ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2498/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Cluj– secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 690/A/2021 din 17 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul declarat de apelanții- reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., în contradictoriu cu intimatul- pârât Spitalul Județean de Urgență Zalău, împotriva sentinței civile nr. 84 din 25.01.2021 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a obligat pe pârât să plătească fiecărui reclamant dobânda legală aferentă sumelor la care aceștia sunt îndreptățiți cu titlu de despăgubire vouchere de vacanță aferente anului 2019, calculată de la data scadenței și până la data achitării efective; a păstrat în rest dispozițiile sentinței.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., XXXX., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV. și WWWW., solicitând, admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei contestate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Întemeindu-și calea extraordinară de atac pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au relevat, pe scurt, situația în fapt a cauzei, și, în dezvoltarea motivelor de revizuire formulate, au arătat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că practica aceste instanțe, a Curții de Apel Cluj, a fost cu totul alta, ca recunoscând dreptul angajaților Spitalului Județean de Urgență Zalău și la obținerea contravalorii voucherelor de vacanță aferente anului 2018 (au evocat, în acest sens, soluțiile anterior pronunțate în dosare care au avut același obiect juridic și același obiect material), și au dezvoltat apoi, pe larg argumente referitoare la condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.

Revizuenții au susținut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se, astfel, imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum și imposibilitatea executării.

Deși în actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, se mai arată că acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ.

Singura problemă ce se poate ridica aici, mai arată revizuenții, este aceea a identității reclamanților, însă, consideră că, dacă se va privi în continuare pe o persoană "X" ca fiind doar o persoană, făcând abstracție de toate celelalte lucruri care-l definesc ca reclamant (care are același interes cu toți ceilalți dinaintea lui, întrunește aceleași condiții de admisibilitate a cererii sale ca toate celelalte cereri anterior formulate și admise), atunci, cererea lor de revizuire nu mai are niciun sens.

În fine, menționează că, dacă se vor privi pe revizuenții din acest dosar ca fiind tot angajați ai aceleiași instituții, care lucrează în aceleași condiții (poate, și mai grele) ca și ceilalți colegi cărora li s-au admis cererile, care au raporturi juridice cu angajatorul lor bazate/reglementate de aceleași texte de lege și care nu au cum să aibă drepturi mai puține decât ceilalți, atunci cererea lor este cel puțin rezonabilă și admisibilă; o stare de fapt reținută în favoarea unuia dintre ei, este aceeași stare de fapt care trebuie recunoscută tuturor celorlalți.

Concluzionând, având în vedere că există hotărâri potrivnice, ultima, cea contestată, încălcând autoritatea de lucru judecat al celorlalte, anterior pronunțate, revizuenții au solicitat admiterea cererii de revizuire, așa cum aceasta a fost formulată.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a, pentru litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 18 iunie 2021, sub nr. x/2021, care, prin decizia civilă nr. 1055/A/2021 din 6 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenți, împotriva deciziei civile nr. 690 din 17.05.2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2020.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire cu care a fost astfel învestită, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte, în ce privește cererea de revizuire de față, analizând condițiile autorității de lucru judecat, reține că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu este îndeplinită condiția identității de părți.

Se observă, astfel, faptul că hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în cauze privind părți diferite, deși, cuprind aspecte cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept vizând acordarea contravalorii voucherelor de vacanță aferente anului 2018, în litigiu.

Astfel, Înalta Curte reține, că, în litigiile soluționate prin hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu este îndeplinită tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., practic, revizuenții invocând practica judiciară a instanțelor- în speță, Curtea de Apel Cluj, pronunțată în alte dosare.

Or, analiza pe fond a problemei de drept care a primit o dezlegare diferită prin hotărârile menționate de revizuenți excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori a temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Cu alte cuvinte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata, specific hotărârilor judecătorești definitive.

Faptul că, în opinia revizuenților, aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părțile sunt diferite, nu atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci ar putea reprezenta, eventual, o problemă de practică judiciară neunitară, în privința căreia există alte remedii procesuale.

În sensul celor expuse, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6

trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat (...). O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855/21.12.2010)".

Examinând, în continuare, argumentele dezvoltate de revizuenți, ce vizează, în concret, dispozițiile art. 431, coroborate cu cele ale art. 430 C. proc. civ. și raportate la cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile revizuenților sunt nefondate.

Legiuitorul a urmărit ca, prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că:

"Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă", să concretizeze și pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.

Ceea ce invocă, însă, autorii revizuirii, este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părți, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin prima soluție, au fost dezlegate anterior anumite chestiuni litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit în următoarele hotărâri.

Este adevărat că această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția, însă, nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Dar, așa cum s-a expus în cele ce preced, rațiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Prin urmare, Înalta Curte reține că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe textul menționat nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celuilalt proces, să existe tripla identitate cerută de text, inclusiv, în ce privește părțile din proces.

Această condiție, chiar fără a fi explicată, este subînțeleasă ca efect al garanțiilor de stabilitate și securitate al chestiunilor litigioase, de drept, dezlegate prin hotărâri definitive. În caz contrar, reiterarea aceleiași chestiuni de drept prin mijlocirea revizuirii, transformă calea extraordinară de atac de retractare, într-una de reformare - de examinare a legalității chestiunilor dezlegate în mod definitiv printr-o altă hotărâre, pronunțată într-un litigiu ce a purtat cu totul între alte părți.

Or, o asemenea posibilitate ar afecta în substanță principiul securității juridice ca garanție a procesului echitabil și a caracterului previzibil al jurisdicțiilor, de aceea în revizuire, nu pot fi supuse controlului jurisdicțional chestiunile definitiv judecate în alte procese, între alte părți, ci numai cele care nu au fost avute în vedere și care, prin natura lor, pot influența în mod decisiv soluția pronunțată.

În speță, chiar dacă obiectul litigiilor ar fi absolut identic, situație ce nu este incidentă, este de observat că, prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, s-au dezlegat aceleași chestiuni litigioase dintre alte părți, sens în care, instanța de revizuire a reținut că în prezentul litigiu revizuenții nu pot opune puterea lucrului judecat.

Această cerință izvorăște din natura juridică a instituției revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare (inclusiv, în situația în care competența de soluționare este dată instanței ierarhic superioară în grad celor care au pronunțat hotărârile pretins contrare) și nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni, de către o altă instanță.

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează părților discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în fața unei instanțe de judecată, garanție de care revizuenta a beneficiat atât în primul proces, de revendicare, cât și în al doilea litigiu, acțiunea în nulitate, în toate gradele de jurisdicție și nu deschide părții nemulțumite, astfel cum pretinde recurenta, căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești definitive în alte condiții decât cele prevăzute de legislația procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, întrucât, într-o astfel de situație, procesele ar fi fără de sfârșit.

În concluzie, instanței de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanță de recurs și nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. în care instanța de revizuire trebuie chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

Dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează părților discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în fața unei instanțe de judecată, garanție de care revizuenta a beneficiat atât în procesul de revendicare, cât și în procesul vizând acțiunea în nulitate, în toate gradele de jurisdicție, și nu deschide părții nemulțumite, astfel cum pretinde revizuenta, căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătorești definitive, în alte condiții decât cele prevăzute de legislația procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securității raporturilor juridice.

Pe de altă parte, în noua reglementare a C. proc. civ., în art. 430 alin. (2) se prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Această nouă prevedere legală nu permite însă ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că anumite considerente contravin dispozitivului unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în procese diferite, între care nu există identitate de părți, obiect și de cauză.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire nu poate fi reținut.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., XXXX., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV. și WWWW. împotriva deciziei civile nr. 690/A/2021 din 17 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2021.