Sari la conținut
CtEDO 03.07.2007 AI

IORDAN IORDANOV ET AUTRES c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
03.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Partiellement irrecevable
conform formulării originale HUDOC
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
IORDAN IORDANOV ET AUTRES c. BULGARIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

a cererei nr. 23530/02 prezentate de Iordan IORDANOV și alții împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secție), fiind în ședință pe data de 3 iulie 2007 într-o cameră compusă din: D. P. Lorenzen, președinte, Dna S. Botoucharova, D. V. Butkevych, Dna M. Tsatsa-Nikolovska, DD. R. Maruste, J. Borrego Borrego, Dna R. Jaeger, judecători, și de Dna C. Westerdiek, grefieră de secție, Având în vedere petiția sus-menționată introdusă pe 14 iunie 2002, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: FAPTE Reclamanții, DD. Iordan Iordanov, Milcho Kirilov și Kamen Ivanov sunt cetățeni bulgari, născuți respectiv în 1950, 1949 și 1955, și locuiesc la Sofia. Sunt reprezentați în fața Curții de Dna Z. Kalaydzhieva și D. Kanchev, avocați la Sofia.

A. Circumstanțele dosarului Faptele cazului, așa cum au fost relatate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează.

1. Reclamanții se plâng de durata urmăririlor penale desfășurate împotriva lor. Invocă art. 6 § 1 din Convenție, partea relevantă a căruia se citește după cum urmează: "Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată (...) într-un termen rezonabil, de către un tribunal (...), care va hotărî (...) asupra întemeieturii oricărei acuzații în materie penală aduse împotriva ei." În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestei plângeri și consideră necesar să comunice această parte a cererei Statului pârât în conformitate cu art. 54 § 2 b) din Regulamentul ei. 2. Reclamanții pretind că nu dispuneau de căi de atac eficace în dreptul intern pentru a accelera urmăririle penale desfășurate împotriva lor.

Invocă art. 13 din Convenție, redactat după cum urmează: "Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul la un cale de recurs efectivă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale." În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestei plângeri și consideră necesar să comunice această parte a cererei Statului pârât în conformitate cu art. 54 § 2 b) din Regulamentul ei. 3. Reclamanții se plâng că instanțele interne au luat hotărâri contradictorii în cazuri identice privind concedierile lor și ale colegului lor B.B.

și că instanțele interne nu au luat în considerare argumentele lor. Se plâng, de asemenea, de faptul că avocații lor au trebuit să primească autorizare de la ministerul de interne pentru a participa la procedura judiciară de contestare a concedierilor lor și că nu au putut accesa liber documentele dosarelor. În plus, se plâng că recursurile lor au fost examinate cu ușile închise. Reclamanții invocă art. 6 § 1 din Convenție, redactat după cum urmează: "1. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, constituit prin lege, care va hotărî, fie asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de natură civilă, fie asupra întemeieturii oricărei acuzații în materie penală aduse împotriva ei.

Sentința trebuie pronunțată public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului în totalitate sau în parte din procesul în interesul moralității, ordinii publice sau securității naționale într-o societate democratică, când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de tribunal, când în circumstanțe speciale publicitatea ar putea prejudicia interesele justiției." În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor plângeri și consideră necesar să comunice această parte a cererei Statului pârât în conformitate cu art. 54 § 2 b) din Regulamentul ei.

4. Reclamanții se plâng de interzicerea de a părăsi teritoriul țării și de retragerea pașapoartelor lor. Invocă art. 2 din Protocolul nr. 4, părțile relevante ale căruia se citesc după cum urmează: "2. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv propria țară. 3. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi supusă decât unor restricții care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, pentru siguranța publică, pentru menținerea ordinii publice, pentru prevenirea infracțiunilor penale, pentru protecția sănătății sau a moralității, sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora." În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestei plângeri și consideră necesar să comunice această parte a cererei Statului pârât în conformitate cu art. 54 § 2 b) din Regulamentul ei.

5. Privind celelalte plângeri ale reclamanților, ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, și în măsura în care era competentă să cunoască din acuzațiile formulate, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de Protocoalele acesteia. Rezultă că aceste plângeri sunt în mod evident netemeinice și trebuie să fie respinse în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate, Amână examinarea plângerilor reclamanților derivate din articolele 6 § 1, referitoare la durata procedurii penale, echitatea procedurii disciplinare și examinarea acesteia cu ușile închise, și 13 din Convenție și din art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4; Declară petiția inadmisibilă pentru rest.

Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefieră Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-07-02
0,95
CASE OF IORDAN IORDANOV AND OTHERS v. BULGARIA
ad-hoc (art. 27 § 2 din convenţie şi 29 § 1 din Regulamentul Curţii). În fapt I. Circumstanţele cauzei 6. Primul şi al doilea reclamant, Iordan Iordanov şi Kamen Ivanov, s-au născut în 1950 şi, respectiv, 1955 şi domiciliază la Sofia. Al tr
CtEDO 2008-05-22
0,94
AFFAIRE KIRILOV c. BULGARIE
SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA KIRILOV c. BULGARIA (Cererea nr. 15158/02) HOTĂRÂRE STRASBOURG 22 mai 2008 DEFINITIVĂ 22/08/2008 Această hotărâre poate suferi mici retușuri de formă. În cauza Kirilov c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omu
CtEDO 2007-10-25
0,93
CASE OF KARAGYOZOV v. BULGARIA
CAUZUL CU QUINTA SECȚIUNE DE KARAGYOZOV v. BULGARIA (Depunerea nr. 65051/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 25 octombrie 2007 FINAL 25/01/2008 Prezenta hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi
CtEDO 2000-05-11
0,93
BELCHEV v. BULGARIA
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 39270/98 de Anton BELCHEV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 11 mai 2000 în calitate de Camera compusă din G. Ress, Pr
CtEDO 2001-04-10
0,93
DIMITROV, SAVOV AND VISHANOV v. BULGARIA
CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 37358/97, 37988/97 și 39565/98 de către Dian DIMITROV, Krassimir SAVOV și Atanas VISHANOV împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului, ședința la 10 aprilie 2001 în calitat
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă