ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 16.02.2022, pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, obligarea acestuia la plata sumei de 45.000 RON (reprezentând contravaloarea a aproximativ trei salarii lunare aferente anilor 2019, 2020 și 2021) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin emiterea în mod nelegal a Hotărârilor nr. 1096/13.11.2018 și nr. 69/22.01.2019 emise de secția pentru judecători din cadrul CSM.

Prin sentința civilă nr. 86 din 23 septembrie 2022, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta B. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

A apreciat recurenta, în esență, că în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, cadrul procesual din acțiunea în anularea actului administrativ trebuind să se regăsească și în acțiunea în despăgubiri.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului și excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Odată cu întâmpinarea, intimatul-pârât a formulat și recurs incident împotriva încheierii de ședință din 20 mai 2022 și împotriva sentinței civile nr. 86 din 23 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, solicitând casarea în parte a încheierii și a sentinței cu consecința admiterii excepției netimbrării acțiunii și anulării acțiunii, ca netimbrate.

II. Decizia instanței de recurs

Preliminar, referitor la excepția netimbrării recursului, Înalta Curte constată că, în procedura de regularizare a recursului, nu s-a pus în vedere recurentei să achite taxa judiciară de timbru apreciindu-se că litigiul poate fi asimilat unui litigiu de muncă.

Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii.

1.1. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, conform art. 148 C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Conform art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.(...)."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe actele înregistrate la dosarul instanței de judecată.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. a depus cererea de recurs prin poștă electronică (e-mail), la data de 18.10.2022, fiind înregistrată la instanța de fond la aceeași dată. Cererea de recurs a fost depusă fără, însă, a fi semnată nici olograf (scanat), nici prin semnătură electronică.

Prin adresa instanței, emisă la 16.03.2023, recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar o copie semnată a cererii de recurs sau de a semna recursul aflat la dosar, sub sancțiunea nulității.

De altfel, prin întâmpinarea formulată de Consiliul Superior al Magistraturii, comunicată recurentei, a fost invocată excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii.

Până la termenul stabilit pentru judecarea recursului, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nu a comunicat un exemplar semnat al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

Având în vedere aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului, prevăzute de dispozițiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. e), ale art. 148 și ale art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părții (sau a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

Astfel, este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia, "(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

1.2. În ceea ce privește recursul incident formulat de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține că, potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Conform art. 472 alin. (2) C. proc. civ.,

"(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În raport cu aceste dispoziții legale, având în vedere soluția ce se va da asupra recursului principal formulat de recurenta-reclamantă A., de constatare a nulității acestuia, Înalta Curte urmează a constata ca rămas fără efect recursul incident.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului principal formulat de reclamanta A. pentru lipsa semnăturii și, în temeiul art. 472 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 86 din 23 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva încheierii din 20 mai 2022 și împotriva sentinței nr. 86 din 23 septembrie 2022 ale aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.