Flux împotriva Republicii Moldova

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 iulie 2001, Parlamentul Moldovei a modificat Legea bugetară 2001 pentru a permite Departamentului Vamal să amâne până la trei luni perceperea impozitelor asupra combustibilului importat în Moldova. În seara aceea, liderul majorității comuniste din Parlament (Dl V. Stepaniuc) s-a întâlnit cu vicepreședintele Parlamentului (Dl. V. Mișin) pentru o masă în restaurantul unui hotel de lux din Chișinău. Potrivit ziarului solicitant, surse care preferau să rămână anonim confirmă că mâncarea a fost plătită de „L”., un important importator de combustibil în Moldova.

La 24 iulie 2001, ziarul reclamant a publicat un articol intitulat „Sunt banii lui L, comuniștii V. Stepaniuc și V. Mișin au avut o petrecere de mare timp (chiolhan) la "Jolly Allon". Articolul, care a inclus poze ale celor doi deputați de lângă text, au informat cititorii cu privire la modificările la Legea bugetară și despre profiturile pe care aceste modificări le-ar aduce la câțiva importatori mari de combustibil care au avut legături cu Departamentul Vamal, permițând astfel concurența neloială. Articolul a susținut că amânarea plăților fiscale constituie o formă de credit de către stat fără dobânzi sau garanții și a respins explicația pentru modificarea furnizată de un membru al Parlamentului.

Un paragraf din articol citește: „Unul trebuie să rețină că, în seara aceleiași zile, la hotelul „Jolly Alon” (...), comuniștii V. Stepaniuc și V. Mișin, care a pus deoparte toate decențele proletare [pudoare], a avut o mare petrecere pe banii rechinilor din "L.". Ar putea fi o simplă coincidență? Nu știm.” Articolul a continuat să expună planurile legislative ale partidului comunist și beneficiile rezultate pentru importatorii mari de combustibil, în detrimentul lucrătorilor obișnuiți. La 8 iulie 2002, dl Stepaniuc, liderul facției parlamentare comuniste care, la momentul respectiv, avea 71 de voturi pe un total de 101 de voturi în Parlament, a depus o acțiune împotriva ziarului solicitant, identificând paragraful citat mai sus ca difamat.

El nu a plătit nici o taxă de judecată atunci când și-a depus plângerea, nici nu a apărut în instanță în nici o etapă a procedurii sau a delegat o persoană care să-l reprezinte. La 1 august 2002, judecătorul I.M., atunci președintele Curții de District Buiucani, a constatat că reclamantul a declarat în esență că dl Stepaniuc „a votat pentru legi în interesul unor companii private și apoi a avut o partidă pe banii lor”. Acesta a denunțat utilizarea unui zvon pur ca bază pentru jurnalism și a constatat că ziarul reclamant a acționat într-o credință proastă. Curtea a luat act de „atac de viteză” asupra dlui Stepaniuc, marele cititor al ziarului și de „de gradul de suferință morală și psihică” cauzat.

În plus, Curtea a constatat că poziția dlui Stepaniuc în calitate de membru al Parlamentului și lider al unei facții parlamentare „au sporit gradul de daune morale” care a condus la impunerea responsabilității maxime. 10. Curtea a acceptat cererea dlui Stepaniuc și a ordonat ziarului solicitant, în conformitate cu articolele 7 și 7 § 1 din Codul Civil, să publice scuze și să plătească reclamantului daunele maxime permise de lege și taxele judecătorești (un total de 3.690 lei moldoveni (MDL), egal cu 278 euro (EUR) în acel moment). Potrivit ziarului solicitant, instanța a efectuat o audiere care a durat mai puțin de 15 minute și nu au fost puse întrebări la ziarul solicitant.

