ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6055/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.12.2022 pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, respectiv: - obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în plata unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma de 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexat cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); - obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3 alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011); - obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004); - în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. La data de 19.01.2023, Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. La data de 20.02.2023, reclamantul A. a formulat precizare, prin care a arătat că înțelege să nu mai susțină capătul de cerere privind cererea de sesizare a Curții Constituționale a României. De asemenea, la data de 22.02.2023, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat o cerere prin care a solicitat chemarea în garanție a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 139 din 22 martie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a admis excepția lipsei parțiale de interes; a respins, ca lipsite de interes, petitele II și IV din acțiunea formulată de reclamantul A., în ceea ce privește despăgubirile principale, respectiv sumele reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON și obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensie; a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș; a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a obligat chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate să plătească pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș dobânzile legale penalizatoare și sumele cuvenite reclamantului cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; a respins cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Căile de atac exercitate în cauză 3.1. Împotriva sentinței nr. 139 din 22 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, se arată că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 4/2023, respectiv a dispozițiilor referitoare la modalitatea de restituire a sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate reținute în temeiul normelor declarate neconstituționale prin Decizia nr. 650/2022 a Curții Constituționale. Arată că intimatului-reclamant nu i se cuvin în integralitate sumele reținute din pensia sa, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, restituirea sumelor respective implicând recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, și reținerea diferentelor de impozit pe venit datorate. Prin urmare, susține că intimatului nu i se cuvine plata dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cu titlu de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului. Astfel, prin nereținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate de 10% se majorează baza de calcul pentru impozitul pe venitul din pensia reclamantului-intimat, astfel că acesta nu ar fi încasat integral sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate din pensia sa. Mai susține că, în contextul în care restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate este reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023, în sensul de a se realiza lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, respectiv în decurs de 1 an, așa cum a fost efectuată reținerea sumelor cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, la data pronunțării sentinței recurate nu era scadentă plata tuturor sumelor ce se cuvin a-i fi restituite, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, și reținerea diferentelor de impozit pe venit datorate. Consideră că intimatului-reclamant nu i se cuvin dobânzi legale penalizatoare și indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, nefiind ajunsă la scadență obligația principală pentru care instanța a obligat Casa Județeană de Pensii Timiș la plata accesoriilor constând în dobânzi legale penalizatoare și sume cu titlu de inflație. Mai arată că suma cuvenită intimatului în luna martie 2023 conform O.U.G. nr. 4/2023 i s-a restituit anterior pronunțării sentinței civile recurate. 3.2. Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și recurenta-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate. De asemenea, solicită în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție C.N.A.S., respectiv respingerea cererii de chemare în garanție, formulate de Casa Județeană de Pensii Timiș, ca netemeinică și nelegală. În motivarea recursului arată că, în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obiectul acțiunii reclamantului constă în obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în temeiul art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004, care reglementează acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului și stabilește dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale, să introducă acțiune la instanța de contencios administrativ. Or, emitentul ordonanțelor este Guvernul, Casa Națională de Asigurări de Sănătate neavând nicio atribuție în acest sens, nefiind nici inițiator și nici avizator al ordonanței, motiv pentru care consideră că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în prezenta cauză nefiind justificată legitimarea sa procesuală pasivă. De asemenea, critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale penalizatoare și a sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de indexare cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate. Astfel, arată că atât în materie fiscală, cât și în materie civilă, plata dobânzilor este legată de existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăției. Față de pretenția dedusă judecății, arată că în speță nu există o legătură de cauzalitate între obligația de restituire a contribuției de asigurări sociale de sănătate și plata dobânzilor și actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în condițiile în care aceasta nu poate fi obligată la plata dobânzilor și actualizărilor solicitate cu atât mai mult cu cât admiterea excepției de neconstituționalitate prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022 s-a făcut pe considerentul că O.U.G. nr. 130/2021 a fost adoptată fără a fi justificată urgența emiterii acesteia. Mai arată că la punctul nr. 52 din aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că Guvernul, impunând prin ordonanța de urgență plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari în privința pensiilor care depășesc 4.000 RON, a încălcat art. 115 alin. (6) din Constituție, cu referire la interdicția de a afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, în speță, dreptul la pensie, prevăzut și garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție. Or, obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depășesc 4.000 RON, a fost instituită de Guvern prin O.U.G. nr. 130/2021, motiv pentru care CNAS, ca parte a puterii executive, avea și are obligația legală de a pune în executare prevederile legale emise de puterea legislativă, neputându-se subroga în drepturile și obligațiile puterii legislative, în acest sens fiind și prevederile art. 1 alin. (4) din Titlul I al Constituției României. Astfel, arată că nu se poate retine culpa CNAS, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut în mod expres această contribuție. Mai mult, în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2023, CNAS a inițiat din oficiu executarea plăților către casele de pensii, astfel că nu se poate reține vreo culpă sau obligație în sarcina chematei în garanție CNAS, de a plăti către Casa de Pensii Timiș suma pe care instanța de fond a considerat-o obligație de plată către intimatul-reclamant. De asemenea, arată că obligarea sa la plata dobânzilor, actualizărilor și a cheltuielilor de judecată ar avea un precedent negativ și asupra bugetului FNUASS, ce are ca destinație acordarea serviciilor medicale către asigurați în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu consecința diminuării atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora, sens în care consideră că sunt neîntemeiate dispozițiile instanței de fond în ceea ce privește obligarea chematei în garanție CNAS ta plata dobânzilor și actualizărilor solicitate.

