CASE OF FLUX v. MOLDOVA (No. 2)

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

03.07.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Remainder inadmissible;Violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom of expression);Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF FLUX v. MOLDOVA (No. 2) (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

La 19 iunie 2002 Flux a publicat pe prima sa pagină titlul unui articol care urmează să apară într-o viitoare ediție împreună cu un rezumat al articolului. Titlul rezumatului a fost “Milionarii roșii” și a fost însoțit de o imagine mare a liderului grupului parlamentar al Partidului Comunist, Victor Stepaniuc, purtat o pălărie de top. Rezumatul a citit: „Communiștii doresc să vândă din bucată planta de mâncare ananii Noi, planta Ananii Noi, este singura întreprindere din regiune care este încă în viață. Restul plantelor au fost vândute din bucată. De când comuniștii au venit la putere, a început o campanie de lichidare a acestei plante. Anumite membri ai Parlamentului Moldovei doresc să-l dezmembra și să-l vândă de pe piesă. Sursele din instalație au spus ziarul nostru că deputatul Parlamentului M.A., care este responsabil pentru județul Anei Noi, cu sprijinul principalilor creditori ... este în spatele acestei afaceri murdare. Având o mare influență și imunitate parlamentară, el dorește să își umple buzunarele după vânzarea plantei. În prezent, instalația nu funcționează și face pierderi substanțiale, iar această situație este folosită pentru maximul avantaj de către acest MP. Întrucât instalația nu funcționează și nu este profitabilă, acționarii doresc să-l lichideze. Problema este că instalația ar putea funcționa dacă acționarii nu au împiedicat personalul instalației. (Un articol detaliat despre această chestiune va fi publicat în numărul de vineri de la pagina 5). A doua zi, la 20 iunie 2002, dl Stepaniuc a introdus proceduri de difamare civilă împotriva ziarului și împotriva autorului articolului. El a susținut, printre altele, că: „... acuzații au difuzat informații care sunt difamatoare de mine ca cetățean, deputat și ca lider al grupului parlamentar al Partidului Comunist ... ... articolul, care este însoțit de imaginea mea, conține următoarele declarații difamatorii: "Communiștii doresc să vândă planta de mâncare Aneii Noi în conserve off bucata-meal" ... "De când comuniștii au venit la putere, a început o campanie de lichidare a acestei instalații. Unii membri ai Parlamentului Moldovei doresc să-l dezmembra și să-l vândă pe bucăți". Prin publicarea acestui articol, acuzații, au acționat într-o credință proastă, dezformând opinia publică despre acțiunile mele în calitate de parlamentari și, de asemenea, despre activitatea grupului parlamentar al Partidului Comunist pe care îl reprezint, acuzându-ne că distrugem o întreprindere care face parte din economia națională.” 8. La 21 iunie 2002, Flux a publicat articolul anunțat în ediția sa din 19 iunie. Articolul a fost bazat pe contul V.N., adjunctul director executiv al instalației de alimente ananii Noi, și a raportat despre evenimentele referitoare la presupusele încercări de către un parlamentar comunist (M.A.), de a declara planta faliment și a vândut. Acesta a declarat, printre altele, că Parlamentarul a folosit Autoritatea Fiscală și alte organisme de stat în acest scop și că el (M.A.) a declarat V.N. că acțiunile sale au fost susținute de grupul parlamentar al Partidului Comunist. Potrivit V.N., alte trei plante din regiune au fost deja declarate faliment și vândute în același mod. La 1 august 2002, judecătorul I.M., care a fost de asemenea președinte al Curții de District Buiucani, a stat în favoarea dlui Stepaniuc, se bazează pe următoarele motive: „Din conținutul și semnificația articolului [19 iunie 2002], este clar că Flux și autorul au făcut acuzații difamatorii și false împotriva dlui Stepaniuc, în special în vederea faptului că el, în calitate de parlamentari și lider al grupului parlamentar al Partidului Comunist, s-a implicat în acțiunile de distrugere a întreprinderilor în cadrul economiei naționale a Republicii Moldova în vederea unui câștig personal. În plus, articolul a fost însoțit de o imagine a reclamantului. Acuzații nu au prezentat în articolul nici o dovadă a veritabilității acuzațiilor lor. În astfel de circumstanțe, instanța consideră necesar