ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6089/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 3.03.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București și Președintele Casei de Pensii a Municipiului București, a solicitat:

- aplicarea unei amenzi conducătorului pârâtei în sumă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 și până la emiterea dispoziției de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pronunțate de către Curtea de Apel, respectiv la recalcularea drepturilor reclamantului conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, prin includerea în acestea a drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive altor funcționari din cadrul caselor de pensii teritoriale, precum și plata diferențelor salariale dintre salariul astfel stabilit și cel efectiv plătit începând cu 21.12.2016 și până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă;

- obligarea pârâților la plata unei penalități de 1% din valoarea obiectului obligației, pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 și până la emiterea dispoziției de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pentru funcția deținută de reclamant.

2.1. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1803/2023 din 5 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că fondul litigiului a fost soluționat de către Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 1803 din 14.10.2020 pronunțată în dosar nr. x/2019.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1240 din data de 14 septembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 din C. proc. civ.

A apreciat curtea de apel că, prin instanța de executare, în materia contenciosului administrativ, se înțelege, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța care a soluționat fondul litigiului, și nu instanța care a rejudecat procesul în fond.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Prin acțiunea formulată s-a solicitat aplicarea unei amenzi conducătorului pârâtei în sumă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 și până la emiterea dispoziției de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pronunțate de către Curtea de Apel, respectiv la recalcularea drepturilor reclamantului conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, prin includerea în acestea a drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive altor funcționari din cadrul caselor de pensii teritoriale, precum și plata diferențelor salariale dintre salariul astfel stabilit și cel efectiv plătit începând cu 21.12.2016 și până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă; obligarea pârâților la plata unei penalități de 1% din valoarea obiectului obligației, pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 și până la emiterea dispoziției de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pentru funcția deținută de reclamant.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1803/14.10.2020 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019 s-au respins excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării recursului, s-a admis recursul formulat de recurenții reclamanți B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V., s-a casat sentința recurată și, rejudecând s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, prin includerea în acestea a drepturilor recunoscute prin hotărârile judecătorești definitive altor funcționari din cadrul caselor de pensii teritoriale și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre salariul astfel stabilit și cel efectiv plătit, începând cu 21.12.2016 și până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă și la plata către recurenții-reclamanți a sumei de 5593 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.."

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc."

La rândul său, art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 prevede: "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: ț) instanță de executare - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ."

Sub acest aspect prezintă relevanță și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", precum și dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ce prevăd că "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Constată, așadar, Înalta Curte că instanța de executare este cea care a soluționat în primă instanță litigiul de contencios administrativ, fără a se face însă confuzie între instanța căreia îi revine competența de a soluționa fondul litigiului de contencios administrativ și instanța care, soluționând o cale extraordinară de atac cum este recursul, ca urmare a soluției de casare și reținere spre rejudecare a litigiului, dată în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, ajunge să evoce fondul, fiind evident că nu pot exista două instanțe de executare diferite, în raport de instanța care a dezlegat fondul litigiului de contencios administrativ.

Prin urmare, în condițiile în care hotărârea a cărei neexecutare se invocă a fost pronunțată de Curtea de Apel București prin rejudecarea fondului în urma admiterii recursului, deci nu în primă instanță, aceasta nu poate avea calitatea de instanță de executare, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, ci Tribunalul București, acesta fiind cel ce a soluționat fondul în primă instanță, desființarea soluției în calea de atac fiind lipsită de relevanță juridică din perspectiva calificării acestuia ca instanță de executare în materia contenciosului administrativ.

Astfel, chiar dacă prin decizia civilă nr. 1803/14.10.2020 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, urmare a admiterii recursului și casării sentinței tribunalului, în rejudecare, s-a admis acțiunea, fiind obligată pârâta la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților, instanța de executare rămâne Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, care a soluționat fondul litigiului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Președintele Casei de Pensii a Municipiului București, Casa de Pensii a Municipiului București în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Președintele Casei de Pensii a Municipiului București, Casa de Pensii a Municipiului București în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 decembrie 2023.