ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS"), a solicitat:

(i) anularea notificării nr. x/06.11.2019, transmisa reclamantei de către CNAS în data de 07.11.2019, prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III 2019;

(ii) anularea adresei nr. x/09.12.2019, transmisa reclamantei de către CNAS în data de 14.01.2020 și a adresei nr. x/24.02.2020 - completarea adresei inițiale, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 1475 din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1475 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii în anulare.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate privind nemotivarea notificării nr. x/06.11.2019 și imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente și a procentului "p", recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a reținut greșit incidența art. 737 din Legea nr. 95/2006, care se referă la obligația deținătorului autorizației de punere pe piață ("DAPP") de a furniza date privind volumul de vânzări către ANMDM, iar nu la obligația CNAS de a furniza date privind consumul de medicamente către contribuabil.

Arată că raportarea lunară a consumului centralizat de medicamente de face la CNAS conform metodologiei aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1058/2015, astfel că CNAS are acces la toate datele necesare. Instanța de fond nu a analizat aspectele invocate de reclamantă, privind imposibilitatea verificării realității concrete a datelor comunicate de pârâtă. Aceasta are obligația de a comunica plătitorului taxei trimestriale valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente aferente vânzărilor debitorului, or notificarea nu cuprinde o explicație a valorilor comunicate, fiind motivată doar în drept, iar nu și în fapt. Instanța de fond a analizat doar aspectele care țin de motivarea în drept, iar nu și de motivarea în fapt a notificării.

Apreciază recurenta-reclamantă că sunt greșite considerentele primei instanțe în sensul că notificarea cuprinde elementele obligatorii potrivit specificului său. Obligația de motivare nu poate fi considerată îndeplinită cât timp notificarea nu cuprinde elementele necesare care să facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra modului de stabilire a bazei de calcul. Dispozițiile art. 3 alin. (3) și (5) și art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011 obligă CNAS să comunice reclamantei consumul de medicamente suportat din bugetul FNUASS și Ministerul Sănătății, aferent vânzărilor realizate de aceasta, iar nu o valoare economică raportată la prețurile de referință/de decontare a acelor medicamente. Ca atare, motivarea instanței de fond în sensul că medicamentele pot proveni din stocuri curente sau anterioare, ceea ce determină un decalaj în timp între datele de vânzare (comercializare) și datele de consum, este una strict teoretică, această situație nefiind verificată nici de CNAS și nici de reclamantă.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la greșita includere a TVA în valoarea de calcul, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond nu a analizat argumentele privind includerea TVA în datele comunicate către reclamantă. Valorile comunicate prin notificare cuprind atât adaosurile celorlalți distribuitori, cât și TVA, a cărei includere este confirmată de Anexa la notificare și este contrară jurisprudenței Curții Constituționale. Menționarea în notificare a posibilității deducerii TVA nu este de natură a înlătura elementul de nelegalitate, întrucât reclamanta este obligată să calculeze contribuția potrivit O.U.G. nr. 77/2011, strict pe baza valorilor comunicate de CNAS, orice altă operațiune prealabilă, precum deducerea TVA, urmând a conduce la un cuantum al taxei neconform cu datele comunicate. Aceste aspecte nu au fost analizate de prima instanță.

Referitor la invocatul caracter discriminatoriu al taxei clawback, prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparțin reclamantei, respectiv nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalți participanți din lanțul de distribuție în baza de calcul a taxei, recurenta-reclamantă susține că sunt eronate concluziile primei instanțe bazate pe jurisprudența Curții Constituționale. Contrar celor reținute de prima instanță, opinia constantă a Curții Constituționale este în sensul că nu există discriminare între DAPP și distribuitori/farmacii, câtă vreme taxa se stabilește prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte. Or, raportarea la valoarea de compensare nu rezultă din lege, ci dintr-o interpretare a legii, care trebuie controlată de instanțe, astfel că revine instanței obligația de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de CNAS la momentul emiterii actului atacat este conform cu legea. Dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 impun CNAS să comunice consumul aferent fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum, raportat la prețurile de referință, astfel încât adaosurile de distribuție și farmacie să facă parte din structura prețului de decontare a medicamentelor.

