ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5461/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.07.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea, începând cu data de 01.01.2022, a art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, privind perceperea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensie în măsura în care depășesc plafonul de 4.000 RON lunar, obligarea pârâtului la despăgubiri într-un cuantum egal cu sumele ce i-au fost reținute din pensie cu acest titlu, indexate cu rata inflației și cu dobânda legală aferentă, precum și obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensie în temeiul textului considerat neconstituțional, cu cheltuieli de judecată, reclamantul invocând prin acțiune excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14 și 16-20 și a art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 și solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia.

La primul termen de judecată Curtea a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale raportat la pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14 și 16-19 și a art. XXV alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 130/2021 și a reținut cauza în pronunțare cu privire la aspectele de inadmisibilitate invocate de pârât prin întâmpinare, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale și, în subsidiar, cu privire la suspendarea judecății, respectiv admisibilitatea acțiunii, după caz.

Prin sentința civilă nr. 31 din 13 ianuarie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare.

S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14 și 16-20 și a art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

S-a arătat că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, lăsând necercetat punctul de vedere al reclamantului cu privire excepția inadmisibilitatii cererii de sesizare a Curții Constituționale, îndrumând reclamantul sa urmeze calea unei alte acțiuni, fără să se analizeze temeinicia pretențiilor în cauza dedusă judecății.

La pronunțarea soluției instanța de fond a avut în vedere împrejurări străine de natura cauzei, respectiv soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstitutionalitate într-o alta cauză, împrejurări pe care nu le-a pus în discuția părților, încălcând astfel principiul contradictorialității care guvernează procesul civil.

A mai criticat recurentul – reclamant soluția pronunțată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. apreciind că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că din cuprinsul dispozitivului rezultă că cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14 si 16-20 si a art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 este inadmisibilă, în timp ce din considerente reiese faptul ca cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstitutionalitate a art. XXIV pct. 11-14 si 16-20 si a art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 este admisibila întrucât reclamantul are la dispoziție demersul reglementat de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat și că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe argumente străine de natura pricinii, respectiv faptul ca la data investirii sale Curtea Constituțională si-ar fi spus deja părerea.

Invocând dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, recurentul –reclamant a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței pentru motivele arătate.

Intimatul – pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect prima instanță a respins acțiunea în fond ca inadmisibilă in raport de inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.07.2022, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în condițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea, începând cu data de 01.01.2022, a art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, privind perceperea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensie în măsura în care depășesc plafonul de 4.000 RON lunar, obligarea pârâtului la despăgubiri într-un cuantum egal cu sumele ce i-au fost reținute din pensie cu acest titlu, indexate cu rata inflației și cu dobânda legală aferentă, precum și obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensie în temeiul textului considerat neconstituțional, cu cheltuieli de judecată, reclamantul invocând prin acțiune excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14 și 16-20 și a art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 și solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (....)

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.02/08/2007 - alineatul a fost modificat prin Lege 262/2007

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Instanța de fond a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale a devenit inadmisibilă, în condițiile în care, prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14 și 16-19 și a art. XXV alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 130/2021 și, întrucât recurentul – reclamant nu a înțeles să uzeze în cauză de procedura prevăzută la art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Față de considerentele astfel expuse, se constată că susținerile recurentului – reclamant privind incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În analiza acestui motiv de casare Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În privința lipsei motivelor pe care se întemeiază sentința recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanțe fiind amplu motivată asupra chestiunilor de fapt și de drept care au fost supuse judecății în fața sa.

Referitor la criticile care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei se constată că acestea reprezintă în fapt argumente în combaterea modului în care prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În Ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de Casație și Justiție consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituția României și de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea unitară a legii, a fost adoptată o soluție de principiu privind stabilirea competenței materiale de soluționare a în favoarea curților de apel, avându-se în vedere "scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării".

Deși, în mare parte, confuziile privind obiectul acțiunii provin din modul în care reclamantul a urmărit soluționarea cauzei, se constată că și în absența unei modificări a cererii de chemare în judecată, principiul rolului activ prevăzut de art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. impune judecătorului să pună în discuția părților împrejurarea de drept determinantă pentru soluționarea cererii de chemare în judecată (pronunțarea Curții Constituționale), în vederea unei juste și complete dezlegări a raportului litigios.

În lumina soluției de unificare a practicii mai sus menționate, în condițiile în care s-a apreciat că în acest tip de cauze competența materială se stabilește în raport de rangul autorității și nu în raport de criteriul valoric, soluționarea cererii de restituire direct de către curtea de apel este în acord cu principiul celerității reglementat de art. 21 din Constituție, iar o soluție de obligare a reclamantului la a parcurge procedura prevăzută de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 ar fi excesivă și lipsită de orice finalitate practică.

Prin urmare, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu respectă exigențele procedurale impuse de textele de lege menționate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și ținând cont de necesitatea aplicării dreptului părților la dublul grad de jurisdicție, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 31 din 13 ianuarie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.