ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4545/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată A. a solicitat anularea Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. AFIR 19299/31.12.2020, respectiv a corecțiilor financiare aplicate și a obligațiilor de plata stabilite în favoarea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene a debitului în valoare totală de 6.278.64334 RON, respectiv anularea Deciziei nr. AFIR 2865/04.03.2021 prin care a fost respinsa contestația administrativă formulată împotriva Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 95/CA/2022 – PI din 19 mai 2022, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deși prin contestația formulată, a invocat incidența în cauză a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul inadmisibilității reluării activității de control în vederea constatării unor nereguli și stabilirea de creante bugetare, în condițiile în care, anterior întocmirii suspiciunii de neregulă nr. 1337/03.11.2020 au existat alte rapoarte de verificări cu privire la procedurile de achiziție realizate în cadrul contractului de finanțare, inclusiv cel finalizat cu ocazia întocmirii raportului de control pe teren al serviciilor de verificare tehnică asupra verificării dosarului cererii de plată aferent tranșei de plata nr. x, încheiat la data de 10.09.2020, instanța de fond respingând aceasta apărare, fără a exista o motivare clară și temeinică, ceea echivalează cu o lipsă de motivare, respectiv argumentele reținute de către instanța de fond fiind contradictorii. Astfel, instanța de fond a reținut că, datele privind existența neregulilor au fost identificate în cadrul suspiciunii de neregulă nr. 1337/03.11.2022, cu ocazia verificării cererii de plată, motivare care este contrară stării de fapt reale, în condițiile în care, urmare a cererii de plată nr. x, a fost întocmit raportul de control pe teren al serviciilor de verificare tehnică asupra verificării dosarului cererii de plată la data de 10.09.2020, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar chiar de către intimată. Or, este mai mult decât evident faptul că, urmare a cererii de plată nr. x, a existat o acțiune de verificare concretizată în raportul de control pe teren, întocmit la data de 10.09.2020 ca urmare a vizitei în teren realizată la data de 08.09.2020, astfel că motivarea instanței de fond, privind inaplicarea în speță a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 apare ca fiind lipsită de justificare, respectiv contradictorie raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În opinia recurentei judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, apărările invocate în fața acestuia, cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv nu a prezentat prin corelare cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, motivele care conduceau la neaplicarea prevederilor legale mai sus mentionate. Prin omisiunea primei instanțe de analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele invocate prin contestație cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Se mai precizează că întreaga procedură de achiziție în legătură cu cele trei contracte de achiziție publică menționate în cuprinsul Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. AFIR 19299/31.12.2020, au făcut obiectul avizării respectiv au fost supuse controlului de legalitate exercitat de reprezentantul finanțatorului prin intermediul CRPDRP 6 Satu Mare. În acest sens, au făcut obiectul verificării, atât fișa de achiziție cât și procedura de evaluare a ofertelor aferentă contractelor de achiziție publică, acestea primind avizul de legalitate din partea reprezentantului finanțatorului, toate aceste documente fiind verificate inclusiv de către o persoană având calitatea de specialist în proceduri de achiziție publică astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Aceste susțineri sunt confirmate de altfel și de Anexa nr. IV la contractul de finanțare, respectiv cele prin care au fost stabilite instrucțiunile privind modul de realizare a achizițiilor publice pentru beneficiarii FEADR, instrucțiuni care, confirmă faptul că, fiecare procedură de achiziție publică, era supusă unui proceduri de verificare și avizare în trei etape. Conform acestor instrucțiuni, în prima etapă s-a procedat la verificarea și avizarea anunțului de intenție sau după caz anunțul/invitația de participare, iar după avizarea acestuia de către CRFIR 6 Nord-Vest Satu Mare se putea proceda la publicarea în SEAP a acestuia. Astfel cum rezultă din conținutul instrucțiunilor, raportat la conținutul documentelor transmise CRFIR 6 Nord-Vest Satu Mare a procedat la verificarea documentației transmise, a constatat eventuale abateri și a transmis apoi recomandări pentru corectarea abaterilor, aceste aspecte rezultând din conținutul Notelor Intermediare, motiv pentru care se impune depunerea acestora la dosarul cauzei. În cea de a doua etapă conform acelorași instrucțiuni, CRFIR 6 Nord-Vest Satu Mare a procedat la verificarea și avizarea documentației aferente comisiei de evaluare, respectiv dosarul de evaluare și modelul de contract inclusiv modificările aduse la documentația de atribuire prin clarificări. În cea de a treia etapa, potrivit acelorași instrucțiuni CRFIR 6 Nord-Vest Satu Mare, a procedat la verificarea și avizarea