Mai arată recurenta-reclamantă că este nelegală stabilirea valorii taxei prin raportare la sume pe care nu le încasează (adaosurile comercianților). Stabilirea taxei clawback prin raportare la prețurile de referință ale medicamentelor conduce la o situație discriminatorie, fiind încălcat principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, principiul protecției proprietății și principiul certitudinii impunerii fiscale.

Referitor la determinarea corectă a consumului aferent fiecărui plătitor de contribuție, recurenta-reclamantă apreciază că notificarea comunicată este nelegală, reiterând aspectele referitoare la obligația comunicării consumului trimestrial prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu a valorii pecuniare a acestui consum, determinată de prețurile de referință/decontare din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății. Mai susține că, în lipsa administrării probei cu expertiză, solicitare formulată de reclamantă, dar respinsă de instanța de fond, nu există posibilitatea de a verifica dacă dispozițiile legale au fost respectate și dacă baza de impozitare nu a fost mărită artificial, înregistrările în sistemul informatic de către unitățile sanitare cu paturi/farmaciile cu circuit închis neputând fi considerate o probă absolută în acest sens, cu atât mai mult cu cât CNAS a recunoscut existența unor înregistrări eronate.

Cât privește erorile de raportare în consum a medicamentelor, susține recurenta-reclamantă că instanța de fond nu a efectuat o analiză concretă, deși s-au indicat două erori de raportare aferente CIM W08927002 (medicament ce nu a fost niciodată comercializat în România) și W57493001 (medicament având APP retras, ultimul lot vândut a expirat la 28.02.2019), situație în care era necesară verificarea realității întregului consum. În mod greșit instanța a apreciat că reclamanta trebuia să probeze că nu a comercializat aceste medicamente, adică să probeze un fapt negativ.

Consideră recurenta că este greșită și motivarea din sentință în sensul că, deși raportarea electronică este eronată, se menține valoarea inclusă în consum ca aparținând altui CIM. Diferențele de prezentare atrag prețuri diferite pentru medicamente și influențează baza impozabilă.

Totodată, arată că greșit s-a reținut și că includerea unui medicament în declarația trimestrială echivalează cu asumarea consumului, contribuția trimestrială fiind stabilită prin raportare la consumul de medicamente raportat de casele județene către CNAS, iar nu în baza declarațiilor depuse de reclamantă, care nu poate cunoaște acest consum. Includerea în lista depusă trimestrial a anumitor medicamente pentru care reclamanta are calitatea de DAPP are rolul de a asigura îndeplinirea obligațiilor legale de raportare, iar nu recunoașterea vânzărilor/consumului anumitor medicamente. În condițiile în care CNAS nu a verificat în totalitate, în faza procedurii administrative, aspectele învederate de reclamantă și instanța de fond a respins administrarea probei cu expertiză și nu au fost depuse documente care să confirme realitatea consumului, a fost negat dreptul societății de a verifica acest consum și modalitatea de calcul.

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea se subsumează următoarelor motive:

(i) greșita soluționare a motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea actului administrativ - notificarea prin care intimata-pârâtă a comunicat datele necesare calculării contribuției clawback aferente trimestrului III 2019;

(ii) greșita soluționare a motivului de nelegalitate vizând includerea TVA în valoarea de calcul a contribuției;

(iii) greșita confirmare, de către prima instanță, a legalității modului de stabilire de către intimată a bazei de calcul a contribuției clawback, prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, incluzând în baza de calcul a taxei adaosurile celorlalți participanți din lanțul de distribuție, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuției;

(iv) greșita soluționare a motivului de nelegalitate referitor la erorile de raportare a medicamentelor.

