ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5584/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.04.2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1493 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

În esență, a susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, prima instanță reținând în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de care s-a apreciat calitatea sa de coloborator al fostei Securități.

În opinia recurentului-pârât, instanța de fond a reținut eronat că informațiile furnizate Securității, prin note olografe se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului communist și au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin raportul cu propunerea de recrutare din data de 20.02.1987 s-a arătat scopul pentru care urma să fie cooptat și modul cooptării, respectiv pentru sentimente față de țară și condiționarea indirectă de posibilitatea efectuării unor excursii în străinătate.

În continuare, recurentul-pârât a redat și a făcut referire la informațiile furnizate fostei Securități prin notele din 20.02.1987, 06.03.1987, 28.04.1987, 02.03.1988, 03.06.1988 și 20.09.1989, considerând că aceste date nu au legătură cu denunțarea de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar communist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A mai arătat că nu există probe la dosarul cauzei din care să rezulte atingerea acestor drepturi într-un anumit fel, neefectuându-se nici măcar o simplă atenționare a persoanelor vizate prin notele date din patea organelor de Securitate.

Instanța de fond nu a reținut că pârâtul, la început, a înțeles că scopul colaborării îl reprezenta atașamentul și datoria patriotică față de țară. Mai târziu, pârâtul a înțeles că, defapt, scopul urmărit de securitate era altul, astfel că informațiile pe care le-a furnizat în continuare, pentru a nu suporta eventuale consecințe din partea Securității, au avut un conținut sumar și un caracter general.

În apărarea sa, recurentul-pârât a invocat și cele două note de analiză privind activitatea desfășurată ca sursă, respectiv nota din 15.09.1988 și nota din 05.11.1987. Prin aceste note, fosta Securitate a concluzionat că datele erau culese sumar, la modul general, neexistând indicii de suspiciuni în deconspirarea muncii cu organele de Securitate. Ca urmare a relatărilor sumare și a neconcretizării acestora prin relatări ulterioare, s-a solicitat trecerea pârâtului la categoria persoană de sprijin. În concluzie, din probele depuse la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Recurentul-pârât a mai susținut că informațiile prezentate prin notele informative și precizate de reclamant, nu cuprind comentarii făcute de anumite persoane privind comparații dintre condițiile de trai din străinătate și cele din România comunistă or nemulțumiri privind nivelul de trai, nu se regăsesc comentarii negative ale anumitor persoane la adresa regimului communist sau legate de nivelul de trai, nu există informații privind intenția de plecare frauduloasă din țară a anumitor persoane, nu au fost prezentate relații neoficiale pe diferite filiere dintre cetățenii români și cei străini, nu a fost interzisă primirea coletelor din străinătate de la rude, prieteni, cunoștiințe.

Astfel, relatările sumare fără elemente de detaliu din notele prezentate nu puteau să genereze urmări, nefiind făcute relatări despre o anumită persoană în rânduri repetate, privind aspecte diverse care să contribuie la încălcarea dreptului la viața privată, pârâtul nevizând, prin ceea ce a relatat, această consecință.

Chiar reclamantul a precizat în nota de constatare faptul că, în urma verificarilor efectuate, nu au fost identificate dosare cu privire la persoanele B., C., D., E., F., G. și H.. Acțiunea formulată de reclamant certifică raportările sumare, generaliste, lipsite de importanță, care nu reflectă existența intenției de a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În opinia recurentului-pârât, instanța trebuia să aibă în vedere și procesul-verbal nr. x al ședinței din data de 02.03.2021 al Colegiului CNSAS prin care 3 din cei 8 membrii au votat împotriva notei de constatare și să se țină cont de apărările formulate pentru fiecare acuzare în parte.

Față de aceste considerente, apreciind că instanța de fond în mod eronat a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, pentru existența calității de colaborator al Securității, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant CNSAS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a arătat că sentința atacată este temeinică și legală, prima instanță reținând în mod corect îndeplinirea condițiilor necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 noiembrie 2023, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A..

Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând că activitatea desfășurată de pârât, în calitate de informator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-pârât au vizat în fapt aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/208, reprezentând o reluare a apărărilor formulate în fața primei instanțe, prin întâmpinare. Acesta a susținut că informațiile furnizate Securității, prin note olografe, nu se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului communist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, prin notele scrise depuse de reprezentanta recurentului-pârât la data de 12.10.2023, s-a invocat o aplicare greșită de către prima instanță a normei de drept material, din punct de vedere temporar, în sensul că în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, s-a redat forma anterioară datei de 23.09.2012 a dispozițiilor art. 2 lit. b) prima teză din O.U.G. nr. 24/2008 și nu forma ulterioară, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 672/2012, aplicabilă în prezenta cauză.

