 131 alin. (1) și (2), care obligă judecătorul ca la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având posibilitatea să acorde, în mod excepțional, un singur termen în vederea stabilirii competenței, atunci când nu este edificat asupra competenței și are nevoie de lămuriri sau de probe suplimentare.

Având în vedere aceste dispoziții legale imperative, Curtea a apreciat că prima instanță sesizată nu mai avea posibilitatea ca, după parcurgerea a 15 termene de judecată și după administrare de probe, să invoce din oficiu excepția necompetenței materiale, instanța "devenind" competentă să soluționeze pricina prin neinvocarea excepției în termenul prescris de lege.

Pe de altă parte, potrivit art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor privitoare la insolvență sau concordatul preventiv.

Or, în cauză, în opinia Tribunalului Suceava, competența curții de apel a fost atrasă de rangul autorității emitente a H.G. nr. 1357/2001, a cărei anexă se contestă, însă acest act administrativ a fost contestat printr-o cerere adițională (cerere de modificare a acțiunii inițiale, formulată după patru termene de judecată), precum și printr-o cerere incidentală (cererea de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost ulterior completată). Curtea de Apel Suceava a apreciat că, în acest caz, a operat prorogarea legală de competență prevăzută de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. și că tribunalul era competent să judece litigiul, ca instanță de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței".

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența materială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepție de la regula verificării din oficiu a competenței, implicit a soluționării excepției de necompetență, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, sens în care se va acorda un singur termen.

În speță, în acord cu opinia Curții de Apel Suceava, Înalta Curte constată că prima instanță sesizată nu mai avea posibilitatea ca, după parcurgerea a 15 termene de judecată și după administrare de probe, să invoce din oficiu excepția necompetenței materiale, astfel încât soluționarea cauzei a rămas dobândită de către această instanță.

Prin urmare, expirarea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței materiale are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comuna Vicovu de Jos prin Primar, Guvernul României și intervenienta C. în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.