11. În apelul său, ziarul reclamant a susținut că frazele neprevăzute s-au constituit în sensul unor motive de valoare care nu se puteau dovedi și că aceste avize s-au bazat pe fapte, și anume partea care a avut loc la hotel în cauză la data menționată în articolul, care nu a fost contestată, precum și asupra modificărilor legislației adoptate de Parlament. În plus, având în vedere durata de timp care a trecut după publicarea articolului, reclamantul nu a putut dovedi că persoanele au fost văzute la restaurantul hotelului, în cazul în care au avut o petrecere, sau să verifice sursa de plată pentru aceasta. Ziarul reclamant a susținut, de asemenea, că judecătorul I.M. nu avea independență și imparțialitate deoarece era prieten al domnului Stepaniuc și a fost numit președinte al Curții de District Buiucani de către grupul parlamentar al Partidului Comunist.

Majoritatea cazurilor de difamare dintre Flux și domnul Stepaniuc au fost examinate de el personal și deciziile sale au fost stereotipate și nu au dat motive suficiente. În alte cazuri de difamare între Flux și reprezentanți ai guvernului, judecătorul I.M. a stat întotdeauna în favoarea acestuia și le-a acordat suma maximă prevăzută de lege. 12. La 30 ianuarie 2003, Curtea Regională Chișinău a constatat că ziarul reclamant a pierdut termenul pentru depunerea recursului împotriva acestei hotărâri, dar a continuat să examineze substanța cauzei. Acesta a susținut hotărârea instanței inferioare, constatând că decizia sa a fost legală și motivată. Curtea nu a răspuns la plângerea reclamantului în legătură cu presupusul lipsă de imparțialitate al judecătorului I.M.

Audierea a durat mai puțin de 10 minute și ziarul reclamant nu a fost pus nici o întrebare. 13. Într-un recurs în casă, ziarul reclamant s-a bazat pe art. 10 din Convenție și pe distincția pe care judecătorii inferiori nu au făcut-o între judecată de valoare și declarații de fapt. În plus, tribunalele nu au auzit niciodată dovezi de la reclamant și nu au luat în considerare statutul său de cifre publice, care ar fi trebuit să limiteze domeniul de interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, sau rolul special jucat de presă într-o societate democratică. În cele din urmă, instanțele inferioare nu au răspuns la majoritatea punctelor ridicate de reclamant. 14. La 1 aprilie 2003, Curtea de Apel a menținut hotărârile instanțelor de jos, constatând că acestea au fost legale și corespunzător cu dovezile din acest caz.

Nu s-a făcut nicio observație despre presupusa lipsă de imparțialitate a judecătorului I.M. 15. Dispozițiile relevante ale dreptului intern au fost stabilite în hotărârea acesteia în cazul Busuioc c. Moldova (nr. 61513/00, §§ 39-40, 21 decembrie 2004).

5. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 6. On 19 July 2001 the Parliament of Moldova amended the 2001 Budget Act to allow the Customs Department to postpone by up to three months the levying of taxes on fuel imported into Moldova. In the evening of the same day, the leader of the communist majority in Parliament (Mr V. Stepaniuc) met with the deputy Speaker of Parliament (Mr V. Mișin) for a meal in the restaurant of a luxury hotel in Chișinău. According to the applicant newspaper, sources which preferred to remain anonymous confirmed that the meal had been paid for by “L.”, a major importer of fuel into Moldova. 7. On 24 July 2001 the applicant newspaper published an article entitled “On L.'s money, communists V. Stepaniuc and V. Mișin had a big-time party (chiolhan) at 'Jolly Allon'”.

The article, which included pictures of the two MPs next to the text, informed readers about the changes to the Budget Act and about the profits which those changes would bring to a few big fuel importers who had links with the Customs Department, thus allowing unfair competition. The article claimed that the postponement of tax payments constituted a form of credit by the State without interest or guarantees and rejected the explanation for the amendment given by a member of Parliament. One paragraph in the article read: “One needs to note that, in the evening of the same day, at the 'Jolly Allon' (...) hotel, the communists V. Stepaniuc and V. Mișin, putting aside all proletarian decency [pudoare], had a big-time party on the money of the sharks from 'L.'.

