A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 3224/03 prezentate de Turan B Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 august 2002, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, dl Turan Bicer, este un resortisant turc, născut în 1975 și rezident în Zmir. El este reprezentat în fața Curții de către domnul S. stetinkaya, avocat la Izmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 29 mai 2001, reclamantul a fost arestat în urma unui protest pentru a-l sprijini pe domnul Öcalan, liderul PKK [1] , o organizație ilegală. A doua zi, ofițerii de conducere de securitate d În iunie 2001, procurorul, apoi judecătorul șef la curtea de siguranță a statului d'zmir și-au adunat declarația. Acesta din urmă a ordonat arestarea sa provizorie. Reclamantul a susținut că a scandat că sloganul mai departe fraternitatea popoarelor La 11 iulie 2001, procurorul a introdus un act de acuzare împotriva reclamantului și a opt coinculpați, pentru a sprijini și a sprijini o organizație teroristă. La 5 decembrie 2001, Curtea de Securitate a Uniunii Europene l-a condamnat pe reclamant la trei ani și nouă luni de condamnare, în conformitate cu articolele 169 din Codul Penal și 5 din Legea privind combaterea terorismului. La 27 martie 2002, procurorul general s-a apropiat de Curtea de Casație și-a prezentat avizul (de exemplu, în limba engleză), care nu i-a fost comunicat reclamantului. La 12 iunie 2002, Curtea de Casație a confirmat condamnarea. Recurentul se plânge că demonstrația la care a participat era pașnică, nu făcea apel la violență și nu a avut ca scop decât să-l sprijine pe dl Öcalan în procesul său în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Denumirea sa a fost condamnată, declarându-și astfel victima unei încălcări a drepturilor sale prevăzute la articolele 9, 10 și 11 din Convenție. Invocând art. 6 alin. (1) și (7) din Convenție, reclamantul consideră că astfel de acte nu sunt reprimate în țări democratice. Reclamantul se plânge, de asemenea, de lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație și declară o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. Reclamantul descrie manifestarea la care a participat ca pașnic și denunță o încălcare a articolului 11 din Convenție. De asemenea, se plânge de absența comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație și a articolului 6 alineatul (1). În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește restul obiecțiunilor, Curtea le-a examinat astfel cum au fost prezentate în cererea formulată la 26 august 2002. În plus, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască acuzațiile formulate, Comisia a constatat că nu există nici o formă de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiilor menționate la punctul 1 de mai sus, declarând cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolkens Grefier Președinte [1] Partidul Muncitorilor din Kurdistan
de la requête n
o
3224/03
présentée par Turan BİÇER
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2007 en une chambre composée de
:
M
me
présidente,
MM.
M
me
M.
juges,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 26 août 2002,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Turan Biçer, est un ressortissant turc, né en 1975 et résidant à İzmir. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 29 mai 2001, le requérant fut arrêté suite à une manifestation pour soutenir M. Öcalan, le leader du PKK
[1]
, une organisation illégale.
Le lendemain, les agents de la direction de sûreté d’İzmir recueillirent sa déposition. Le 1
er
juin 2001, le procureur, puis le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat d’İzmir recueillirent sa déposition. Ce dernier ordonna sa mise en détention provisoire. Le requérant soutint n’avoir scandé que le slogan «
vive la fraternité des peuples
».
Le 11 juillet 2001, le procureur introduisit un acte d’accusation contre le requérant et huit coaccusés, pour aide et soutien à une organisation terroriste.
Le 5 décembre 2001, la cour de sûreté de l’Etat condamna le requérant à trois ans et neuf mois de réclusion, en application des articles 169 du code pénal et 5 de la loi sur la lutte contre le terrorisme. Le requérant se pourvut en cassation.
Le 27 mars 2002, le procureur général près la Cour de cassation déposa son avis (
tebliğname
), qui ne fut pas communiqué au requérant.
Le 12 juin 2002, la Cour de cassation confirma la condamnation.
Le requérant se plaint de ce que la manifestation à laquelle il avait participé était pacifique, ne faisait pas appel à la violence, et n’avait pour but que de soutenir M. Öcalan dans son procès devant la Cour européenne des droits de l’Homme. Dénonçant sa condamnation, il se dit ainsi victime d’une violation de ses droits énoncés aux articles 9, 10 et 11 de la Convention.
Invoquant les articles 6 § 1 et 7 de la Convention, le requérant considère que pareils actes ne sont pas réprimés dans des pays démocratiques.
Le requérant se plaint également de l’absence de communication de l’avis du procureur général près la Cour de cassation et allègue une violation de l’article 6 § 1 de la Convention.
1.
Le requérant qualifie la manifestation à laquelle il avait participé comme pacifique et dénonce une violation de l’article 11 de la Convention.
Il se plaint également de l’absence de communication de l’avis du procureur général près la Cour de cassation et invoque l’article 6 § 1.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
2
b) de son règlement.
2.
Quant au restant des griefs, la Cour les a examinés tels qu’ils ont été présentés dans la requête introduite le 26 août 2002. D’emblée elle relève que ces griefs ne sont nullement étayés. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, elle n’a par ailleurs relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs cités au point 1 ci-dessus
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
S.
Dollé
F.
Tulkens
Greffière
Présidente
[1]
Le Parti des travailleurs du Kurdistan