ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 979/2024

Ședința publică din data de 21 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei FGA prin care i s-a respins cererea de plată ca tardiv formulată, precum și obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor solicitate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală pentru că prima instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2016 ASF și nu a lămurit care ipoteză a acestui text legal este incidentă în cauză.

Conform susținerilor recurentului, momentul de la care curge termenul de 90 de zile de formulare a cererii de plata, pentru creanțele născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment este data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări.

În speță, acest termen echivalează cu data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1914/28.02.2017.

Or, sentința civilă nr. 1914/28.02.2017 pronunțată de către Judecătoria Ploiești nu a rămas definitiva in data de 28.03.2017, cum reține prima instanță, ci la data pronunțării Deciziei nr. 2188/18.11.2020 de admitere a apelui și de modificare a sentinței atacate.

La data de 05.02.2021 (deci in termenul legal de 90 de zile), recurentul a formulat cererea de plată, soluționată prin Decizia nr. 26248/12.04.2021, ce face obiectul prezentei cauze.

Așadar, greșit a reținut prima instanță că cererea de plată era tardivă.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esență, că soluția primei instanțe este legală, recurentul depunând cererea de plata după expirarea termenului legal de depunere a cererilor de plata la F.G.A. pentru asigurătorul B. S.A. - in faliment.

II. Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor intimatului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Norma ASF nr. 24/2019, respectiv art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei A.S.F. de închidere a procedurii de redresare financiară, în temeiul art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment; pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări.

Din aceste dispoziții reiese că stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de 90 de zile pentru formularea cererii este diferit în funcție de data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări, respectiv după cum este vorba de o creanță născută anterior sau ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii falimentului față de societatea de asigurări.

Mai exact, art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2016 are două ipoteze legale ale momentului de la care curge termenul de 90 de zile:

a. pentru creanțele născute anterior hotărârii definitive de deschidere a falimentului, cererea de plată se depune în maxim 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment;

b. pentru creanțele născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări.

Or, prima instanță reține că cererea de plată nu a fost depusă în termenele prevăzute de art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2016 și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, respectiv în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, fără a clarifica mai întâi situația de fapt și fără a lămuri care dintre cele două ipoteze legale este incidentă în cauză.

Statuând că în cazul reclamantului termenul curge de la data rămânerii definitive a sentinței de deschidere a procedurii de faliment a B. S.A., respectiv 17.03.2017, iar data nașterii creanței a fost 28.03.2017, când a rămas definitivă sentința civilă nr. 1914/28.02.2017 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prima instanță face o greșită aplicare a legii.

Așa fiind, Înalta Curte conchide că recursul de față este fondat, urmând a fi admis, în temeiul art. 496 și urm. C. proc. civ., cu consecința casării sentinței recurate și a trimiterii cauzei la prima instanță pentru o nouă judecată.

În rejudecare, prima instanță va analiza susținerile contradictorii ale părților legate de data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări și, în funcție de acest moment va stabili argumentat de când curge termenul legal de 90 de zile de formulare a cererii de plată și, în consecință, dacă cererea de plată a fost tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 153 din 02 februarie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.