Could this party be a simple coincidence? We do not know.” The article went on to expose the legislative plans of the communist party and the resulting benefits to big fuel importers at the expense of ordinary workers. 8. On 8 July 2002 Mr Stepaniuc, the leader of the Communist parliamentary faction which had, at the time, 71 votes out of a total of 101 in Parliament, lodged an action against the applicant newspaper, identifying the paragraph cited above as defamatory. He did not pay any court fee when lodging his complaint, nor did he appear in court at any stage of the proceedings or delegate any person to represent him. 9. On 1 August 2002 Judge I.M., the then President of the Buiucani District Court, found that the applicant had essentially stated that Mr Stepaniuc “had voted for laws in the interest of some private companies and then had a party on their money”.

It denounced the use of pure rumour as a basis for journalism and found that the applicant newspaper had acted in bad faith. The court took note of the “vehement attack” on Mr Stepaniuc, the large readership of the newspaper and the “degree of moral and psychological suffering” caused. In addition, the court found that Mr Stepaniuc's position as a member of Parliament and leader of a parliamentary faction “increased the degree of moral damage” which led to the imposition of maximum liability. 10. The court accepted Mr Stepaniuc's claim and ordered the applicant newspaper, pursuant to Articles 7 and 7 § 1 of the Civil Code, to publish an apology and to pay the plaintiff the maximum damages allowed by law and the court fees (a total of 3,690 Moldovan lei (MDL), equal to 278 euros (EUR) at the time).

According to the applicant newspaper, the court had conducted one hearing which lasted less than 15 minutes and no questions had been put to the applicant newspaper. 11. In its appeal the applicant newspaper submitted that the impugned phrases had amounted to value-judgments which could not be proved and that these opinions had been based on facts, namely the party which had taken place at the hotel in question on the date mentioned in the article, which was not disputed, and the modifications to the law adopted by Parliament. Moreover, in view of the length of time that had passed after the publication of the article, it had been impossible for the applicant to prove that the persons had been seen at the hotel restaurant, where they had had a party, or verify the source of payment for it.

The applicant newspaper also argued that Judge I.M. lacked independence and impartiality because he was a friend of Mr Stepaniuc and had been appointed President of the Buiucani District Court by the Communist Party parliamentary group. The majority of the defamation cases between Flux and Mr Stepaniuc had been examined by him personally and his decisions were stereotyped and did not give sufficient reasons. In other defamation cases between Flux and representatives of the Government, Judge I.M. had always ruled in favour of the latter and had awarded them the maximum amount provided for by law. 12. On 30 January 2003 the Chișinău Regional Court found that the applicant newspaper had missed the time-limit for lodging its appeal against that judgment but went on to examine the substance of the case.

It upheld the lower court's judgment, finding that its decision had been lawful and reasoned. The court did not respond to the applicant's complaint about the alleged lack of impartiality of Judge I.M. The hearing lasted less than 10 minutes and the applicant newspaper was not asked any questions. 13. In an appeal in cassation the applicant newspaper relied on Article 10 of the Convention and on the distinction which the lower courts had failed to make between value-judgments and factual statements. Moreover, the courts had never heard evidence from the plaintiff, and had not taken into account his public-figure status, which should have limited the scope of interference with the applicant's freedom of expression, or the special role played by the press in a democratic society.

Finally, the lower courts had failed to respond to most of the points raised by the applicant. 14. On 1 April 2003 the Court of Appeal upheld the judgments of the lower courts, finding that they had been lawful and corresponded to the evidence in the case. No comment was made about Judge I.M.'s alleged lack of impartiality. 15. The relevant provisions of the domestic law have been set out in this Court's judgment in the case of Busuioc v. Moldova (no. 61513/00, §§ 39-40, 21 December 2004).