contractului de achiziție semnat, înregistrat și ștampilat însoțit de eventualul Raport de activitate al UCVAV în cazul în care proiectul a fost inclus în eșantionul verificat, verificarea garanției de bună execuție și eventualul raport de Control emis de către ANRMAP, iar în funcție de concluziile raportului de control, se proceda la emiterea avizului favorabil printr-un raport de activitate sau emiterea unei Note Intermediare-Răspuns. În condițiile în care, astfel cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, toate cele trei contracte de achiziție publică au făcut obiectul unei verificări din punct de vedere al respectării legislației privind achizițiile publice atât cu ocazia avizării documentației de achiziție publică care a stat la baza evaluării ofertelor depuse în cadrul acelor proceduri de atribuire cât și ulterior, după semnarea contractelor de achiziție publică, acestea au fost validate din punct de vedere al respectării prevederilor legale în vigoare, care reglementau modul de organizare și desfășurare a procedurilor de achiziție publică, astfel că, este contrar principiului securității juridice și principiului încrederii legitime ca, la un interval de 10 ani de la acel moment, o altă instituție din cadrul finanțatorului să invoce nelegalitatea, realizarea procedurilor de achiziție publică, fără a interveni elemente noi și care nu au fost avute în vedere cu ocazia avizării legalității derulării procedurilor de achiziție publică. Principiul securității juridice exprimă, în esență, faptul că atât cetățenii cât și operatorii economici trebuie protejați "contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze". Fiind confruntate cu o multitudine de situații particulare, Curtea Europeană de Justiție și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, au tratat cu o atenție deosebită principiul securității juridice, pornindu-se de la premisa că, în lipsa sa, buna funcționare a unui sistem juridic ar fi puternic perturbată. Neaplicarea unui astfel de principiu poate crea grave prejudicii unui resortisant, acesta riscând să fie supus modificărilor repetate ale unui act administrativ de care este afectat direct, adică să fie victima unei inconsecvențe permanente a autorităților publice. Tocmai pentru a se putea evita astfel de situații, unele state ale Uniunii Europene au recunoscut expres principiul stabilității raporturilor juridice, codificându-l în legea lor fundamentală (spre exemplu, Constituția Spaniei - art. 6, a Portugaliei - art. 282-284). Importanța aplicării principiului securității juridice este majoră într-un stat de drept întrucât atât autoritățile publice, cât și instanțele judecătorești sunt obligate să-l aibă în vedere, primele în emiterea/adoptarea actelor administrative, celelalte în soluționarea litigiilor având ca obiect verificarea legalității actelor administrative. Recurenta mai susține că principiul încrederii legitime constituie o componentă a principiului legalității actelor administrative și instituie, pe de o parte, obligația autorităților publice a proteja (printr-un comportament consecvent și necontradictoriu) așteptările legitime ale particularilor, iar, pe de altă parte, instituie dreptul acestora de a evolua într-un cadru juridic stabil și previzibil, în care să aibă încredere, la adăpost de modificările brutale ale acestuia. În aceste condiții, nu poate fi primită motivarea instanței de fond, prin care au fost înlăturate apărările privind aplicabilitatea în speță a principiului securității raporturilor juridice și a principiului încrederii legitime, deoarece prin modul de soluționare a acestor apărări, instanța de fond invalidează practic existența, valabilitatea și aplicarea acestor principii în orice situație, inclusiv în cazul de față considerând că acestea nu pot fi invocate în nici o situație. Or, câtă vreme atât instanțele europene cât și instanțele naționale recunosc legalitatea și necesitatea aplicării acestor principii pentru buna funcționare a unui sistem juridic, fiind obligatorii în cadrul unui stat de drept, respingerea aplicării de către instanța de fond a aplicării acestor două principii apare ca fiind lipsită de motivare. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. Chiar și în situația ipotetică în care s-ar admite că la acest moment mai pot fi puse în discuție nereguli care vizează documentația de atribuire care a stat la baza atribuirii celor 3 contracte de achiziție publică, acestea trebuie analizate prin prisma existenței unui prejudiciu, și a raportului de cauzalitate între acesta și neregulile invocate, aceste condiții trebuind a fi îndeplinite alături de cea privind vinovăția. Ori în speța de față, nu suntem în prezența unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate, respectiv a vinovăției pentru a se putea dispune angajarea răspunderii. Astfel, recurenta susține că toate investițiile au fost finalizate cu succes, aspect necontestat, prin urmare că nu se poate pune în discuție existența vreunui prejudiciu, scopul și obiectivele, respectiv indicatorii din cadrul contractului de finanțare, fiind realizați în întregime. Având în vedere și definiția noțiunii de neregulă înscrisă în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, trebuie avut în vedere că nu orice acțiune sau inacțiune de nerespectare a legalității/conformității în