ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 749/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 06 aprilie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. "B.", ca, în urma administrării probatoriului să se dispună:

- admiterea acțiunii în contencios administrativ promovată în contradictoriu cu cei doi pârâți;

- anularea Hotărârii nr. 887/16.12.2020 pronunțată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în dos. nr. 424/2020;

- obligarea pârâtului de rând I ca, în termen de maxim 15 zile de la soluționarea definitivă a prezentei pricinii, să afișeze, pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al acestuia, hotărârea judecătorească prin care se soluționează în mod favorabil prezenta acțiune în contencios administrativ;

- obligarea solidară a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 41/2021 pronunțată la data de 18 iunie 9 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. și, în consecință, a anulat Hotărârea nr. 887 din 16.12.2020, adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2020, obligând pârâta B. la plata către reclamant a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

Deopotrivă, a respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să afișeze prezenta hotărâre pe pagina de internet

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, și, în rejudecare, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată și menținerea Hotărârii CNCD nr. 887/16.12.2020, ca legală și temeinică.

În motivarea recursului, după o scurtă prezentare a situației de fapt și a considerentelor instanței de fond ce au stat la baza pronunțării hotărârii recurate, susține recurentul că instanța de fond a analizat cauza ignorând total contextul desfășurării activităților în ceea mai mare parte a anului 2020 - cel al unui șir de măsuri impuse de contextul eliminării riscului răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 - ceea ce a determinat condiții atipice în toate domeniile.

Într-adevăr citația emisă de CNCD în data de 14.07.2020 (a cărei copie se află la dosarul cauzei) nu indică în mod expres un termen de audiere pentru părți - dat fiind conjunctura care nu permitea o predictibilitate a momentului relaxării măsurilor impuse de situația epidemiologică, - dar prin aceasta, părțile reclamate, nu numai ca au fost înștiințate despre petiția formulată împotriva lor (și care a fost și fost comunicată împreună cu citația), dar s-a solicitat și "punctul de vedere (în dublu exemplar), în temeiul principiului inversării sarcinii probei, conform art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 republicată "... persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedit că faptele nu constituie discriminare ".

Or, în acest context recurentul critică concluzia instanței că reclamantul nu a fost citat și astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare: "acesta fiind privat de posibilitatea de a-și susține punctul de vedere și de a formula apărări cu privire la reclamația formulată împotriva sa",

Contextul derulării evenimentelor legat de situația epidemiologică a determinat instituția, ca de altfel majoritarea entităților, să întreprindă măsuri în vederea limitării la maxim a publicului în incinta spațiului limitat de care dispune.

În acest context au fost suspendate temporar audierile, părțile în dosare făcându-și apărările doar în scris, așa cum a fost și în cazul de față.

Pretenția de a participa la audieri în cadrul procedurii desfășurate în fața CNCD nu justifică faptul că intimatul reclamant nu a dorit să uzeze de posibilitatea de a-și prezenta în scris apărările și mijloacele de probă de care înțelegea sa uzeze.

Este evident că, în intervalul de timp de circa 5 luni dintre data emiterii citației (14.07.2020) și cel al pronunțării hotărârii (16.12.2020), intimatul reclamant a avut posibilitatea de a-și prezenta poziția asupra petiției care i-a fost comunicată.

Subliniază și faptul că, atât părțile reclamate, cât și petentul au avut parte de același tratament fiind opțiunea fiecăruia dacă alege să-și exprime un punct de vedere, așa cum unele din părțile din dosar au înțeles să procedeze. Susține ecurentul că invocarea faptului că intimatul reclamat aștepta să-și prezinte apărările doar în cadrul audierilor i se pare nejustificată în situația existentă la momentul respectiv și în nici un caz nu poate fi un motiv de nulitate al hotărârii.

Consideră ca fiind evident că, în intervalul de timp de circa 5 luni dintre data emiterii citației (14.07.2020) și cel al pronunțării hotărârii (16.12.2020), intimatul reclamant, dacă dorea într-adevăr să-și facă apărări în prezenta cauză, a avut posibilitatea de a transmite un punct de vedere asupra petiției care i-a fost comunicată.

Pe de altă parte, mai susține recurentul că instanța de fond nu a analizat faptul că acest aspect de procedură nu este de natură a leza temeinicia și legalitatea actului administrativ decât în anumite condiții ce nu s-au regăsit în cauză.

Redând dispozițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, susține recurentul că dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la apărare se consideră a fi garantat, satisfăcut dacă cei interesați au posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și a intereselor lor legitime, drept consacrat expres și de dispozițiile art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În sprijinul acestei afirmații sunt invocate de către recurent și decizia Curții Constituționale nr. 1096/2008 precum și Decizia ÎCCJ nr. 2616/2019.

Prin urmare, concluzionează recurentul că nerespectarea procedurii de citare în faza administrativă e acoperită conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ. întrucât intimatului reclamant i s-a acordat posibilitatea de a se apăra în fața instanței asupra fondului raportului juridic dedus judecății.

Astfel, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și menținerea Hotărârii CNCD nr. 887 emisă în data de 16.12.2020 în dosarul nr. x/2020, ca fiind temeinică și legală.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în cadrul căreia a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, solicitând, pe cale de consecință, anularea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de recurs și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea căii de atac.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 17 septembrie 2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, față de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., după analizarea și soluționarea cu prioritate a excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, astfel cum a fost invocată de intimatul –reclamant A. în cadrul întâmpinării, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentului –pârât, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din întâmpinare și de dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Preliminar, în considerarea incidenței obiectului petiției în câmpul de aplicare al O.G. nr. 137/2000 republicată, trebuie precizat că jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (în continuare Consiliul) este o "jurisdicție administrativă" ce presupune o procedură specială, administrativ-jurisdicțională, ce se bazează pe principiul independenței organului care emite actul față de părțile de litigiu, cu asigurarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

Actul de soluționare a unui conflict corelativ dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, republicată, este emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială (C.N.C.D.) iar actul per se este susceptibil de a fi atacat în contenciosul administrativ general, sub cenzura instanțelor judecătorești. Aceste aspecte sunt statuate de prevederile art. 16 (independența organului care emite actul), art. 20 (procedura specială), art. 20 alin. (6) (principiul contradictorialității și al dreptului la apărare), art. 20 alin. (7) (obligativitatea motivării actului), art. 20 alin. (9) (procedura de atac în fața instanței de contencios administrativ) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

De altfel, caracterul administrativ jurisdicțional al actelor adoptate de Colegiul director al C.N.C.D. a fost statuat în nenumărate rânduri atât de instanțele de contencios administrativ cât și de Curtea Constituțională.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ, conform art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, Hotărârea 887/16.12.2020 emisă CNCD, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 2000 RON pentru faptele prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată, a anulat Hotărârea nr. 887/16.12.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, respingând cererea reclamantului, având ca obiect obligarea pârâtului CNCD să afișeze prezenta hotărâre pe pagina de internet.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând la analizarea criticilor formulate de recurentul – pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, constată Înalta Curte că acesta a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situația când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Reține Înalta Curte că, prin intermediul acestui motiv de recurs, poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, în cadrul criticilor sale recurentul a susținut că necitarea intimatului reclamant în fața CNCD nu este de natură a leza temeinicia și legalitatea actului administrativ decât în anumite condiții ce nu s-au regăsit în cauză, critică ce nu poate fi primită în raport de normele legale incidente cauzei.

În acest sens se reține că potrivit prevederilor art. 20 alin. (4)-(7) din O.G. nr. 137/2000 Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării. Acțiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfășoară la sediul instituției sau în alt loc stabilit de acesta. Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice. Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.

Deopotrivă, art. 15 din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor prevede că: "(1) Colegiul director al Consiliului dispune măsuri specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării.

(2) Comunicarea actelor de procedură se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului și confirmarea primirii acestuia."

