CtEDO 03.07.2007 Auto

BOZLAK ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BOZLAK ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 34740/03 prezentate de Murat BOZLAK și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 iulie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinție, domnii I. Cabral Barreto, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători și domnul Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 august 2003, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: recurentele, dl Murat Bozlak, dl Bahattin Günel și dl Arslan, sunt resortisanți turci, născuți în 1952, 1950 și, respectiv, 1946 și rezidenți în Ankara. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl S. Kaya, avocat în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanții sunt liderii partidului politic HADEP care a participat la alegerile din 1995, 1999 și 2002 și dizolvat în 2003 de Curtea Constituțională. Pentru evenimentele care au avut loc la 24 iunie 1996 la congresul partidului, în special pentru ridicarea drapelului turc și diferite declarații și proteste, reclamanții au fost reținuți. Procurorul a colectat în aceeași zi declarațiile lor. La 4 iulie 1996, ei au fost reținuți provizoriu de judecătorul șef în apropierea tribunalului de securitate al statului Dahankara. La 23 august 1996, procurorul din apropierea Curții de Securitate a statului a introdus un act de acuzare împotriva reclamanților în temeiul articolului 168 din Codul Penal. Printre altele, el le reproșa că erau membri ai organizației ilegale PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan). Curtea de Securitate a Uniunii Europene a decis eliberarea reclamanților la data de 4 iunie 1997 și l-a condamnat pe Murat Bozlak la vârsta de șase ani și pe Bahattin Günel și pe Arslan la 4 ani de detenție, în conformitate cu art. 169 alineatul (1) din Codul penal care reprimă ajutorul și sprijină o organizație ilegală. La 18 iunie 1998, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre pe motiv că faptele reproșate nu au fost indicate în mod precis și individual. Prin Legea nr. 4390 din 22 iunie 1999, mandatele judecătorilor militari și ale procurorilor militari în funcție în cadrul cursurilor de securitate ale statului au luat sfârșit. Prin hotărârea din 4 iulie 2002, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a considerat că faptele cad sub incidența articolului 169 din Codul Penal, dar a aplicat Legea nr. 4616 privind suspendarea judecății anumitor infracțiuni comise înainte de 23 aprilie 1999 și a decis suspendarea procedurii pentru cinci ani. La o dată nespecificată, Curtea de Casație a considerat că hotărârea a fost susceptibilă de a da opoziție și nu de recurs și l-a trimis în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene. La 31 ianuarie 2003, a doua cameră a Curții de Securitate a statului Ankara a respins opoziția. Această decizie a fost notificată reclamanților la data de 4 martie 2003. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de faptul că faptele denunțate constituie o presiune degradantă pentru a-i obliga să se conformeze sistemului statal. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa unor motive plauzibile pentru a-i reține și a-i pune în custodie provizorie. Ei consideră că faptul de a nu împiedica renunțarea la drapel nu constituie un motiv legal conform codului penal. Reclamanții menționează, de asemenea, art. 5 alineatul (3) și se plâng de durata custodiei lor de 11 zile. În mod direct la unghiul articolului 5 alineatul (4), aceștia se plâng de lipsa unei căi de atac care să permită contestarea legalității detenției lor. să nu poată utiliza dreptul la o reparație, menționat în art. 5 alin. (5) din Convenție. Reclamanții se plâng, de asemenea, de prezența unui judecător militar în cadrul Curții de Siguranță a Lacului, în cursul unei părți a procedurii, și mai puțin la art. 6 alin. (1) din Convenție, că un astfel de judecător nu prezintă calitățile de independență și de imparțialitate. În plus, aceștia consideră că durata procedurii, de la 24 iunie 1996 până la 31 ianuarie 2003, nu răspunde la celeritatea impusă de aceeași dispoziție. Tot la fel ca art. 6 alineatul (1), reclamanții consideră că dreptul lor de a obține o hotărâre privind o acuzație a fost încălcat prin aplicarea Legii nr. 4616. Reclamanții susțin absența unui avocat în timpul custodiei lor și deplâng utilizarea acestora ca dovadă a depozițiilor lor în fața poliției. În acest sens, se referă la art. 6 alineatul (3) litera (c) din convenție. Reclamanții susțin, de asemenea, că depozițiile a aproape o sută de persoane care au luat act de alte proceduri sunt citate prin actul de acuzare și sunt incluse în dosar ca probe, în timp ce au fost privati de dreptul de a interoga acești martori, spre deosebire de art. 6 alineatul (3) litera (d) din convenție. Ca să nu mai menționăm conținutul declarațiilor lor, reclamanții susțin că procedura inițiată împotriva lor încalcă art. 9 și 10 din Convenție, deoarece acestea se referă numai la rezultate economice, politice și sociale. În cele din urmă, reclamanții au susținut că această procedură a constituit baza dizolvarii partidului lor politic de către Curtea Constituțională și au invocat art. 11 din Convenție. ÎN TRECUT, reclamanții se plâng - sub aspect juridic al articolului 6 alineatul (1) din convenție, al lipsei de imparțialitate și de independență a instanței de securitate a laiului și al duratei excesive a procedurii - sub aspectul articolului 6 alineatul (3) litera (c) din convenție, al absenței unui avocat în timpul reținerii lor la vedere și al utilizării în cadrul procedurii ulterioare a depozițiilor lor astfel colectate ; și - sub aspect al articolului 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, de la lanch pentru ei de la interogarea martorilor acuzați. În situația actuală a dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește restul obiecțiunilor, Curtea le-a examinat astfel încât au fost prezentate în cererea formulată la 20 august 2003. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a identificat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatele (1), (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiilor reclamanților menționați la punctul 1 de mai sus Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-04-04
0,95
YURT c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 12439/03 présentée par Ahmet YURT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 4 avril 2006 en une chambre composée de
CtEDO 2007-11-20
0,95
ELCICEK ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 6094/03 présentée par Hadi ELÇİÇEK et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 20 novembre 2007 en une chambr
CtEDO 2002-05-23
0,95
ERDOGAN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53895/00 présentée par Mesut ERDOĞAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée d
CtEDO 2001-11-29
0,95
GÜNES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46272/99 présentée par Haydar GÜNEŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 29 novembre 2001 en une chambre compos
CtEDO 2003-10-21
0,95
POLAT contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61446/00 présentée par Ali Hidir POLAT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 octobre 2003 en une chambre compo
Sursă