Apărările formulate în recurs Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității cererilor de recurs, iar în subsidiar, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Consideră că este corectă soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, fiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 4/2023, prin care reparat parțial prejudiciul ce i-a fost produs prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul de judecată din 1 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, ca motiv de casare/nelegalitate ordine publică, lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Timiș, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune formulată în condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o nouă contribuție, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, respectiv: obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în plata sumelor reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, indexate cu rata inflației; obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3 alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011); obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea acestor rețineri. Deși prin cererea introductivă reclamantul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, ulterior a renunțat la acest capăt de cerere, iar prin încheierea din data de 22.02.2023 Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a luat act de restrângerea pretențiilor reclamantului prin precizarea depusă la dosar. De asemenea, în cauză, în fața instanței de fond, Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat o cerere prin care a solicitat chemarea în garanție a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin sentința recurată, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a admis excepția lipsei parțiale de interes și a respins, ca lipsite de interes, petitele II și IV din acțiune, referitoare la despăgubirile principale, respectiv sumele reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON și obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensie; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate; a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pe care a obligat-o să plătească pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș dobânzile legale penalizatoare și sumele cuvenite reclamantului cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate; a respins cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Prin încheierea din 22.02.2023, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Timiș privind capătul 1 din acțiune; a admis în principiu cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de chemare în garanție a Agenției Naționale de Administrare Fiscală Împotriva sentinței nr. 139 din 22 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, au formulat recursuri recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș și recurenta-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că asupra excepției nulității recursurilor, invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., Înalta Curte s-a pronunțat în ședința publică din data de 1 noiembrie 2024, în sensul respingerii acesteia. În continuare, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate. În cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care a formulat o acțiune în condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. La termenul de judecată din 1 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, ca motiv de ordine publică, lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Timiș, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.]. Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie. Punctual, prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a 1 ) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157 3 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157 3 și alin. (7) 1 Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență. Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Consecutiv adoptării O.U.G. nr. 4/2023, prima instanță s-a învestit pe fond doar cu pretențiile formulate în cauză de intimatul-reclamant privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute din pensie conform O.U.G. nr. 130/2021 și dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri. Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". În acest context, Înalta Curte constată că recurenta-pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces. În acest sens, Înalta Curte are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul. Faptul că reținerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa Județeană de Pensii Timiș nu îi conferă părții pârâte în discuție calitate procesuală pasivă în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și această pârâtă, referitor la atribuțiile conferite acesteia de lege, ci, așa cum s-a arătat, despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat operațiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire. Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute în temeiul ordonanței declarate neconstituționale se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a fi conferit în proces calitate procesuală pasivă Casei Județene de Pensii Timiș, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat. Curtea subliniază așadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța (de urgență) declarată neconstituțională, astfel de acțiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri. Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată în contenciosul administrativ emitenții actelor administrative emise în baza ordonanței, a căror anulare s-ar cere, sau autoritățile publice în privința cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speță, dreptul de pensie originar aparținând domeniului asigurărilor sociale. De asemenea, Curtea subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, text potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.". Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 definește contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim". În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acțiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative." (alin. (5). Se observă că, dintre acțiunile enumerate de textul legal anterior menționat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative se circumscriu definiției de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. În schimb, acțiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deși în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretențiile bănești prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic și asimilat. Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acțiunea în discuție privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât și specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă. În aceste condiții, din moment ce premisa de formulare a acțiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acțiuni în pretenții formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanța sau ordonanța de urgență (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanțe/ordonanțe de urgență a Guvernului, ce ar fi neconstituțională, au prejudiciat partea reclamantă. În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine să recurgă la acțiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc. prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios și calitatea părților, cadru procesual în care va putea formula o excepție de neconstituționalitate în cond. art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituționalitate. Prin urmare, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment procesual, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, iar, în raport cu acestea, Casa Județeană de Pensii Timiș nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce i-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparținea emitentului, în speță Guvernului României. În sfârșit, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății – calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic – calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. În speță, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că nu există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Casa Județeană de Pensii Timiș, astfel că aceasta din urmă nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces. În consecință, instanța de fond în mod greșit a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză și, mai mult, a obligat-o la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că aceasta a rămas fără obiect. Astfel, în cauză, cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a fost formulată de Casa Județeană de Pensii Timiș în fața instanței de fond, iar în condițiile în care instanța de recurs a constatat lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Timiș, respectiv a titularului cererii de chemare în garanție, această cerere a rămas fără obiect. Prin urmare, Înalta Curte va dispune reformarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii Timiș și respingerii în consecință a cererii formulate în contradictoriu cu această pârâtă, precum și a respingerii cererii de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect. În aceste condiții nu mai este necesară o analiză a celorlalte motive de casare/nelegalitate invocate de recurente prin cererile de recurs formulate, verificarea acelor critici având un caracter subsidiar. În plus, Înalta Curte subliniază că judecarea căilor de atac intervine cu respectarea principiului disponibilității, în limita motivelor de casare/nelegalitate de ordine publică și a cererilor de recurs raportat la titularii acestora (Casa Județeană de Pensii Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate) și obligațiile incumbând acestora din urmă în temeiul sentinței recurate, fără a se putea învesti instanța de control judiciar și cu pretenții aparținând intimatului-reclamant și care nu au fost acordate de prima instanță, dl. A. neformulând vreo cerere de recurs care să fi fost îndreptată împotriva recurentelor sau altor părți din proces.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurentele-pârâte Casa Județeană de Pensii Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 139 din 22 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, pentru motivul de ordine publică invocat, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii Timiș; va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș pentru lipsa calității procesuale pasive; va respinge cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect; va menține celelalte dispoziții ale sentinței.