raport cu normele naționale/europene sau alte dispoziții contractuale, constituie o neregulă, ci numai cele care prejudiciază sau pot prejudicia bugetul Uniunii. Or, în cuprinsul proiectului nu se indică, care este impactul financiar al nerespectării unor cerințe considerate restrictive, câtă vreme nici unul dintre ofertanți nu a fost descalificat pentru neîndeplinirea acestor criterii și nu s-au cerut clarificări sub acest aspect, neregularitatea având un caracter formal, nefiind făcută nici o dovadă/susținere referitoare la modul în care acestea au influențat tratamentul egal și principiul nediscriminării prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. Neidentificarea prejudiciului determină lipsa temeiului de aplicare a corecției financiare, mai ales că art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 impune statelor membre să procedeze la aplicarea de corecții financiare doar atunci când este necesar. Existența unui prejudiciu este o condiție necesară pentru dovedirea impactului financiar al neregulii constatate în cadrul procedurii de achiziție publică, lipsa unei astfel de probe echivalând cu nedovedirea unei condiții esențiale prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Nici principiul nediscriminării nu a fost încălcat, deoarece cerințele de calificare și de selecție au fost aceleași pentru toți ofertanții, indiferent de naționalitatea lor, iar în procedura de evaluare toți ofertanții au fost analizați pe baza acelorași criterii. În aceste condiții, recurenta apreciază că neregulile reținute nu sunt de natură a cauza un impact financiar astfel cum în mod nelegal a reținut instanța de fond, pentru a se menține corecția financiară dispusă prin nota de constatare a neregulilor, sens în care arată că atât dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 alin. (3) precum și cele cuprinse în art. 27 alin. (3) din același act normativ, stabilesc că: "pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, care nu au nici un impact financiar, nu se aplică corecții financiare". Din cuprinsul actelor de control contestate nu rezultă care este impactul financiar al unei cerințe considerate restrictive, câtă vreme nici unul din ofertanți nu a fost descalificat pentru neîndeplinirea acestui criteriu și nu s-au cerut clarificări sub acest aspect, neregularitatea constatată având un caracter formal, nefiind făcută nici o dovadă/susținere referitoare la modul în care aceasta a influențat tratamentul egal și principiul nediscriminării prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, modificată. Nici instanța de fond nu a arătat în cuprinsul motivării sentinței recurate, care este prejudiciul cauzat bugetului național sau bugetului UE prin reținerea în cuprinsul actelor de control contestate a neregulilor reținute, câtă vreme astfel cum s-a reținut în jurisprudența europeană, pentru a putea fi invocat riscul de a aduce atingere vreunui interes protejat, prejudiciul trebuie să fie previzibil în mod rezonabil și nu pur ipotetic. În ceea ce privește condiția vinovăției, nici nu se poate pune în discuție existența acestui element ca și condiție a răspunderii, câtă vreme toate demersurile întreprinse în cadrul procedurilor de achiziție publică au fost verificate și girate din punct de vedere al legalității acestora de către instituțiile abilitate, iar înscrisurile aflate la dosarul cauzei confirmă întru totul această stare de fapt. Astfel, recurenta apreciază că instanța de fond nu indică și nu specifică clar, explicit și fără echivoc care au fost cheltuielile efectuate și declarate cu ocazia cererilor de plată depuse și care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate pentru a fi excluse de la rambursare/plată și reprezintă sume plătite necuvenit motiv pentru care ar intra în categoria de cheltuieli neeligibile conform legii. Nelegalitatea hotărârii recurate prin raportare la aceleași prevederi ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune a fi constatată și ca urmare a respingerii solicitării de aplicare a principiului proportionalității, astfel cum acesta este stabilit prin art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ. Principiul proporționalității, principiu de bază al dreptului comunitar, presupune luarea în considerare a costurilor și a beneficiilor unei măsuri adoptate de un stat membru în lumina diferitelor interese pe care regulile comunitare le partajează, iar reflectarea acestui principiu este în art. 98 din Regulamentul nr. 1083/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999. Recurenta susține că deși a solicitat instanței de fond, ca în situația în care, nu va reține argumentele invocate pentru anularea actelor de control, care împiedică aplicarea unor corecții financiare, raportat la întreaga stare de fapt, respectiv în condițiile în care abaterile reținute, prin nota de constatare, nu au fost invocate nici de către reprezentanții CRPDRP 6 Satu Mare și nici de către observatorii DGFP Bihor-Compartimentul de Verificare a Achizițiilor Publice, organ cu competență în verificarea modului de desfășurare a procedurii de achiziție publică, și în lipsa unor contestații din partea altor ofertanți, ceea ce denotă un impact redus asupra inegalității de evaluare, în virtutea principiului proportionalității, să dispună reducerea corecției financiare de la maximul de 25% spre minimul acesteia, aceasta nu a analizat cererea sub acest aspect, cu toate că aceasta se impunea raportat la motivele și probatoriul administrat în cauză. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că între pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în calitate de Autoritate Contractantă și reclamanta A., în calitate de beneficiar, a fost semnat Contractul de Finanțare nr. x/12.06.2009. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului "Modernizare și asfaltare stradă principală în localitatea Tămășeu, Modernizare și asfaltare străzi în comuna Roșiori, înființarea și dotarea centrului social pentru îngrijirea de bătrâni din localitatea Roșiori, Canalizare și stație de epurare a localităților Parhida, Niuved, comuna Tămășeu, Alimentare cu apă a localităților Niuved, Parhida în comuna Tămășeu, Reabilitarea căminului cultural din comuna Tămășeu, Renovarea clădirii Primăriei în comuna Roșiori". În baza acestui contract, Autoritatea Contractantă s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maximum 29.391.645 RON, din care 23.624.134 RON pentru cheltuieli eligibile. În executarea contractului de finanțare, în scopul realizării proiectului propus, recurenta-reclamantă a derulat mai multe proceduri de achiziții publice în urma cărora a încheiat contractul pentru servicii de consultanță privind managementul proiectului nr. 421/18.05.2011, contractul de servicii de dirigenție de șantier nr. 284/02.12.2010 și contractul pentru elaborarea proiectului tehnic și lucrări de execuție nr. 190/30.06.2010. Ulterior finalizării investiției, la data de 08.09.2020 a avut loc un control pe teren, fiind întocmit un raport ce a fost comunicat recurentei-reclamante la data de 10.09.2020, în care s-au reținut nereguli cu privire la lipsa unor bunuri achiziționate, care au fost furate și nerecuperate. Astfel, cu ocazia verificării dosarului cererii de plată aferentă tranșei nr. 5, din cadrul eșantionului de control stabilit la nivel central, experți din cadrul AFIR au suspectat mai multe nereguli în ceea ce privește cele trei contracte încheiate pentru executarea proiectului propus, consemnate în suspiciunea de neregulă nr. 1337/03.11.2020 și au considerat necesar desfășurarea unui control. În urma controlului efectuat de către pârâta AFIR s-a întocmit nota de constatare de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/31.12.2020. Recurenta-reclamantă a solicitat anularea notei de control, iar instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, soluție pe care Înalta Curte o consideră temeinică și legală. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Înalta Curte constată că deși recurenta menționează că instanța de fond nu a analizat apărările invocate cu privire la "aplicabilitatea prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011" primul motiv la care s-a raportat instanța este chiar art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, arătând că "...împrejurarea că nu ar fi fost sesizată existența vreunei nereguli cu ocazia depunerii documentației de atribuire aferente celor trei contracte nu este de natură să înlăture dreptul organelor de control de a efectua controale ulterioare și nici nu este de natură a acoperi neregulile preexistente". Totodată, instanța de fond a analizat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reținând că "...autoritatea pârâtă a aplicat corecțiile în procentele prevăzute de H.G. nr. 519/2014 și, întrucât au existat mai multe abateri pentru care s-au aplicat corecții, în final a fost aplicată fiecărui contract valoarea cea mai mare a reducerii procentuale în acord cu art. 6 alin. (3) 4 din O.U.G. nr. 66/2011". În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia "CRFIR 6 Satu Mare a avizat documentația de achiziții, neconstatând abateri", Înalta Curte reține că experții CRFIR au avizat documentația de achiziții în baza art. 31 din Legea nr. 98/2016, și acesta reprezintă un aviz de principiu care privește numai aspectele procedurale, verificate în conformitate cu Manualul de proceduri pentru atribuirea contractelor de achiziție publică pentru proiectele finanțate prin PNDR. Astfel, AFIR, prin Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, nu a avizat legalitatea și conformitatea documentației depuse de ofertanți în cadrul procedurii de achiziții, avizul dat reprezentând doar o verificare a efectuării pașilor și depunerii documentelor impuse prin instrucțiunile de achiziții, corectitudinea desfășurării procedurilor de achiziție și autenticitatea documentației rămânând în sarcina beneficiarului. Așadar, responsabilitatea pentru deciziile adoptate pe parcursul procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, care intră sub incidența legislației pentru atribuirea contractelor de achiziție publică de servicii, furnizarea de produse și execuție de lucrări, revine beneficiarului, astfel cum prevede Anexa nr. IV la Contractul de Finanțare. Înalta Curte are în vedere faptul că verificările au fost efectuate pornind de la constatările făcute la locul investiției, consemnate în Raportul de control la fața locului, întocmit în data de 10.09.2020, semnat de către reprezentantul legal al beneficiarului, pe baza documentelor și informațiilor publicate în SEAP în cadrul anunțurilor de participare simplificate nr. x/21.04.2011, x/02.12.2010, respectiv