ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 78/2024

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2024

Deliberând asupra contestației formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin decizia penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 592 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 142/F din 14 iunie 2023 a Tribunalului Ilfov, secția Penală. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 142/F din 14 iunie 2023 pronunțată de către Tribunalul Ilfov, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 592 alin. (1) rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect "întrerupere executare pedeapsă" formulată de petentul condamnat A., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul avocatului oficiu, B., în cuantum de 340 RON a rămas în sarcina statului avansându-se din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Ilfov.

Judecătorul instanței de executare a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la data de 17.01.2023 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Penală, sub nr. x/2023, condamnatul A. a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, invocând motive de ordin medical. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că are probleme de sănătate, iar în drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 592 din C. proc. pen., în susținerea cererii nefiind depuse acte medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17.07.2023 sub nr. x/2023.

Prin încheierea din data de 18.01.2023, Tribunalul Ilfov, în baza art. 593 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că Tribunalul Ilfov este instanța competentă material și teritorial să procedeze la soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul A.. În temeiul prev. art. 592 alin. (2) rap. la art. 591 alin. (2) și art. 589 alin. (1) din C. proc. pen. a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Mina Minovici București prin care: să se facă constatări cu privire la starea de sănătate a condamnatului A.; să se stabilească dacă, raportat la aceasta, este necesar vreun tratament medical, iar în caz afirmativ dacă acesta poate fi administrat în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, dacă specificul bolii permite, tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, iar în caz contrar dacă cele constatate fac imposibilă executarea imediată a pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul delegat cu executarea pedepsei a reținut incidența prevederilor art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. Instanța de executare a constatat că potrivit adresei nr. x/28.04.2023 a Institutului Național de Medicină Legală Iași, la data de 28.04.2023 petentul a refuzat efectuarea expertizei medico-legale care a fost dispusă de instanță. S-a arătat că aceleași aspecte au rezultat din declarația de refuz a petentului, aflată la dosar, dar și din declarația dată în ședința publică la termenul de judecată din data de 31.05.2023.

În acest sens, judecătorul delegat cu executarea a reținut incidența dispozițiilor art. 592 C. proc. pen. rap. la art. 589 alin. (2) C. proc. pen. și, în acest context, având în vedere prevederea expresă privind respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei în cazul sustragerii de la efectuarea expertizei medico-legale și constatând refuzul petentului de a efectua expertiza, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, la data de 06.10.2023, sub nr. x/2023.

Curtea a apreciat contestația formulată în cauză ca fiind nefondată, arătând că, astfel, după cum rezultă din adresa nr. x/28.04.2023 a Institutului Național de Medicină Legală Iași, la data de 28.04.2023 petentul a refuzat efectuarea expertizei medico-legale care a fost dispusă de instanța de executare, aceleași aspecte rezultând din declarația de refuz a petentului, aflată la dosarul instanței de executare, dar și din declarația dată în ședința publică la termenul de judecată din data de 31.05.2023 în fața judecătorului delegat cu executarea.

Totodată, s-a constatat că în motivarea cererii în fața instanței de executare, petentul a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, invocând motive de ordin medical, condamnatul învederând că are probleme de sănătate, în susținerea acesteia nefiind însă depuse acte medicale doveditoare.

S-a reținut că petentul nu a justificat rezonabil refuzul său de a-i fi expertizată starea de sănătate în cadrul Institutului Național de Medicină Legală Iași, exprimând simple nemulțumiri subiective cu privire la o pretinsă activitatea defectuoasă a acestei instituții, fără nicio bază faptică și nu a justificat rezonabil nici dorința sa ca expertiza medico-legală dispusă în speță să fie efectuată în cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici".

În aceste condiții, s-a constatat că în cauză nu există nicio probă că persoana condamnată A. ar suferi de o boală care să nu poată fi tratată în rețeaua sanitară a ANP, prima instanță dispunând în mod corect respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei și în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 592 din C. proc. pen., astfel că, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 142/F din 14 iunie 2023 a Tribunalului Ilfov, secția Penală.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată la data de 26 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub dosar nr. x/2023, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 30 ianuarie 2024.

La termenul de judecată din 30 ianuarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate, având în vedere că hotărârea contestată este definitivă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea contestației exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunțate în contestație la executare, prin care s-a respins ca nefondată contestația împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Ilfov, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare.

Astfel, în cauză, cererea a fost formulată în temeiul prevederilor art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar potrivit art. 593 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Raportând aceste dispoziții la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 536 din 21 noiembrie 2023 Curtea de Apel București a soluționat contestația împotriva sentinței penale nr. 142/F din 14 iunie 2023 prin care Tribunalul Ilfov a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de contestatorul A., definitivă la data pronunțării.

În referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiași articol, "Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Față de considerentele expuse anterior, având în vedere că prezenta contestație a fost formulată împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva deciziei penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2024.