să rețină faptul că orice articol ar trebui să fie sincer, corect și să conțină numai revelații veritabile care corespund realității și nu se bazează pe zvonuri, litere anonime sau informații necorespunzător verificate din surse nefidențiale. Acuzații, totuși, nu au respectat simțul comun și nu au difamat nedrept reclamantul. În consecință, acuzații au depășit în mod clar limitele criticilor constructive asupra persoanelor publice necesare într-o societate democratică. În opinia instanței, faptul că numele reclamantului nu a fost dat în articolul nu este concludent, deoarece imaginea și sensul și conținutul acestui articol arată clar că este îndreptată împotriva lui. În consecință, el a fost expus la suferințe mentale și morale care ar trebui remediat de către inculpați. În stabilirea compensației care urmează să fie plătite pentru prejudiciu moral, instanța ia în considerare în mod considerabil vedența atacului împotriva dlui Stepaniuc, marea cititoare a ziarului și gradul de suferință suferită de reclamant. Curtea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare funcțiile publice ocupate de dl Stepaniuc, cea deputat și liderul unui grup parlamentar, care ar trebui să crească atribuirea pentru daune morale. Prin urmare, instanța consideră necesară atribuirea reclamantului cantității maxime de compensare prevăzute de lege.” 10. Curtea a constatat declarația: „Communiștii doresc să vândă planta de alimente ananii Noi în conserve off piece-meal” a fost difamat și a ordonat ziarului și autorului să plătească reclamantul 3.600 Moldoveni Lei (MDL) (echivalentul de 270 euro (EUR) la momentul respectiv) și, respectiv, 1.800 MDL. 11. Ziarul a depus un recurs împotriva hotărârii în care a susținut, printre altele, că articolul a fost îndreptat împotriva M.A., un alt deputat al grupului parlamentar al Partidului Comunist și nu împotriva dlui Stepaniuc. Poza din urmă a fost publicată pentru a facilita identificarea grupului parlamentar al Partidului Comunist, din moment ce el a fost președintele său. 12. Reclamantul a susținut, de asemenea, că articolul impugat a fost doar un abstract al unui articol care urmează să fie publicat ulterior și că declarația constatată de instanța de prima instanță care a fost difamatorie a fost doar o concluzie subjectivă a autorului, pe baza informațiilor publicate în articolul principal. a instituit, de asemenea, proceduri de difamare împotriva ziarului și a solicitat ca cele două acțiuni instituite de dl Stepaniuc și de M.A. să fie alăturate și examinate împreună. 13. Reclamantul a susținut în cele din urmă că judecătorul I.M. nu avea independență și imparțialitate deoarece era prieten al domnului Stepaniuc și a fost numit președinte al Curții de District Buiucani de către grupul parlamentar al Partidului Comunist. Majoritatea cazurilor de difamare dintre Flux și domnul Stepaniuc au fost examinate de el personal și deciziile sale au fost stereotipate. În alte cazuri de difamare între Flux și reprezentanții guvernului, judecătorul I.M. a decis întotdeauna în favoarea acestuia și le-a acordat suma maximă prevăzută de lege. 14. La 6 februarie 2003, Curtea Regională Chișinău a respins recursul ca fiind nefondat. La 1 aprilie 2003, Curtea de Apel a respins recursul. Se afirmă, printre altele, că informațiile publicate în articolul despre dl Stepaniuc nu corespundeau la realitate; în plus, imaginea sa a fost atașată la articolul. 17. Se pare că acțiunea de difamare adusă de M.A. împotriva Flux a fost lovită datorită eșecului M.A. de a apărea în fața instanței. 18. Dispozițiile relevante ale Codului Civil în vigoare în timp util se citesc: art. 7. Protecția onoarei și demnității „(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să se aplice instanțelor pentru a solicita retragerea declarațiilor care sunt dăunătoare onorării și demnității sale și care nu corespund realității, precum și declarațiile care nu sunt dăunătoare onorării și demnității, dar care nu corespund realității. (2) În cazul în care organismul de presă care a distribuit astfel de declarații nu este capabil de a dovedi că aceste declarații corespund realității, instanța obligă biroul de publicare al organismului de presă să publice, cel târziu 15 zile după intrarea în vigoare a deciziei judiciare, retragerea declarațiilor din aceeași coloană, în aceeași pagină sau în același program sau în același serie de