ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1620/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentința nr. 183/C din 1 noiembrie 2019, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Mureș, s-a admis contestația, întemeiată pe dispozițiile art. 59 alin. (6) - (7) din Legea nr. 85/2014, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu debitoarea Societatea "B." S.R.L., prin lichidatorul judiciar C. și s-a constatat operarea compensației legale între creanța deținută de contestator în contra debitoarei Societatea "B." S.R.L., în cuantum de 170.996,61 RON și cea deținută de societatea debitoare în contra contestatorului, în cuantum de 152.958,19 RON, stabilită prin sentința nr. 388/6 iulie 2018 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 43 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, până la concurența acesteia din urmă.

Împotriva acestei sentințe, creditoarea DIRECȚIA GENERALA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ a declarat apel, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și, în rejudecare, să se dispună respingerea contestației formulată de intimatul A.,

Prin decizia nr. 145/A din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul formulat de DGRFP Brașov - AJFP Mureș împotriva sentinței nr. 183/01.11.2019 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2016; a fost schimbată în tot sentința atacată în sensul că s-a respins ca nefondată, contestația formulată de A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. prin lichidatorul judiciar C., precum și cu comitetul creditorilor compus din creditorii DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV, SOCIETATEA "D. S.R.L.

A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 145/A din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicită respingerea apelului promovat de DGRFP BRAȘOV - AJFP MUREȘ și menținerea hotărârii instanței de fond.

În argumentarea recursului, pe cale de excepție, arată că ANAF DGRFP Brașov AJFP Mureș nu poate avea calitatea de apelant, nici chiar în procedurile de insolvență, în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2014 privind insolvența și cele cuprinse în art. 43 pct. 3, art. 41 pct. 4 și art. 42 pct. 2 din același act normativ, coroborate cu art. 458 C. proc. civ.

O altă critică vizează faptul că motivarea instanței de apel, relativ la principiile concursualității și a colectivității procedurilor de insolvență, nu privește procedura de soluționare a litigiilor apărute în procedurile contencioase a litigiilor soluționate de judecătorul sindic, ci doar acordarea tuturor creditorilor de șanse egale de recuperare a propriilor creanțe, inclusiv cele pentru care recurentul a solicitat compensarea.

Pe fondul litigiului, precizează că își menține poziția procesuală așa cum a fost ea expusă prin întâmpinarea din apel prin care a susținut că în mod legal, judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor articolului nr. 90 din Legea insolvenței nr. 85/2014 și a dispus admiterea contestației constatând intervenită de drept a compensației legale a datoriilor reciproce.

Intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Societatea "B." S.R.L. prin lichidator judiciar C. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând, în esență, admiterea excepției și, în consecință, respingerea recursului, ca inadmisibil.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurentul A. a formulat un punct de vedere asupra raportului, susținând că recursul este admisibil.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 23 iunie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluționare face de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Litigiul are ca obiect contestația formulată de A. prin care s-a contestat refuzul înscrierii la masa credală a creanței pretinse de contestator în sumă de 171.001,92 RON; de asemenea, s-a solicitat judecătorului sindic înscrierea acesteia în tabelul de creanțe.

Așadar, recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul contestatoarei.

Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic", iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol, "hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", fiind exclus dreptul de exercitare a recursului.

În virtutea dispozițiilor art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul împotriva deciziei civile nr. 145 A din 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 145/A din 24 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2021.