x/03.02.2010, precum și a documentelor din dosarele de achiziții. Potrivit art. 31, alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011: "Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora." Așadar, dacă se constată cu ocazia unor verificări ulterioare că au fost încălcate prevederi ale legislației naționale sau comunitare, AFIR are obligația luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite necuvenit. Chiar dacă intimata-pârâtă a verificat, anterior efectuării plății, toate aspectele menționate în procesul-verbal de constatare, Înalta Curte apreciază că acest lucru nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar Autoritatea Contractantă nu este obligată la efectuarea controalelor, ori că neregulile nedescoperite anterior conduc la anularea implicită a celor descoperite în această faza de control. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a reținut în mod corect că în actul de control "….abaterile sunt descrise pe larg, cuprind o motivare de fapt întinsă și detaliată, în esență constatându-se inserarea de cerințe restrictive ori utilizarea criteriilor de calificare ca factori de evaluare sau neprecizarea factorilor de evaluare ori includerea unui algoritm de calcul/metodologie de punctare neclar, cu privire la contractul de management…." Aspectele constatate de către echipa de control referitoare la neregulă au fost detaliate la capitolul 7 din cadrul Notei de constatare, astfel că a fost respectată procedura de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, iar susținerile recurentei pe acest aspect sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării FEADR prin PNDR și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control și proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate și conformitate de către direcțiile/organismele abilitate să desfășoare acțiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior. În ceea ce privește susținerile recurentei legate de "lipsa oricărei dovezi privind producerea unui prejudiciu sau posibilitatea producerii unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale", Înalta Curte reține că noțiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". De asemenea, potrivit prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, însă excepția de la regulă, prevăzută de art. 5 din același regulament coroborat cu art. 16 alin. (4) Anexa I Prevederi Generale din contractul de finanțare, este că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat. Astfel, prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu ar fi analizat în ce măsură actele administrative contestate respectă principiul proporționalității, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că "...autoritatea pârâtă a aplicat corecțiile în procentele prevăzute de H.G. nr. 519/2014 și, întrucât au existat mai multe abateri pentru care s-au aplicat corecții, în final a fost aplicată fiecărui contract valoarea cea mai mare a reducerii procentuale în acord cu art. 6 alin. (3) 4 din O.U.G. nr. 66/2011" Potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv". Conform art. 17 din același act normativ: "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității." Prin urmare, cuantumul debitului stabilit prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestată, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, sunt calculate conform prevederilor legale în vigoare dat fiind obligativitatea aplicării principiului proporționalității, aplicarea acestui principiu făcându-se prin raportare la neregulile constatate care afectează întreg proiectul asumat de beneficiar. De asemenea, Înalta Curte apreciază că existența principiului încrederii legitime nu poate conduce la concluzia că ulterior implementării proiectului, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene nu ar mai putea întreprinde verificări, în conformitate cu prevederile legale aplicabile. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, nu este incident principiul speranței legitime. Este adevărat că principiul încrederii legitime presupune ca prin actele sale o autoritate de stat să nu acorde unui beneficiar o percepție rezonabilă cu privire la o anumită soluție, pentru ca, ulterior, să fie adoptată o soluție contrară, ori diferită. Însă, în cauză, nu se identifică o astfel de situație. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a reținut că prevederile legislației în materia achizițiilor publice au fost încălcate prin nerespectarea de către autoritatea contractantă a principiului nediscriminării, prin întocmirea unor documentații de atribuire ce nu respectă prevederile legale în materia achizițiilor publice, în acest mod fiind restricționată participarea mai multor ofertanți în cadrul contractului de consultanță pentru managementul investiției nr. 421/18.05.2011, contractului de dirigenție de șantier nr. x/02.12.2010 și contractului de proiectare + lucrări nr. x/30.06.2010. Prin urmare, rata pentru reducerea procentuală de 25 % din valoarea eligibilă a contractelor a fost aplicată în conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, respectiv cu Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 și cu H.G. nr. 519/2014, respectiv cu Anexa - Ratele pentru stabilirea reducerilor procentuale/corecțiilor financiare. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.