II.1. Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile prin care se reiterează nemotivarea actului administrativ contestat, din perspectiva imposibilității verificării realității datelor comunicate.

Din cuprinsul Notificării nr. x/06.11.2019 rezultă că autoritatea intimată-pârâtă a comunicat recurentei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă, cât și elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" și valoarea consumului de medicamente aferent fiecărui trimestru în litigiu, conform anexei la notificare.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu invocă lipsa motivării actului administrativ contestat, ci imposibilitatea verificării datelor comunicate centralizat de intimata-pârâtă CNAS, prin raportare la sursele efective ale consumurilor înregistrate pe canalele de eliberare a medicamentelor, reclamanta susținând că nu are nicio pârghie de control a informațiilor primite în vederea calculării contribuției clawback. Astfel fiind, criticile reclamantei cu privire la lipsa motivării actului administrativ se circumscriu unor argumente de neconstituționalitate a normei, vizând lipsa de transparență fiscală și nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancționabile de către instanța de contencios administrativ, în condițiile în care notificarea respectă întru totul conținutul stabilit prin dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Reclamanta urmărește, în realitate, obținerea unor date suplimentare, a căror comunicare nu incumbă CNAS în aplicarea dispozițiilor acestui act normativ.

Înalta Curte, ca și instanța de fond, analizează legalitatea notificării contestate în raport de legislația incidentă la data emiterii (noiembrie 2019), iar pentru argumentele anterior expuse, este întemeiată concluzia respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 de către autoritatea emitentă. Cât timp normele juridice amintite nu sunt abrogate sau declarate neconstituționale, ele se impun ca atare instanței de judecată în soluționarea cauzei de față. Întrucât intimata-pârâtă a comunicat informațiile impuse de prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar la baza acestora rezultă că stau date concrete existente în sistemul anume nominalizat de norma juridică incidentă, nu se poate reține insuficienta motivare a actului administrativ atacat.

Cât privește aplicarea în cauză a prevederilor art. 737 din Legea nr. 95/2006, contestată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține că alin. (3) al acestui text de lege prevede că pe baza solicitării ANMDMR sau a Ministerului Sănătății deținătorul autorizației de punere pe piață trebuie să furnizeze ANMDMR toate datele privind volumul de vânzări al medicamentului și orice date aflate în posesia acestuia privind volumul de prescrieri. Acest text de lege a fost invocat de instanța de fond pentru a demonstra netemeinicia argumentului reclamantei prin care se susținea obligația CNAS de a furniza date de consum care să corespundă cu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuție din trimestrul respectiv, fiind arătat în mod corect că informațiile privind vânzările se află doar la dispoziția DAPP, iar la stabilirea elementelor ce stau la baza contribuției trimestriale se are în vedere data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final), iar nu data comercializării în lanțul de distribuție, astfel că medicamentele consumate efectiv pot proveni din stocuri anterior puse pe piață. Prin urmare, în speță nu se confirmă o greșită aplicare a prevederilor 737 din Legea nr. 95/2006, acest text de lege fiind incident în raport de susținerile recurentei-reclamantei și fiind corect interpretat și aplicat în cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că prima instanță a dezlegat în mod corect acest motiv de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă, iar criticile din recurs sunt nefondate.

II.2. Înalta Curte va respinge ca nefondată și critica privind includerea TVA în valoarea de calcul a taxei

În ceea ce privește includerea de către CNAS a TVA în valorile de consum comunicate reclamantei pentru calcularea contribuției, se constată că datele existente la nivelul CNAS (consumul centralizat de medicamente) includ TVA. Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 (forma în vigoare la data emiterii notificării contestate), "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate". Așadar, intimata-pârâtă CNAS are obligația de a comunica reclamantei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate (care include și TVA), nefiind stipulată o obligație legală în sarcina CNAS de a deduce TVA din consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății și comunicat DAPP. Textul de lege indică, dincolo de obligația CNAS de a transmite persoanelor vizate consumul centralizat de medicamente, și baza probatorie a determinării acelui consum, adică potrivit datelor înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acestea conținând TVA.

