ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 50/2022

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 28.08.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici"- Comisia de Avizare și Control, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- Anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare și Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița.

- introducerea în cauză, ca reclamant, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, unde se fac cercetări în Dosarul nr. x/2016 privind torturarea, tentativele de omor calificat și omorul calificat al mamei sale, B..

- în cazul admiterii acțiunii, a solicitat ca instanța se pronunțe și asupra efectelor care se produc asupra Raportului Medico-legal de Necropsie - Exhumare cu numărul de referință A3/331/18.11.2016 emis de Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița și nesemnat de persoanele anume prevăzute de dispozițiile legale, dar avizat prin actul de control nr. E2/6001/2018 din data de 04 iulie 2018 al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici,,- Comisia de Avizare și Control.

1.2. Reclamantul a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că "Institutul National de Medicina Legală "Mina Minovici, are calitatea de pârât, iar terțul chemat în judecată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, are calitatea procesuală de intervenient forțat.

1.3. Prin acțiunea înregistrată ulterior sub nr. x/2018 la data de 18.09.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici:

- Anularea actului administrativ - Adresa de înaintare, emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, operator 3771, Dosar nr. x/2016, adresată Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici", unde a fost înregistrată cu nr. E2/6001/29.05.2018;

- Anularea Avizului dat de I.N.M.L. "Mina Minovici-Comisia de Avizare și Control nr. E2/6001/29.05.2018 dat Raportului medico-legal de necropsie-exhumare A3/331/18.11.2016, efectuat la Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița și semnat de către medicul specialist legist C..

1.4. Prin încheierea pronunțată la data de 06.02.2019 în dosarul nr. x/2018, instanța a luat act că prin încheierea pronunțată la data de 05.02.2019 în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la dosarul nr. x/2018 a dosarului nr. x/2018 și a dispus citarea, în calitate de pârât a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 1987 din 12 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunile conexe, ca inadmisibile.

3 .Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate prin invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul aprecierii ca fiind admisibilă examinarea de către instanța de contencios administrativ a cererii prin care a solicitat anularea actelor menționate la punctele 1.1 și 1.3.

O primă critică adusă hotărârii instanței de fond constă în faptul că prima instanță, în mod greșit, a atribuit Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița calitatea procesuala de pârât în cauză, deoarece acesta are calitatea procesuală de intervenient forțat, care, în opinia recurentului, este o varietate a calității procesuale de reclamant.

Mai mult, recurentul reclamant învederează că la primul termen de judecată al dosarelor conexate nr. x/2018 și y/2018, a renunțat în scris la capătul de cerere din dosarul nr. x/2018, privitor la anularea adresei Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, fapt care făcea ca acesta, pierzând calitatea de pârât, să rămână în proces doar ca intervenient forțat.

Stabilirea cadrului procesual într-un proces civil revine reclamantului fiind un drept al său și orice altă viziune asupra calității părților, pentru a fi legală, trebuie pusă în discuția părților înaintea începerii dezbaterilor pe fond.

În cauza de față, instanța de fond s-a pronunțat în mod nelegal asupra unui capăt de cerere cu care nu mai era legal investită, deci necompetentă să se pronunțe.

O primă critică constă în faptul că, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunile conexe ca inadmisibile, apreciind că actele a căror anulare s-a solicitat nu ar fi acte administrative supuse controlului instanței de contencios administrativ.

În acest sens, recurentul reclamant învederează că Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia de Avizare și Control este o autoritate publică centrală din structura Ministerului Sănătății, parte a Guvernului României care întocmește, la cerere, acte administrative unilaterale ce țin de activitatea sa publică, solicitate ca mijloace de probă, ce pot deveni probe doar dacă organul de cercetare penală le apreciază ulterior ca atare, acest aspect reieșind din prevederile O.G. nr. 1/2000.

O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează faptul că instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că solicitarea prin adresă și darea avizului unei lucrări medico-legale sunt reglementate de legislația penală, întrucât acestea sunt în realitate reglementate de prevederile H.G. nr. 774/2000.

Astfel, susține că în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, judecătorul fondului, deși avea obligația să o facă, nu indică în concret dispoziția legala din legislația penală în care s-ar reglementa emiterea adresei de solicitare a avizului, ce poate fi întocmită doar de către Ministerul Public și darea Avizului unei lucrări medico-legale ce poate fi dat doar de către un Institut de Medicina Legală.

Susține recurentul că, deși obținerea adresei de către Ministerul Public este reglementata de H.G. nr. 774/2000, aceasta nu este act administrativ dacă este semnata de către procurorul de caz, fiind în acest caz o simplă adresă a procurorului de caz, însă devine act administrativ dacă este semnată de către managerul autorității publice și anume de către Prim Procurorul Parchetului.

În susținerea concluziilor, face trimitere la dispozitivul Deciziei nr. 48/2017 a Curții Constituționale referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (5) din C. proc. pen. și ale art. 20-25 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici – Comisia de Avizare și Control a solicitat respingerea recursului.

Intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nu a formulat întâmpinare.

Recurentul reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatei pârâte din întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2022, recurentul reclamant, prezent personal în ședința publică, a precizat că înțelege să susțină doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar nu și pe cel prevăzut de pct. 4 al aceluiași articol, invocat prin cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Recurentul – reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, în cadrul a două acțiuni ce au fost conexate, cu o cerere prin care a solicitat anularea Adresei dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr. x/2016, prin care procurorul de caz a solicitat Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici", în baza art. 19 alin. (2) din Regulamentul pentru aplicarea O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, avizarea Raportului medico - legal de necropsie întocmit sub nr. x/18.11.2016 de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, precum și anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 emis de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici - Comisia de Avizare și Control, dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița.

Prima instanță a respins acțiunile conexe, ca inadmisibile.

Prin motivul de recurs invocat de recurentul reclamant, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material din perspectiva faptului că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004.

De asemenea, recurentul a invocat aplicarea greșită a normelor de drept material în sensul că nu sunt incidente la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Însă, în cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că actele solicitate de reclamant spre a fi anulate au fost emise în cadrul derulării unei proceduri judiciare penale, în dosarul nr. x/2016, constituit pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, ca urmare a sesizării formulate de reclamantul A., în acel dosar, în calitate de persoană vătămată, prin care semnala fapte de natură penală privind decesul mamei sale, D., la data de 19.08.2016, moartea acesteia fiind provocată, în opinia reclamantului, prin acțiunile premeditate ale medicilor, demers infracțional la care s-ar fi alăturat și alte peroane.

În acest sens, la data de 08.09.2016, reclamantul a solicitat declanșarea cercetărilor și efectuarea unei exhumări pentru o expertiză medico-legală, iar la data de 18.11.2016 s-a procedat la exhumarea și efectuarea necropsiei.

Ulterior, concluziile raportului de necropsie au fost contestate de persoana vătămată (reclamantul A.), atât din punct de vedere formal, dar și științific.

În aceste condiții, în cadrul dosarului penal nr. x/2016, procurorul de caz a solicitat avizarea Raportului medico - legal de necropsie nr. A3/331/18.11.2016 de către INML.

În prezentul dosar, reclamantul A. a solicitat anularea Adresei dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr. x/2016, prin care procurorul de caz a solicitat Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici", avizarea Raportului medico - legal de necropsie întocmit sub nr. x/18.11.2016 de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, precum și anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare și Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița.

Ulterior, prin notele scrise depuse la dosarul instanței de fond la data de 06 martie 2019, a precizat că înțelege să renunțe la cererea de revocare a Adresei dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr. x/2016 – dosar nr. x/2018.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare: "actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice."

De asemenea, potrivit art. 1 și art. 2 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală:

"Art. 1: Activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenței medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viață, cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor ori în alte situații prevăzute de lege, precum și în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice și de cercetare a filiației.

Art. 2: (1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter științific organelor de urmărire penală, instanțelor judecătorești, precum și la cererea persoanelor interesate, în soluționarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.

(2) În desfășurarea activității de medicină legală, instituțiile de medicină legală colaborează cu organele de urmărire penală și cu instanțele judecătorești, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire și a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medico-legale să fie efectuate în bune condiții și în mod operativ."

Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare: "(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."

Din conținutul dispozițiilor anterior citate, rezultă că pentru a fi considerat act administrativ și pentru a fi supus cenzurii instanțelor judecătorești, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv actul a cărui anulare se solicită să fie un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele unilaterale ale autorităților publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

În literatura de specialitate, avizul este definit ca fiind un punct de vedere pe care îl solicită autoritatea ce urmează să emită un act administrativ, o formalitate procedurală, anterioară emiterii actului administrativ.

Avizul, indiferent că are caracter consultativ, facultativ sau conform, nu este un act administrativ. Nu produce efecte juridice, deci nu modifică de sine stătător realitatea juridică existentă, el contribuind doar la întărirea caracterului legal al actului administrativ.

Or, în cauză, astfel cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, instanța de control constată că Avizul nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare și Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița, care face obiectul cauzei de față, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii actului nefiind producerea prin el însuși de efecte juridice separate, specifice dreptului administrativ, ci are valoarea unui mijloc de probă cu caracter științific în soluționarea unei cauze penale, respectiv a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, de către organele de urmărire penală, neproducând, de sine stătător, efecte juridice.

Astfel, Înalta Curte reține că Avizul raportului de expertiză științifică, luat în mod singular, nu este apt a schimba realitatea juridică, ci doar o constată, stând la baza soluționării unui dosar penal și emiterii unor acte care să producă efecte juridice.

Contrar susținerilor recurentului reclamant și în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme actul atacat a fost emis în cadrul unei alte proceduri judiciare, respectiv cea penală, urmând a fi supus reglementărilor din acea procedură, astfel că și această susținere a recurentului va fi respinsă ca nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că toate susținerile și criticile recurentului reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2022.