ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 835/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data 04 februarie 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat: - anularea notificării nr. x/08.07.2021, prin care CNAS a comunicat o serie de date în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului I al anului 2015; - anularea notificării nr. x/08.07.2021, prin care CNAS a comunicat o serie de date în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului IV al anului 2014.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2199 din 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2199 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. În susținerea cererii de recurs, recurenta a pretins că prima instanță a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul x/2015, fapt ce atrage necesitatea casării sentinței în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Deși prima instanță se referă la "date primare", în realitate, hotărârile pronunțate în dosarul x/2015 s-au referit (atât Curtea de Apel, cât și Înalta Curte) la "data vânzării efective către pacienți", informații care lipsesc cu desăvârșire atât din noile notificări, cât și din răspunsul la plângerea prealabilă. În continuare, a învederat că prima instanță a stabilit în mod nelegal că notificările emise de CNAS nu reprezintă acte administrative și, implicit, nu sunt supuse condițiilor de motivare ale acestei categorii de acte. Astfel, recurenta a apreciat că notificările emise de CNAS, prin care sunt comunicate datele în baza cărora se calculează contribuția clawback datorată de fiecare plătitor, constituie acte administrative în sens strict, dat fiind că sunt acte unilaterale emise de o autoritate publică (CNAS), în regim de putere publică și că sunt emise în vederea executării în concret a legii (a O.U.G. nr. 77/2011), dând naștere unui raport juridic concret, acela în care plătitorul este obligat să calculeze contribuția si să depună o declarație în acest sens, pe baza datelor din notificare, iar nu a altora, date pe care CNAS le stabilește și pe care nu le publică sub vreo altă formă.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond. Referitor la primul motiv de casare a susținut că în litigiul invocat de recurentă, instanța a anulat, în parte, Notificarea nr. x/29.01.2015, aferentă trimestrului IV al anului 2014 și Notificarea nr. x/29.04.2015, aferentă trimestrului I al anului 2015, în sensul că "recurenta-pârâtă CNAS are obligația de a comunica DAPP valoarea consumului și nicidecum consumul în sens cantitativ. A arătat astfel că, având în vedere dispozițiile acestui titlu executoriu precum si calitatea de subiect plătitor al contribuției trimestriale a A. pentru trimestrul al IV-lea al anului 2014 și trimestrul I al anului 2015, a pus în executare în termen legal dispozițiile deciziei civile nr. 6469/13.12.1019 pronunțată de ÎCCJ, secția de contencios administrativ si Fiscal, prin emiterea notificărilor CNAS nr. P/794/29.01.2015 si nr. F 4147/29.04.2015, potrivit celor dispuse de instanța de judecată. Criticile recurentei-reclamante cu privire la faptul că notificarea CNAS nu este motivată, sunt nefondate, întrucât instanța de fond în mod corect, analizând actele si lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, a reținut că "autoritatea pârâtă a respectat întocmai dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferenta consumului centralizat de medicamente, care include și TVA, suportat din FNUASS și din bugetul MS, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Primul motiv de casare invocat de recurenta reclamantă și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ. vizează pretinsa încălcare a efectului pozitiv al lucrului judecat al sentinței civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 6469/13.12.1019 pronunțată de ÎCCJ, secția de contencios administrativ si Fiscal. În esență, recurenta a pretins că, la emiterea actelor contestate, autoritatea intimată nu a respectat dispozițiile titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ. Prin urmare, Înalta Curte constată că, în realitate, recurenta a susținut că a avut loc o încălcare a obligativității și a puterii executorii a acestei hotărâri judecătorești, astfel cum aceste efecte sunt recunoscute de dispozițiile art. 433 C. proc. civ. raportat la 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de art. 435 alin. (1) C. proc. civ. Motivul este nefondat După cum a reținut judecătorul fondului, prin sentința civilă nr. 2422/14.07.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepția inadmisibilității cererii modificatoare, ca neîntemeiată și s-a admis în parte acțiunea, în sensul că s-au anulat Notificarea nr. x/29.01.2015 aferentă trimestrului al IV-lea al anului 2014 și adresa nr. x/04.03.2015, precum și, în parte, Notificarea nr. x/29.04.2015 aferentă trimestrului I al anului 2015 și adresa nr. x/16.06.2015 transmise de intimata CNAS reclamantei, A.. Totodată, intimata a fost obligată la comunicarea către recurentă a consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum înregistrat în trimestrul al IV-lea al anului 2014 și în primul trimestru al anului 2015, aferent vânzărilor celei dintâi. Prin Decizia nr. 6469/13.12.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A casat, în parte, sentința atacată și rejudecând, a înlăturat obligarea pârâtei CNAS la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins recursul incident declarat de reclamanta A., ca nefondat. După cum judicios a reținut și prima instanță, următoarele argumente expuse în Decizia nr. 6469/13.