Astfel fiind, datele comunicate de către intimata-pârâtă în vederea calculării contribuției trimestriale aferente trimestrului III 2019 includ în mod corect și TVA.

Cât privește persoana obligată la deducerea TVA din valoarea consumului de medicamente, aspect contestat de recurenta-reclamantă, care a susținut că această obligație nu-i revine potrivit legii, Înalta Curte reține că reclamanta este obligată a efectua calculul contribuției potrivit formulei din art. 3, pe baza valorilor comunicate de CNAS, dar și conform celorlalte date cuprinse în notificare, printre care se regăsește și mențiunea conform căreia consumul de medicamente "conține TVA, urmând ca acesta să fie dedusă de fiecare persoană obligată la plata contribuției trimestriale, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare".

Se reține că, prin Decizia nr. 39/2013, Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională calcularea contribuției la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituțională includerea TVA în baza de impunere a contribuției claw-back. Însă, Curtea Constituțională nu a stabilit că CNAS are obligația de a deduce TVA din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuție trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA.

Punerea în acord a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 cu soluția și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 s-a realizat în prim rând prin dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 17/23.08.2012, care a prevăzut că:

"Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 […], unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată iar BAt este de 1.515 milioane RON.". Or, potrivit pct. 1 al notificării nr. x/06.11.2019, valorile CTt și BAt comunicate nu includ TVA, fiind astfel respectată norma legală.

Ulterior, prin dispozițiile dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 au fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, statuând că:

"(3) Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8)."

Pe cale de consecință, potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 anterior citat (forma în vigoare la data emiterii notificării contestate), obligația de a calcula taxa clawback îi revine deținătorului de autorizație de punere pe piață, în speța de față recurentei-reclamante, acesta având obligația de a deduce TVA înainte de a calcula contribuția trimestrială.

Prin urmare, Înalta Curte constată că mențiunile referitoare la TVA din cuprinsul notificării nr. x/06.11.2019 respectă atât considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 17/2012, cât și prevederile legale ale art. 7 din O.G. nr. 17/2012 și art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, arătând că CTt și BAt, componente de calcul ale contribuției, nu includ TVA și că stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Astfel fiind, Înalta Curte va respinge și aceste critici ale reclamantei, ca nefondate.

II.3. Referitor la criticile vizând modul de stabilire a bazei de calcul a contribuției clawback prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, respectiv prin includerea adaosurilor distribuitorilor, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuției.

În esență, recurenta-reclamantă a susținut că taxa trimestrială este calculată în mod greșit asupra valorii de compensare a medicamentelor, care include atât prețul medicamentului, cât și adaosurile distribuitorilor, aspect de natură a genera un tratament discriminatoriu și a conduce la încălcarea principiilor fiscale fundamentale (justa așezare a sarcinilor fiscale, certitudinea impunerii fiscale).

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, susținerile recurentei referitoare la încălcarea principiilor fiscalității, instanța de fond reținând corect că, în raport cu prevederile art. 3

4

din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea contribuției se face prin raportare la valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Este de necontestat împrejurarea că, în valoarea consumului raportat de farmacii și distribuitori către CNAS sunt incluse și adaosurile comerciale practicate de agenții economici de pe lanțul de distribuție (adaosul comercial de distribuție și adaosul de farmacie), însă criticile reclamantei vizează însuși modul în care legiuitorul a reglementat mecanismul de calcul al taxei parafiscale, care poate face obiectul unei eventuale sesizări adresate Curții Constituționale, iar nu al controlului instanței de contencios administrativ. În lipsa unor argumente legate de modul concret de determinare a valorii consumului, susținerile recurentei în sensul că intimata-pârâtă CNAS ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție și nu valoarea consumului de medicamente, raportat la valoarea de compensare a medicamentelor, constituie, în realitate, critici ce vizează justețea reglementării, iar nu legalitatea actelor emise de autoritate în executarea legii. Or, instanța de contencios administrativ nu poate valorifica opinia reclamantei întrucât ar însemna ca aceasta să se substituie legiuitorului și să statueze altfel decât a fost edictată voința acestuia.

