ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.10.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4431/2023

HOTĂRÂRE
10.10.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4431/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul acțiunii.

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 28.08.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici"- Comisia de Avizare și Control, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare și Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița.

- introducerea în cauză, ca reclamant, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, unde se fac cercetări în Dosarul nr. x/2016 privind torturarea, tentativele de omor calificat și omorul calificat al mamei sale, B..

- în cazul admiterii acțiunii, a solicitat ca instanța se pronunțe și asupra efectelor care se produc asupra Raportului Medico-legal de Necropsie - Exhumare cu numărul de referință A3/331/18.11.2016 emis de Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița și nesemnat de persoanele anume prevăzute de dispozițiile legale, dar avizat prin actul de control nr. E2/6001/2018 din data de 04 iulie 2018 al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici,,- Comisia de Avizare și Control.

Reclamantul a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că "Institutul National de Medicina Legală "Mina Minovici, are calitatea de pârât, iar terțul chemat în judecată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, are calitatea procesuală de intervenient forțat.

Prin acțiunea înregistrată ulterior sub nr. x/2018 la data de 18.09.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici:

- anularea actului administrativ - Adresa de înaintare, emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, operator 3771, Dosar nr. x/2016, adresată Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici", unde a fost înregistrată cu nr. x/29.05.2018;

- anularea Avizului dat de I.N.M.L. "Mina Minovici-Comisia de Avizare și Control nr. x/29.05.2018 dat Raportului medico-legal de necropsie-exhumare A3/331/18.11.2016, efectuat la Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița și semnat de către medicul specialist legist C..

Prin încheierea pronunțată la data de 06.02.2019 în dosarul nr. x/2018, instanța a luat act că prin încheierea pronunțată la data de 05.02.2019 în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la dosarul nr. x/2018 a dosarului nr. x/2018 și a dispus citarea, în calitate de pârât a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1987 din 12 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunile conexe, ca inadmisibile.

Împotriva sentinței civile nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate prin invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul aprecierii ca fiind admisibilă examinarea de către instanța de contencios administrativ a cererii prin care a solicitat anularea actelor menționate la punctele 1.1 și 1.3.

1.3. Hotărârea atacată cu contestație în anulare

Prin decizia nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

1.3. Contestația în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei deciziei nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 reclamantul a formulat contestație în anulare.

În susținerea căii de atac a arătat că acțiunea i-a fost respinsă ca inadmisibilă în ceea ce privește desființarea avizului IML, deși nu s-a constatat existența vreunei alte proceduri judiciare prevăzute de vreo lege organică prin care s-ar putea modifica și desființa expertiza medicală.

Or, în lipsa indicării procedurii judiciare de urmat, i s-a îngrădit în mod nejustificat dreptul de acces efectiv la justiție, indicând în acest sens dispozițiile art. 20 și 21 din Constituția României și art. 8 și 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pentru aceste motive a formulat cerere de constatare și declarare a nulității absolute a Adresei de înaintare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Avizului dat de I.N.M.L. nr. x/29.05.2018, a Raportului de necropsie - exhumare, a sentinței nr. 1987 din 12 iulie 2019 a Curții de Apel București și a deciziei nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

A invocat contestatorul dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că nu pot fi atacate în contencios actele administrative pentru desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și 3 din C. proc. civ., art. 176 din C. proc. civ. și art. 1, 20 și 21 din Constituția României, precum și decizia nr. 88/2019 pronunțată de Curtea Constituțională.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată inadmisibilă contestația în anulare introdusă, pentru următoarele considerente:

Deși contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe cazurile prevăzute în art. 503 alin. (2) pct. 1 și 3 din C. proc. civ., din parcurgerea motivelor reiese nemulțumirea acestuia față de soluția instanței de fond, menținută și prin decizia recurs cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 503 "(2)Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Motivele contestației în anulare speciale sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate a hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Susținerile contestatorului privind omisiunea de a cerceta o serie de argumente, sau omisiunea instanței de a indica procedura judiciară care trebuie urmată în vederea anulării raportului de expertiză medico legală, nu îndeplinesc condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale susmenționate, ele referindu-se la însăși legalitatea deciziei atacate. Contestatorul a formulat critici cu privire la modalitatea de apreciere de către instanțele de fond și de recurs a condiției de admisibilitate a acțiunii prin raportare la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. din parcurgerea motivelor scrise rezultă caracterul pur formal al invocării acesteia, în absența oricăror critici privind modul de alcătuire al completului sau omisiunii de a se pronunța asupra excepție necompetenței absolute a intanței.

Contestatorul invocă o pretinsă greșeală de judecată în interpretarea și aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 cu privire la condițiile prevăzute de lege care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admisibilitatea acțiunii, respectiv actul a cărui anulare se solicită să fie un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Constată Înalta Curte că motivele contestației în anulare nu se circumscriu nici omisiunii cercetării unui motiv de recurs, astfel cum este definită de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivului de recurs invocat de recurentul reclamant întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material din perspectiva faptului că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004.

În concluzie se reține că prin promovarea contestației în anulare titularul căii de atac urmărește să obțină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condițiile de exercitare ale contestației în anulare, pe calea acestei căi de retractare neputând fi înlăturate presupuse greșeli de judecată și nici cenzurat modul în care instanța de recurs a răspuns motivelor de casare invocate de partea recurentă.

Referitor la considerentele cuprinse în decizia Curții Constituționale nr. 88/2019 invocate de contestator, Înalta Curte constată că acestea nu prezintă relevanță în ceea ce priveșta admisibilitatea contestației în anulare, ci vizează regimul nulității absolute, prin raportare la cazurile de asistență juridică obligatorie în procedura penală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu au fost expuse motive care să se încadreze în prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată, ca inadmisibilă.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-01-12
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 50/2022
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin acțiunea înregistrată inițial
ÎCCJ 2022-09-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4082/2022
Ședința publică din data de 21 septembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregist
ÎCCJ 2018-04-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2018
a A.N.P., ale căror rezultate au fost avute în vedere la întocmirea raportului respectivei comisii. În aceste condiții, Înalta Curte nu poate primi susținerile contestatorului în sensul neconcludenței concluziilor raportului de primă expert
ÎCCJ 2024-05-30
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1496/2024
respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Medicină Legală
ÎCCJ 2024-01-30
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 78/2024
ă Mina Minovici București prin care: să se facă constatări cu privire la starea de sănătate a condamnatului A.; să se stabilească dacă, raportat la aceasta, este necesar vreun tratament medical, iar în caz afirmativ dacă acesta poate fi adm
Sursă