Analizând motivul de casare invocat de recurentul-pârât, în raport cu actele dosarului și susținerile părților, Înalta Curte constată că nu este incident în prezenta cauză, fiind corectă aplicarea și interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor de drept material reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

Prin conținutul mai multor decizii (Deciziile cu nr. 843/2011, nr. 530/2009 și nr. 1522/2011), Curtea Constituțională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" sunt neconstituționale. În considerentele acestei decizii s-a subliniat în mod explicit că:,,(...) pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, și implicit dreptului la apărare, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității, nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice; cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forță probantă luate izolat și, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente și complete analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă."

Din dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele trei condiții: (1) persoana să fi furnizat informații; (2) prin aceste informații să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; (3) informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește prima condiție impusă de textul de lege anterior citat, din interpretarea coroborată a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține că aceasta este îndeplinită sub aspectul furnizării de informații, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012.

În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât A. a fost recrutat, sub numele conspirativ "I." și că a redactat și semnat olograf Angajamentul din 06.03.1987 .

Totodată, reține instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care atestă transmiterea de informații către Securitate, în acest sens fiind reținute: trei note din 20.02.1987, nota de relații și cele două note din 06.03.1987, nota din 28.04.1987, două note din 07.10.1987, două note din 03.11.1987, două note din 02.03.1988, trei note informative din 03.06.1988, două note informative din 13.09.1988 și o notă din 29.09.1989. Toate aceste note au fost întocmite olograf de către recurentul-pârât și semnate olograf cu numele conspirativ "I.", fiind primite de Cpt. J., Formațiunea Pașapoarte, IJS Gorj, astfel cum rezultă din dosarul cauzei.

Constată Înalta Curte, fără a relua conținutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați (numita B., numiții E., K., L., M., ș.a.m.d.), cu privire la activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv legăturile cetățenilor români cu persoane din străinătate, pachetele și scrisorile primite din străinătate, dorința de a pleca în străinătate sau de a călători în străinătate, discuțiile purtate de către personalul din cadrul IATCCR cu privire nemulțumirile salariale sau la pregătirea profesională a colegilor, etc.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, prima instanță nu a avut în vedere la analiza calității de colaborator al Securității notele de analiză/relații întocmite de ofițerii de securitate cu privire la persoana și activitatea recurentului-pârât, ci s-a raportat, așa cum reiese cu claritate din considerentele hotărârii recurate, la Angajamentul din 06.03.1987 și la notele informative amintite mai sus, care au fost redactate și semnate olograf de către recurentul-pârât.

În plus, prin Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale, invocată de recurentul-pârât, s-a statuat că "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității, nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice". Or, această situație nu se regăsește în speța de față, câtă vreme nu au existat relatări verbale ale sursei I. care să fie consemnate de organele de Securitate, dimpotrivă recurentul-pârât furnizând informațiile, nemijlocit, în formă scrisă, prin notele pe care le-a redactat și semnat olograf.

În ceea ce privește celelalte două condiții din ipoteza normei legale, Înalta Curte constată, în deplin acord cu judecătorul fondului, că și acestea sunt îndeplinite, respectiv prin informațiile furnizate Securității de către recurentul-pârât s-au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Astfel, informațiile furnizate de recurentul-pârât serveau scopului notoriu al Securității de a monitoriza cu atenție orice legătură pe care cetățenii români o aveau cu persoane din străinătate, încercând să descurajeze și să limiteze aceste relații, precum și să prevină o eventuală emigrare a acestora. Orice informație, bun sau persoană provenită din străinătate era privit ca o vulnerabilitate pentru orânduirea comunistă și ca o amenințare la adresa ordinii de stat, fiind atent supravegheată și descurajată.

Prin furnizarea acestor informații, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului și a acceptat această consecință. Așadar, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viața privată, dreptul de a purta o corespondență liberă și dreptul la circulație, consacrate de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește apărările invocate în subsidiar de către recurentul-pârât, în sensul că informațiile au fost furnizate pentru a nu suporta eventualele consecințe din partea Securității, ori că a fost condiționat indirect (amenințat) că nu îi vor mai fi aprobate cererile pentru efectuarea de excursii în străinătate, Înalta Curte reține că, potrivit textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sunt prevăzute doar două situații de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securității, una când persoana a furnizat informațiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal și cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informațiile nu împlinise 16 ani. În speță însă, niciuna din aceste două situații nu poate fi reținută.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de Securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1493 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.