De asemenea, susținerile privind greșita includere a adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro și farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente nu pot fi primite deoarece sunt în contradicție cu cele afirmate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa constantă.

În acest sens sunt considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 484 din 25.09.2014, potrivit cărora:

"În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.".

Totodată, Curtea Constituțională a reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate.

Înalta Curte va avea în vedere și considerentele Curții Constituționale din decizia nr. 249 din 21.05.2013:

"taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituție, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv agenții economici care sunt vizați în mod expres de reglementările Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011".

Prin urmare, în cauză nu a fost reliefată o situație de încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, respectiv a certitudinii impunerii și nici crearea unei situații discriminatorii în sensul celor susținute de reclamantă. Reclamanta a contestat obligarea plătitorul contribuției să suporte sarcini fiscale pentru veniturile realizate de alte entități, motiv de nelegalitate care privește, astfel cum s-a arătat anterior, însăși modalitatea de legiferare a contribuției trimestriale, iar nu un aspect de nelegalitate propriu actului administrativ contestat.

În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect intimata-pârâtă CNAS a comunicat reclamantei valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor, raportat la valoarea de compensare din prețul final al acestor medicamente, chiar dacă prețul final include și eventuale adaosuri practicate de agenții economici interpuși în lanțul de distribuție, împrejurare care nu poate fi interpretată ca fiind nelegală ori ca având caracter discriminatoriu.

II.4. În ceea ce privește includerea în baza de calcul a contribuției a unui medicament pe care reclamanta susține că nu l-a comercializat niciodată în România - cod CIM W08927002, precum și a unui medicament având APP retras, ultimul lot vândut fiind expirat la în luna februarie 2019 - cod CIM W57493001.

Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat efectiv și a soluționat în mod corect motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, în raport de împrejurarea că erorile sesizate de reclamantă în contestația administrativă au fost clarificate de către intimata-pârâtă prin adresa nr. x/24.02.2020, ele fiind doar parțial confirmate. Astfel, cu privire la medicamentul având cod CIM W57493001, poziția și valoarea aferentă acestuia, în sumă de 24 RON, a fost anulată, iar în ceea ce privește medicamentul cu cod CIM W08927002, în valoare de 353,73 RON, intimata-pârâtă a constatat că acesta a fost menționat greșit în locul CIM W08927003, dar că nu există influențe în privința nivelului contribuției datorate pentru trimestrul III 2019, deoarece este vorba de un medicament cu același DAPP și același DCI, singura diferență fiind legată de forma de prezentare a ambalajului, iar codul CIM W08927003 a fost precizat pe facturile de achiziție emise în perioada decembrie 2017 - mai 2019 de distribuitorii A. S.R.L. și B. S.R.L..

Așadar, numai medicamentul cu valoare de consum de 24 de RON a fost total înlăturat din valoarea de calcul, pe când cel de-al doilea medicament, deși eronat menționat în listă în locul unui medicament cu cod CIM similar, același DAPP și DCI, dar cu formă diferită de prezentare a ambalajului, a fost menținut, întrucât valoarea pecuniară este aceeași. Reclamanta nu a sesizat alte erori cu privire la alte medicamente din lista anexă la notificare, iar aceste pretinse erori nu sunt suficiente să conducă la o soluție de anulare a actului administrativ, câtă vreme una dintre erori a fost îndreptată, iar cea de-a doua nu produce efecte asupra cuantumului taxei.