ART. 16 din același act normativ prevede următoarele:

"Citația va cuprinde:

a) numărul și data emiterii, precum și numărul dosarului;

b) data și ora audierii;

c) locul audierii;

d) numele și calitatea părților;

e) parafa instituției și semnătura titularului de dosar."

ART. 17 prevede la rându-i că " Citația va fi transmisă părților cu cel puțin 5 zile înaintea termenului pentru ședința de audiere a Colegiului director."

Din conținutul acestor dispoziții, astfel cum și instanța de fond în mod corect a reținut, rezultă că activitatea jurisdicțională în fața Colegiului Director al CNCD se desfășoară cu citarea obligatorie a părților, cu respectarea principiului contradictorialității, persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea, revenindu-i sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.

Or, raportat la înscrisul intitulat " citație" emis de CNCD la data de 14.07.2020 și comunicat reclamantului, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte constată că reclamantul nu a fost legal citat în cursul procedurii desfășurate în fața CNCD, în condițiile în care în cuprinsul acestuia nu este indicată data și ora audierii, ci i se aduce la cunoștința reclamantului faptul că poate opta pentru soluționarea speței în lipsă, cu acordul părților, iar în situația în care părțile nu își exprimă acordul în acest sens, ședințele de audiere se vor amâna până la finalul stării de alertă sau la constatarea eliminării riscului răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, "situație în care se va acorda un nou termen de audiere". În final, se solicită reclamantului să comunice modalitatea de soluționare asupra căreia a decis, în termen de 15 zile de la primirea acestui act.

Deși, în conținutul acesteia se menționează că, "în situația în care părțile nu își exprimă acordul în acest sens, ședințele de audiere se vor amâna până la finalul stării de alertă sau la constatarea eliminării riscului răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, "situație în care se va acorda un nou termen de audiere", iar din conținutul actelor comunicate de CNCD, rezultă că nici una dintre părți nu a optat expres pentru soluționarea cauzei în lipsă, autoritatea a adoptat hotărârea fără ca reclamantul să fie citat sau înștiințat, în altă modalitate, asupra datei și orei audierii.

Prin urmare, constată Înalta Curte că judecătorul fondului, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și ale art. 15-17 din Ordinul nr. 144/2008, în mod judicios a reținut că reclamantul nu a fost legal citat în cursul procedurii desfășurate în fața CNCD, recurentul-pârât încălcând astfel principiile contradictorialității și respectării dreptului la apărare al reclamantului, acesta fiind privat de posibilitatea de a-și susține punctul de vedere și de a formula apărări cu privire la reclamația formulată împotriva sa.

Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.

În condițiile în care din conținutul dispozițiiilor anterior menționate rezultă că activitatea jurisdicțională în fața Colegiului Director al CNCD se desfășoară cu citarea obligatorie a părților, iar, din cuprinsul actelor comunicate de CNCD rezultă că nici una dintre părți nu a optat expres pentru soluționarea cauzei în lipsă, argumentul recurentului, în sensul că "intimatul – reclamant a avut posibilitatea de a-și prezenta poziția asupra petiției care i-a fost comunicată", nu poate conduce la reformarea hotărârii recurate, formularea unui punct de vedere de către intimatul – reclamant nu exonerează autoritatea de obligația citării acestuia, în conformitate cu art. 15-17 din Ordinul CNCD nr. 144/2008, neputând justifica o altă interpretare.