transmisii.” art. 7§ 1. Recompensarea daunelor morale „(1) Daunele morale cauzate unei persoane ca urmare a circulației prin mass media sau de organizații sau de persoanele care nu corespund realității, precum și declarațiile referitoare la viața sa privată sau de familie, fără consimțământul său, sunt compensate printr-un premiu pecuniar. Valoarea atribuirii este determinată de către instanță. (2) Suma atribuirii este determinată de către instanță în fiecare caz ca valoare egală cu salariul minim între 75 și 200 de luni dacă informațiile au fost distribuite de o persoană juridică și între 10 și 100 de luni, dacă informațiile au fost distribuite de o persoană fizică.” 19. Raportul de țară al Organizației Freedom House 2003 pentru Moldova, în măsura în care este relevant, se menționează după cum urmează: „În 2002, principiul statului de drept a fost provocat în Moldova. Acest lucru a fost dovedit de numărul în creștere de cazuri depuse de cetățenii moldoveni în Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de acțiunile luate de Parlament și de guvern pentru suprimarea independenței judiciare. De asemenea, afectarea echilibrului fragil al puterii dintre organele legislative, executive și judiciare ale guvernului în 2002 a fost o serie de nominalizări judiciare bazate pe loialitatea față de partidul de conducere, concedierea depusă de ombudsman și încercările de a limita independența Curții Constituționale. ... În aprilie, Asociația judecătorilor moldovenești (MAJ) a semnalat că guvernul a început un proces de „curatare masă” în sectorul judiciar. Șapte judecători și-au pierdut locurile de muncă, inclusiv Tudor Lazar, membru al instanței de apel, și Gheorghe Ulianovschi, președintele Tribunalului Chișinău. În cazul lui Lazar, mișcarea a fost probabil răzbunare pentru deciziile instanței de apel care au favorizat Biserica Metropolitană Basarabiană și importatorii locali de petrol asupra guvernului. Situația s-a înrăutățit când Președintele Voronin a refuzat să prelungească mandatele celorlalți judecători. MAJ a transmis o declarație cu privire la această chestiune raportorilor COE care erau la Chișinău la momentul unei misiune de constatare a faptelor. Guvernul a instruit Ministerul Justiției să întârzie deciziile judecătorilor legate de plata daunelor materiale de către instituțiile de stat. În octombrie, Gheorghe Susarenco, președintele Asociației judecătorilor moldoveni, a declarat într-o conferință de presă că seniorii funcționari ai guvernului presupuneau judecători pentru a emite hotărâri care favorizau organismele guvernamentale. În decembrie, Președintele Voronin a promulgat un amendament constituțional care i-a dat dreptul de a numi judecători. În conformitate cu amendamentul, șeful de stat va numi președinții instanțelor, deputații lor și judecători de rang inferior pentru termeni de patru ani, la recomandarea Consiliului Superior de Magistrate. Parlamentul va numi pentru termeni de patru ani membri ai Curții Supreme de Justiție, inclusiv șeful Curții Supreme de Justiție, procurorul general și ministrul justiției. Aceste modificări furnizează dovezi că liderii comuniști din țară slăbesc independența judiciară și subordonează această ramură de guvernanță autorității lor...” 20. Raportul de țară al Departamentului de Stat al Statelor Unite privind Moldova a citit în părțile sale relevante: „... Constituția prevede un judecător independent; totuși, presiunea oficială și corupția judecătorilor au rămas o problemă. După o reorganizare majoră în mai, judecătorul constă în trei niveluri: instanțe mai mici, instanțe de recurs și Curtea Supremă. O Curte Constituțională separată are autoritate exclusivă în cazurile privind constituționalitatea proiectului și a legislației finale, decretele și alte acte guvernamentale. În timp ce Curtea Constituțională a fost considerată în general drept echitabilă și obiectivă, observatorii au acuzat frecvent că alte instanțe au fost corupte sau influențate din punct de vedere politic. Constituția autorizează președintele, acționând pe desemnarea Curții Superiore de Magistrați, să numească judecători pentru o perioadă inițială de 5 ani. Înainte de a fi redefinit, judecătorii trebuie să desfășoare o formare judiciară specializată și să treacă un test evaluat de Consiliul Superior al judecătorilor. Factorii politici au jucat un rol important în re numirea judecătorilor.”

