ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4481/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.10.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, desființarea Rezoluției de clasare nr. 2323 emise la data de 29.07.2021 în dosarul 21-2779 de inspectorul judiciar și desființarea Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din cadrul CSM, emise la data de 20.09.2021 în dosarul C21-1458 (primită la data de 29.09.2021) și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. A mai solicitat și suspendarea din funcție judecătorilor vizați până la soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1087 din 10 iunie 2022, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii în privința contestației împotriva rezoluției de clasare și împotriva rezoluției inspectorului-șef, invocată de pârâtul CSM.

A admis excepția inadmisibilității cererii privind suspendarea din funcție, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

A respins contestația formulată de reclamantă împotriva rezoluției de clasare și împotriva rezoluției inspectorului-șef formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A respins cererea privind suspendarea din funcție, ca inadmisibilă.

A respins contestația formulată împotriva rezoluției de clasare și împotriva rezoluției inspectorului-șef în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, apreciind că sentința recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă a apreciat că Inspecția Judiciară nu a răspuns plângerilor sale și nu au fost respectate deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, precum Decizia nr. 17/2018.

În continuare, recurenta a prezentat demersurile efectuate în cursul judecății în fața Curții de Apel Pitești și arătat motivele pentru care apreciază că doamnele judecător de la această instanță i-au îngrădit dreptul la apărare în cursul soluționării cauzei sale

3.1. Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimata-pârâtă Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare a invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A solicitat și scoaterea sa din citativ și soluționarea cauzei doar în contradictoriu cu intimata-pârâtă Inspecția Judiciară.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinări de intimații-pârâți.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că aceasta a apreciat că hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în ipoteza acestui text.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat, dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, iar motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reitera argumente prezentate în acțiune și aspecte referitoare la cauza sa, la demersurile efectuate la judecata în fața Curții de Apel Pitești și la conduita judecătorilor acestei instanțe, fără, însă, a combate considerentele hotărârii atacate și fără a deduce judecății nicio critică de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de fond.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Simpla nemulțumire a recurentei cu privire la soluția instanței de fond și prezentarea unor aspecte care nu au legătură cu legalitatea hotărârii recurate nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății sau a reaprecia probele administrate, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1087 din 10 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.