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sunt relevante pentru analiza motivului de casare în discuție: "În ceea ce privește soluția primei instanțe de anulare a actelor contestate, Înalta Curte o va menține, fiind în acord cu judecătorul fondului referitor la argumentele potrivit cărora DAPP nu are posibilitatea de a cunoaște și de a verifica data eliberării medicamentelor pe care le-a declarat ca făcând parte din portofoliul său. (...). Într-adevăr, recurenta-pârâtă a comunicat datele centralizate însă lipsa datelor primare furnizate de spitale, centre de dializă și farmacii referitoare la consumul de medicamente, care se comunică în baza O.U.G. nr. 77/2011, conduce la concluzia că s-a procedat într-o manieră unilaterală și discreționară prin stabilirea datelor menționate în cuprinsul notificării, pe baza unor date centralizate în cadrul unui sistem informatic care nu sunt accesibile intimatei-reclamante.(...). Chiar și în situația în care sistemul de raportare este cel prevăzut prin dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, nu se poate înlătura accesul la justiție a plătitorului taxei claw-back care trebuie să achite contribuția legală însă nu poate verifica datele care au stat la baza raportărilor centralizate de C.N.A.S. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât chiar din rapoartele depuse de recurenta-pârâtă rezultă existența unor erori cu privire la valorile indicate inițial în notificări." Astfel, în acord cu judecătorul fondului, se constată că intimata avea obligația ca, la emiterea noilor notificări referitoare la achitarea contribuției claw-back aferente trimestrului al IV-lea al anului 2014 și primului trimestru al anului 2015, să furnizeze datele primare pentru ca reclamanta în calitate de plătitor al taxei claw-back care trebuie să achite contribuția legală să poată verifica datele care au stat la baza raportărilor centralizate de CNAS. Contrar însă celor susținute indirect de către recurentă, această obligație nu viza comunicarea a însuși consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei. Aceasta, deoarece, după s-a arătat în cele ce preced, prin aceeași Decizie nr. 6469/13.12.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție admisese și recursul formulat de C.N.A.S, cu consecința, după rejudecare, a respingerii capătului de cerere referitor la obligarea acesteia la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății (adică de comunicare a numărului de unități din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS), reținând în acest sens că prevederile art. 3 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 conduc la concluzia că valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor din FNUASS și din bugetul MS și nu la consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei. Or, tocmai această obligație a fost îndeplinită de intimată prin Anexele 1 și 2 comunicate recurentei odată cu soluționarea contestației prin adresa nr. x/15.02.2022. După cum corect a remarcat și curtea de apel, anexele în discuție, spre deosebire de cele care au însoțit notificările anterioare, nu conțin doar situațiile centralizate valoric pe fiecare cod de identificare, ci și alte elemente suplimentare apte a permite recurentei verificarea datelor, fiind indicate câmpul de eliberare pentru fiecare medicament, casa de asigurări de sănătate la care s-a raportat fiecare medicament, codul de identificare al furnizorului, numele furnizorului de medicamente sau de servicii medicale care a raportat fiecare medicament, numele fișierului prin care s-a raportat fiecare medicament, data raportării acestuia la casa de asigurări de sănătate, codul de identificare, valoarea raportată pentru a fi suportată din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății pentru fiecare medicament. Prin urmare, opus celor susținute de recurentă, se constată că, prin actele contestate, intimata a respectat obligația de a pune în executare sentința civilă nr. 2422/14.07.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015. Cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurentă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ., a criticat interpretarea dată de primă instanță notificărilor emise de C.N.A.S., prin care s-a reținut că acestea nu sunt supuse condițiilor de motivare specifice actelor administrative. În acord cu judecătorul fondului, în primul rând, Înalta Curte constată că notificările și anexele aferente conțin toate elementele obligatorii prevăzute de art. 5 alin. (7) din O.U..G nr. 77/2011, câtă vreme au cuprins valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente, conform raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, la care se adaugă valoarea procentului "p". În cel de-al doilea rând, în condițiile în care decizia de soluționare a contestației (în speță, adresa nr. x/15.02.2022 de soluționare a contestației formulate împotriva notificărilor) a fost calificată de legiuitor, prin art. 6 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 77/2011, ca fiind un act administrativ, rezultă că motivarea raportului juridic de drept fiscal prin intermediul acesteia respectă exigențele de legalitate. Prin urmare, nici acest motiv de casare nu se susține.

Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru aceste considerente, criticile recurentei fiind lipsite de justețe, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.