On 19 June 2002 Flux published on its first page the title of an article due to appear in a future issue together with a summary of the article. The title of the summary was “The red millionaires” and it was accompanied by a big picture of the leader of the Communist Party parliamentary group, Victor Stepaniuc, wearing a top hat. 6. The summary read as follows: “The Communists want to sell off piece-meal the Anenii Noi canned food plant The Anenii Noi plant is the only undertaking in the region which is still alive. The rest of the plants have been sold off piece-meal. Since the Communists came to power, a campaign to liquidate this plant has commenced. Certain members of the Parliament of Moldova wish to dismantle it and sell it off piece-meal. Sources from the plant told our newspaper that the member of Parliament M.A., who is responsible for Anenii Noi County, with the support of the main creditors ... is behind this dirty affair. Having great influence and parliamentary immunity, he wants to fill his pockets following the sale of the plant. At present the plant is not operating and is making substantial losses, and this situation is being used to maximum advantage by this MP. Since the plant is not operating and is not profitable, the shareholders want to liquidate it. The problem is that the plant could operate if the shareholders did not hinder the plant's staff. (A detailed article about this affair will be published in the Friday issue on page 5)”. 7. The next day, on 20 June 2002, Mr Stepaniuc brought civil defamation proceedings against the newspaper and against the author of the article. He argued, inter alia, that: “... the defendants disseminated information which is defamatory of me as a citizen, an MP and as the leader of the Communist Party parliamentary group ... ... the article, which is accompanied by my picture, contains the following defamatory statements: 'The Communists want to sell the Anenii Noi canned food plant off piece-meal' ... 'Since the Communists came to power, a campaign to liquidate this plant has commenced. Certain members of the Parliament of Moldova wish to dismantle it and sell it off piece-meal'. By publishing this article, the defendants, acted in bad faith, misinforming public opinion about my actions in my capacity as MP and also about the activity of the Communist Party parliamentary group which I represent, accusing us of destroying an enterprise which is part of the national economy.” 8. On 21 June 2002 Flux published the article announced in its 19 June issue. The article was based on the account of V.N., the deputy Chief Executive Officer of the Anenii Noi canned food plant, and reported on events concerning alleged attempts by a Communist parliamentarian (M.A.), to have the plant declared bankrupt and sold off. It stated, inter alia, that the parliamentarian had made use of the Tax Authority and other State bodies for that purpose and that he (M.A.) had told V.N. that his actions were supported by the Communist Party parliamentary group. According to V.N., three other plants from the region had already been declared bankrupt and sold off in the same manner. 9. On 1 August 2002 Judge I.M., who was also President of the Buiucani District Court, ruled in favour of Mr Stepaniuc, relying on the following grounds: “From the content and meaning of the article [of 19 June 2002] it is clear that Flux and the author made defamatory and false accusations against Mr Stepaniuc, in particular to the effect that he, in his capacity as MP and leader of the Communist Party parliamentary group, had engaged in actions directed at destroying enterprises within the national economy of the Republic of Moldova for personal gain. In addition, the article was accompanied by a picture of the plaintiff. The defendants did not present in the article any proof of the truthfulness of their accusations. In such circumstances, the court considers it necessary to note that any article should be sincere, correct and contain only truthful revelations which correspond to reality and are not based on rumours, anonymous letters or inadequately checked information from unreliable sources. The defendants, however, did not abide by common sense and unjustly defamed the plaintiff. Accordingly, the defendants clearly overstepped the limits of constructive criticism of public persons necessary