ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2024

HOTĂRÂRE
01.02.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 1 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 1 februarie 2023 în cadrul dosarului nr. x/2023 al ÎCCJ-SCAF, având ca obiect contestație în anulare, contestatorul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen., această cerere fiind înregistrată pe rolul ÎCCJ-SCAF ca dosar asociat, respectiv dosarul nr. x/2023.

Prin încheierea din 23 mai 2023, pronunțată în dosarul asociat menționat la pct. I.1, ÎCCJ-SCAF a respins cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen., ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii menționate la pct. I.2 a declarat recurs contestatorul A., invocând în drept art. 488 alin. (1) integral, cu excepția pct. 2, 7 C. proc. civ.

În susținerea recursului, a arătat că autoritatea judecătorească a fost sesizată cu denunț penal cu privire la sesizarea continuată a infracțiunii de zădărnicire a instaurării ordinii constituționale și ordinii publice internaționale privind drepturile omului, după înlăturarea regimului comunist neligitim și criminal.

A mai arătat că autoritatea judecătorească participă la săvârșirea infracțiunii susmenționate prin refuzul de a soluționa denunțul penal susmenționat și prin împiedicarea programatică a sesizării CCR cu următoarele excepții de neconstituționalitate: art. 135 (1), 397 din C. pen., art. 17 (5) din Legea nr. 35/1997, pentru realizarea scopului inracțiunii.

Față de aceste aspecte, a solicitat casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale a României.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul declarat de contestator, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care contestatorul își întemeiază cererea, dimpotrivă, se prezintă suspiciuni ale părții cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, afirmații care sunt lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al încheierii atacate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece contestatorul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, și va constata nul recursul declarat de contestatorul A..

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 1 februarie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1418/2024
Ședința publică din data de 13 martie 2024 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății 1.1. Prin încheierea din 08 martie 2
ÎCCJ 2024-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 36/2025
secință, prin încheierea din data de 13.11.2024, a fost respinsă ca inadmisibilă. ***** Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs recurentul A. Astfel, la data de 25.11.2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiț
ÎCCJ 2023-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2023
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei 1.1. Prin cererea depusă la data de 7 aprilie 2022 în dosarul nr.
ÎCCJ 2023-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4952/2023
rea părților. 5.2. Prin intermediul memoriului de recurs declarat împotriva soluției din cuprinsul deciziei civile nr. 389 din data de 13 februarie 2023 referitoare la contestația în anulare, recurentul - contestator a formulat o cerere de
ÎCCJ 2025-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 133/2025
a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. și a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul A împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții
Sursă