Nici prin acțiune și nici prin cererea de recurs, reclamanta nu a prezentat argumente suplimentare celor înfățișate în cuprinsul contestației administrative și cărora li s-a răspuns deja de către intimata-pârâtă. A susținut însă recurenta-reclamantă că aceste erori sunt suficiente pentru a prezuma și existența altor înregistrări greșite, sens în care era necesară verificarea consumului aferent tuturor medicamentelor din anexa la notificare și administrarea de către instanța de fond a probei cu expertiză tehnică, argumente pe care Înalta Curte nu le găsește întemeiate. Deși efectuarea de verificări cu privire la elementele de calcul avute în vedere pentru stabilirea valorii aferente consumului trimestrial de medicamente este posibilă, această verificare implică formularea de către DAPP a unei contestații împotriva notificării emise de CNAS, conform art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011. De asemenea, este necesar ca în contestația formulată să fie indicate, în concret, care sunt datele și informațiile contestate, iar în speța de față, cu excepția celor două medicamente amintite, contestația nu sesizează alte erori, ci cuprinde nemulțumirile și criticile reclamantei referitoare la adoptarea și conținutul actelor normative prin care a fost instituită de legiuitor obligația plății contribuțiilor trimestriale.

A mai susținut recurenta-reclamantă că CNAS nu a verificat în totalitate, în faza procedurii administrative, aspectele învederate de reclamantă, că instanța de fond a respins administrarea probei cu expertiză și că nu au fost depuse documente care să confirme realitatea consumului, fiind negat dreptul societății de a verifica acest consum și modalitatea de calcul. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat, concret, ce elemente ale contestației administrative nu au fost verificate de către intimata-pârâtă, câtă vreme, cum s-a arătat anterior, prin contestație nu s-au formulat critici exprese decât cu privire la două medicamente din listă, iar autoritatea a efectuat verificări cu privire la acestea.

Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată de reclamantă conform notei de probatorii depuse la dosar, obligând reprezentantul CNAS să depună la dosar înscrisurile cerute de reclamantă, care justifică emiterea actului administrativ, respectiv situația detaliată a raportărilor din sistemul centralizat, cu precizarea unităților raportoare în ceea ce privește consumul atribuit reclamantei și documentele justificative în baza cărora a fost raportat consumul aferent codurilor contestate. Aceste înscrisuri au fost depuse în format electronic (CD - dosar fond), astfel încât criticile recurentei sunt nefondate, aceasta având cunoștință de documentele referitoare la consumul de medicamente și având posibilitatea verificării lor.

Din această perspectivă sunt nefondate și criticile vizând neadministrarea probei cu expertiză, câtă vreme această probă este încuviințată de către instanța de judecată numai în ipoteza în care există sesizări punctuale pentru anumite medicamente, care să facă necesare verificări din partea unui expert. Cât timp reclamanta nu a sesizat erori decât cu privire la două medicamente din listă, din care prima eroare a fost îndreptată încă din procedura administrativă, iar cea de-a doua nu modifica în vreun fel cuantumul valorii de consum, expertiza financiar-contabilă nu era utilă soluționării cauzei.

Neîntemeiat este și argumentul prin care se susține că prima instanță a reținut greșit că includerea unui medicament în declarația trimestrială echivalează cu asumarea consumului, contribuția trimestrială fiind stabilită prin raportare la consumul de medicamente raportat de casele județene către CNAS, iar nu în baza declarațiilor depuse de reclamantă. În realitate, instanța de fond a precizat că DAPP au obligația, potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, de a depune lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, iar dacă constată că unele din aceste medicamente nu au fost comercializate, atunci au obligația de a-și proba susținerile. Acest argument nu contestă și nu contravine modului legal de calcul al taxei, stabilit de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit căruia contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. De altfel, în tot cuprinsul sentinței, instanța de fond a indicat modalitatea legală de calcul a taxei, fără a reține, cum greșit susține recurenta-reclamantă, că taxa s-ar calcula conform listei depuse la CNAS.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1475 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.