in a democratic society. In the court's view, the fact that the plaintiff's name was not given in the article is not conclusive, since his picture and the meaning and content of the article make it clear that it is directed against him. Consequently, he was exposed to mental and moral suffering which should be remedied by the defendants. In establishing the compensation to be paid for non-pecuniary damage, the court shall take into consideration the considerable vehemence of the attack against Mr Stepaniuc, the large readership of the newspaper and the degree of suffering endured by the plaintiff. The court should also take into consideration the public functions occupied by Mr Stepaniuc, that of MP and leader of a parliamentary group, which should increase the award for moral damage. Therefore the court considers it necessary to award the plaintiff the maximum amount of compensation provided for by the law.” 10. The court found the statement: “The Communists want to sell the Anenii Noi canned food plant off piece-meal” to be defamatory and ordered the newspaper and the author to pay the plaintiff 3,600 Moldovan Lei (MDL) (the equivalent of 270 euros (EUR) at the time) and MDL 1,800 respectively. It further ordered the newspaper to issue an apology within fifteen days. The defendants were also ordered to pay the court fees. 11. The newspaper lodged an appeal against the judgment in which it argued, inter alia, that the article had been directed against M.A., another MP from the Communist Party parliamentary group and not against Mr Stepaniuc. The latter's picture had been published in order to make it easy to identify the Communist Party parliamentary group, since he was its President. 12. The applicant also argued that the impugned article was only an abstract of an article to be published subsequently and that the statement found by the first-instance court to be defamatory was merely a subjective conclusion drawn by the author based on the information published in the main article. The applicant further submitted that M.A. had also instituted defamation proceedings against the newspaper and requested that the two actions instituted by Mr Stepaniuc and by M.A. be joined and examined together. 13. The applicant finally argued that Judge I.M. lacked independence and impartiality because he was a friend of Mr Stepaniuc and had been appointed President of the Buiucani District Court by the Communist Party parliamentary group. The majority of the defamation cases between Flux and Mr Stepaniuc were examined by him personally and his decisions were stereotyped. In other defamation cases between Flux and representatives of the Government, Judge I.M. had always ruled in favour of the latter and had awarded them the maximum amount provided for by law. 14. On 6 February 2003 the Chișinău Regional Court dismissed the appeal as being unfounded. It did not take into consideration the article published on 21 June 2002. 15. The newspaper lodged an appeal on points of law, relying on the same grounds as in its appeal and added, inter alia, that the impugned article merely reproduced the opinion of the management of the Anenii Noi canned food plant. 16. On 1 April 2003 the Court of Appeal dismissed the appeal. It stated, inter alia, that it was clear that the information published in the article about Mr Stepaniuc did not correspond to reality; moreover, his picture had been attached to the article. 17. It appears that the defamation action brought by M.A. against Flux was struck out due to M.A.'s failure to appear before the court. 18. The relevant provisions of the Civil Code in force at the material time read: Article 7. Protection of honour and dignity “(1) Any natural or legal person shall be entitled to apply to the courts to seek the withdrawal of statements which are damaging to his or her honour and dignity and do not correspond to reality, as well as statements which are not damaging to honour and dignity, but do not correspond to reality. (2) When the media body which circulated such statements is not capable of proving that these statements correspond to reality, the court shall compel the publishing office of the media body to publish, not later then 15 days after the entry into force of the judicial decision, a withdrawal of the statements in the same column, on the same page or in the same programme