Nici invocarea de către recurent a Deciziei Curții Constituționale nr. 1096/2008 nu poate susține teza invocată de recurent prin critica formulată, în sensul că nu se poate dispune anularea actului atacat deoarece din cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 1096/2008 rezultă că anumite nereguli în procedura administrativă a CNCD nu pot duce la anularea hotărârii Consiliului, întrucât în fața instanței i se dă posibilitatea reclamantului să își susțină poziția, respectându-se astfel principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Instanța de control judiciar reține că prin decizia menționată, Curtea Constituțională nu a legitimat încălcarea prevederilor legale aplicabile procedurii desfășurate în fața CNCD astfel cum sunt ele reglementate de art. 20 din O.G. nr. 137/2000, ci a analizat incidența și respectarea garanțiilor procesului echitabil conform art. 6 din CEDO în procedura jurisdicțională administrativă desfășurată în fața CNCD, mai exact a dreptului părților de a fi asistate de un avocat și a caracterului public al dezbaterilor, în acest context reținând faptul că cerințele constituționale ale art. 124 din constituție și cele ale art. 6 din CEDO sunt aplicabile în ceea ce privește activitatea instanțelor judecătorești, în sensul art. 126 alin. (1) din Constituție, sau a unui "tribunal", în sensul convenției amintite, iar nu jurisdicțiilor speciale administrative prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constituție, care nu se încadrează în categoriile amintite. În raport de aceste considerente s-a reținut că dreptul la un proces echitabil se consideră însă satisfăcut dacă cei interesați au posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și a intereselor lor legitime, drept consacrat expres la art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000.

Prin urmare, nu rezultă din cuprinsul deciziei menționate faptul că pârâtul poate emite acte administrativ-jurisdicționale cu nerespectarea prevederilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000, în special a celor care urmăresc asigurarea dreptului la apărare al persoanei sancționate, respectiv fără ca reclamantul să fie citat sau înștiințat cu privire la data și ora audierii, iar actele astfel emise să nu poată fi cenzurate de către instanța de contencios administrativ.

Garanțiile procesului echitabil sunt evident aplicabile în procedura desfășurată în fața instanței de contencios administrativ și acestea presupun,bineînțeles, asigurarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, însă aplicarea efectivă a acestora și nu doar iluzorie, presupune ca această instanță să analizeze criticile de nelegalitate ale actului administrativ invocate de către reclamant și să sancționeze potrivit legii un act administrativ nelegal.

Înalta Curte reține că actul administrativ-jurisdicțional a cărui legalitate este dedusă judecății s-a emis în procedura reglementată de O.G. nr. 137/2000, mai precis de art. 20, la emiterea sa fiind încălcate prevederile alin. (4) și (6), reclamantul nefiind legal citat în cursul procedurii desfășurate în fața CNCD, această autoritate adoptând hotărârea atacată fără ca reclamantul să fie citat sau înștiințat, în altă modalitate, asupra datei și orei audierii.

Astfel cum și instanța de fond a constatat, aceste formalități procedurale încălcate la emiterea actului administrativ-jurisdicțional reprezintă formalități esențiale care au drept scop asigurarea legalității acestuia prin aceea că, pe de o parte, permit organului constatator să adopte o soluție în lumina tuturor circumstanțelor cauzei, obiective și subiective, și, pe de altă parte, garantează persoanei sancționate contravențional posibilitatea de a se apăra, garanție cu atât mai importantă cu cât, astfel cum rezultă din alin. (6) al art. 20 din O.G. nr. 137/2000, legea instituie în sarcina sa obligația de a dovedi că nu a încălcat principiul egalității de tratament.

Sancțiunea care intervine în această situație este cea a nulității, actul administrativ-jurisdicțional atacat în cauză fiind viciat prin emiterea sa cu încălcarea unor formalități procedurale esențiale.

Prin urmare, necontestat fiind faptul că nici una dintre părți nu a optat expres pentru soluționarea cauzei în lipsă, hotărârea atacată nr. 887/16.12.2020, fiind adoptată fără ca intimatul - reclamant să fie citat sau înștiințat, în altă modalitate, asupra datei și orei audierii, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond, de anulare a acestei hotărâri, pentru necitarea intimatului-reclamant, este legală, fiind pronunțată cu interprerarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și art. 15-17 din Ordinul CNCD nr. 144/2008, criticile recurentului – pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind apte să conducă la reformare acesteia.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat și, în consecință, va menține sentința de fond atacată, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 41/2021 din 18 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.