ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2020

Ședința publică din data de 14 mai 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 787 din 22 iunie 2018, Tribunalul Suceava a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de către intimații A. și B. împotriva încheierii nr. 176/16.01.2018 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr. x/2017; a admis apelul contestatoarei Comisia Orășenească pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin președinte C.) împotriva încheierii nr. 176/16.01.2018 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr. x/2017; a schimbat, în parte, încheierea nr. 176/16.01.2018 a Judecătoriei Rădăuți numai în ceea ce privește contestația la executare, sens în care: a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin președinte C.), în contradictoriu cu intimații A. și B.; a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1350/2017 al BEJ D.; a înlăturat soluția de obligare a contestatoarei la cheltuieli de judecată în sumă de 165 RON, către intimatul B.; a menținut restul dispozițiilor.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire revizuenții A. și B., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. l, 2 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut contrarietatea deciziei nr. 787 din 22 iunie 2018 cu decizia nr. 833/27.06.2017 a Tribunalului Suceava.

Prin decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2019, Tribunalul Suceava a admis, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Suceava.

Prin decizia nr. 538 din 22 mai 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a anulat, ca tardiv formulată, cererea de revizuire exercitată de revizuenți.

Împotriva deciziei pronunțate în revizuire, revizuenții A. și B. au formulat la 23.07.2019 "cerere de apel’’, pe care, ulterior, la solicitarea instanței au precizat-o ca fiind "recurs’’ .

În dezvoltarea criticilor, recurenții au susținut următoarele:

Din probatoriul administrat, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra elementelor care conturează situația de fapt expusă de recurenți prin prezentarea istoricului cauzei în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire.

Arată că au avut cunoștință de existența termenului de revizuire de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă decizia nr. 787/2018 a Tribunalului Suceava le-a fost comunicată prin poștă după trecerea unui termen de aproximativ 40 de zile de la pronunțarea instanței de judecată.

Termenul de revizuire de o lună trebuie socotit de la momentul comunicării hotărârii. Legiuitorul a prevăzut expres prin art. 13 alin. (1) C. proc. civ. că dreptul la apărare este garantat. Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, pot lua cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac.

Recurenții precizează momentul de la care au luat la cunoștință de hotărâre, astfel: B. a fost plecat în concediu în perioada 27 iulie-5 august 2018, iar la întoarcere a găsit în căsuța poștală, la adresa de domiciliu, decizia în cauză; A. a găsit, la 6 august 2018, un plic aruncat în curtea casei, cu data de 01.08.2018, (în care se afla decizia menționată anterior), fiind o practică des întâlnită ca poștașul să comunice cu întârziere corespondența sau să antedateze scrisorile localnicilor.

Factorul poștal a depus plicul cu hotărârea în cutia poștală, fără a fi semnată de parte dovada de comunicare, ceea ce a condus la încălcarea prevederilor care reglementează procedura de comunicare a citației, art. 163 C. proc. civ.

Apreciază recurenții că și în ipoteza în care ar fi luat la cunoștință de decizia instanței la 01.08.2018, cererea de revizuire a fost depusă în termenul de o lună, socotit ca fiind 03.09.2018.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Intimata Comisia Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat. Totodată, a apreciat că motivele de recurs invocate de recurenți nu se regăsesc între motivele de casare prevăzute în mod expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Obiectul litigiului îl reprezintă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 787 din 22 iunie 2018 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, susținându-se contrarietatea acesteia cu decizia civilă nr. 833 din 27.06.2017 a aceluiași tribunal.

Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a constatat că revizuirea este tardiv formulată raportat la momentul rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care este data pronunțării acesteia și a aplicat corespunzător prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește analiza recursului, Înalta Curte se va raporta numai la criticile formulate în legătură cu problema tardivității cererii de revizuire, deoarece aceasta a făcut obiect de analiză în fața instanței de revizuire. Ca atare, susținerile pe fondul cauzei, ce vizează stabilirea situației de fapt, exced limitelor examinării în prezentul recurs.

Din lecturarea criticilor expuse, se constată că recurenții nu pun în discuție aplicarea greșită a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținute de curtea de apel în fundamentarea soluției de tardivitate, în concret, nu se arată care a fost greșeala instanței în calcularea termenului de revizuire de o lună, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Motivele invocate au legătură cu procedura de comunicare a hotărârii judecătorești din apel, fiind structurate pe două paliere. O primă chestiune a reprezentat descrierea momentului de la care părțile au luat cunoștință de decizia nr. 787/2018, când revizuentul B., la întoarcerea din concediu, a găsit plicul cu hotărârea în căsuța poștală, iar revizuenta A. l-a descoperit aruncat în curtea casei. A doua chestiune se referă la procedura de comunicare a hotărârii, invocându-se împrejurarea că procesul-verbal de înmânare a deciziei nu a fost semnat de parte și astfel a condus la încălcarea prevederilor art. 163 C. proc. civ.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, conform celor reținute anterior, nu au fost identificate critici pe soluția dispusă, de tardivitate, având ca reper momentul rămânerii definitive a ultimei hotărâri, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. sub acest aspect.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Totodată, motivele din speță conturează o apreciere asupra elementelor de fapt în legătură cu respingerea excepției de tardivitate (plecarea în străinătate a apelantului B. și identificarea momentului de la care a luat la cunoștință de hotărâre, găsirea documentației poștale în curtea casei de către apelanta A. și precizarea datei de comunicare a hotărârii), ceea ce înseamnă efectuarea unui control de temeinicie, nepermis instanței supreme în recurs.

În aceste condiții, cum susținerile recurenților nu constituie veritabile critici ale argumentelor prezentate de instanța de apel în fundamentarea soluției date, apte de a fi circumscrise motivelor de casare din art. 488 C. proc. civ., și constatând că nu se identifică motive de ordine publică care să poată fi reținute din oficiu în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 538 din 22 mai 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2020.