or series of broadcasts.” Article 7§ 1. Compensation for moral damage “(1) The moral damage caused to a person as a result of circulation through the mass media or by organisations or persons of statements which do not correspond to reality, as well as statements concerning his or her private or family life, without his or her consent, shall be compensated by way of a pecuniary award. The amount of the award shall be determined by the court. (2) The amount of the award shall be determined by the court in each case as an amount equal to between 75 and 200 months' minimum wages if the information has been circulated by a legal person and between 10 and 100 month's minimum wages if the information has been circulated by a natural person.” 19. The Freedom House Organisation 2003 country report for Moldova, insofar as relevant, reads as follows: “... In 2002, the principle of the rule of law was under challenge in Moldova. This was evidenced by the rising number of cases filed by Moldovan citizens in the European Court of Human Rights and actions taken by the Parliament and government to suppress judicial independence. Also affecting the fragile balance of power among the legislative, executive, and judicial branches of government in 2002 were a series of judicial nominations based on loyalty to the ruling party, the dismissal of the ombudsman, and attempts to limit the independence of the Constitutional Court. ... In April, the Moldovan Association of Judges (MAJ) signaled that the government had started a process of “mass cleansing” in the judicial sector. Seven judges lost their jobs, including Tudor Lazar, a member of the court of appeals, and Gheorghe Ulianovschi, the chairman of the Chisinau Tribunal. In the case of Lazar, the move was likely revenge for decisions by the court of appeals that favored the Basarabian Metropolitan Church and local oil importers over the government. The situation worsened when President Voronin refused to prolong the mandates of 57 other judges. The MAJ conveyed a statement on the matter to COE rapporteurs who were in Chisinau at the time on a fact-finding mission. The government instructed the Ministry of Justice to delay court decisions related to the payment of material damages by state institutions. In October, Gheorghe Susarenco, chairman of the Moldovan Association of Judges, stated at a press conference that senior government officials were pressuring judges to issue rulings that favored government bodies. In December, President Voronin promulgated a constitutional amendment giving him the right to appoint judges. Under the amendment, the head of state will appoint the chairs of courts, their deputies, and lower-ranking judges for four-year terms at the recommendation of the Higher Council of Magistrates. Parliament will appoint for four-year terms members of the Supreme Court of Justice, including the chief of the Supreme Court of Justice, the prosecutor-general, and the minister of justice. These changes provide evidence that the country's Communist leaders are weakening judicial independence and subordinating this branch of governance to their authority...” 20. The United States Department of State 2003 country report on Moldova read as follows in its relevant parts: “... The Constitution provides for an independent judiciary; however, official pressure and corruption of judges remained a problem. There continued to be credible reports that local prosecutors and judges extorted bribes for reducing charges or sentences. Following a major reorganization in May, the judiciary consists of three levels: lower courts, courts of appeals, and the Supreme Court. A separate Constitutional Court has exclusive authority in cases regarding the constitutionality of draft and final legislation, decrees, and other government acts. While the Constitutional Court was generally regarded as fair and objective, observers frequently charged that other courts were corrupt or politically influenced. The Constitution authorizes the President, acting on the nomination of the Superior Court of Magistrates, to appoint judges for an initial period of 5 years. Before being reappointed, judges must undertake specialized judicial training and pass a test evaluated by the Superior Council of Judges. Political factors have played a large role in the reappointment of judges.”

§ Cauze similare