ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 821/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.03.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, obligarea Guvernului României la executarea obligației stabilite de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, raportată la prevederile art. 4 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 341/2004, obligarea Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 la executarea obligației stabilite de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, raportată la prevederile art. 4 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 341/2004 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 77 din data de 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de ambii pârâți prin întâmpinări, a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâți și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care acesta a solicitat casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, apreciind, în esență, că soluția primei instanțe cuprinde motive străine de natura cauzei și reflectă o încălcare și aplicare greșită a normelor de drept material, cu ignorarea jurisprudenței Curții Constituționale și a celei a Curții Europene a Drepturilor Omului. Totodată, recurentul – reclamant a reiterat aspectele evocate prin cererea de chemare în judecată și răspunsul la întâmpinare depus în fața instanței de fond.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a invocat, în principal, excepția nulității recursului, pentru nemotivare, apreciind că argumentele evocate prin memoriu de recurs nu vizează soluția pronunțată de instanța de fond, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, drept temeinică și legală.

Prin încheierea de ședință din data de 5 aprilie 2023, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 77 din data de 6 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 5 aprilie 2023, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 5 aprilie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 5 octombrie 2023.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanța de judecată.

În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va admite excepția invocată din oficiu și va constata intervenită sancțiunea perimării recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 77 din data de 6 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 77 din data de 6 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.