ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4271/2023

Ședința publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 01.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 14454/17.01.2022 și obligarea intimatului la plata sumei de 550.678 RON reprezentând penalități de întârziere, cheltuieli de judecată solicitate prin cererile de plată menționate în anexa 1 la Decizia nr. 14454/17.01.2022.

Prin sentința civilă nr. 2485 din 25 octombrie 2022, Tribunalul București – secția a VI –a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 966/03.12.2015 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva asigurătorului B. S.A., hotărâre rămasă definitivă.

Conform prevederile art. 13 alin. (5) din L.213/2015 versiunea în vigoare la data retragerii autorizației societății de asigurare, în caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere.

Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile art. 19 din legea 503/2004 și care prevede că împotriva deciziei FGA, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 10 zile de la data comunicării.

Prin sentința civilă nr. 924 din 23 mai 2023, Curtea de Apel București – secția a IX –a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VI – a civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență, că în concepția legiuitorului procesual civil, este absolut irelevantă pentru determinarea competentei data începerii procedurii administrative în fața FGA. Astfel, dispozițiile art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 se referă foarte clar la procedurile administrative gestionate de FGA pentru plata despăgubirii. Prin urmare, nu vorbim de o procedură civilă aplicabilă procesului în fața instanței, ci de procedurile administrative în fața FGA aflate în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021. Aceste dispoziții nu sunt aplicabile și în privința competenței instanței, întrucât nu se poate extinde voința legiuitorului la situații pe care nu le-a reglementat. Este evident că în ce privește procedurile în instanță, aflate pe rolul instanței de contencios administrativ, acestea s-au derulat în continuare atunci când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 102/2021 pe parcursul litigiilor deja pornite. În speță însă nu se poate în mod nelegal extinde aplicabilitatea art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 la art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, considerând că aceste din urmă norme sunt aplicabile litigiului de față în forma lor anterioară modificării Legii nr. 213/2015 prin O.U.G. nr. 102/2021 întrucât legiuitorul nu a prevăzut ultraactivitatea Legii nr. 213/2015, iar, pe de altă parte, se opun prevederile art. 24 C. proc. civ.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București – secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanta reclamanta A. S.A a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului FGA în principal la plata sumei 550.678 RON reprezentând penalități de întârziere, cheltuieli de judecată solicitate prin cererile de plată menționate în anexa 1 la Decizia nr. 14454/17.01.2022.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze cauza de față, tribunalul apreciind că instanța competentă trebuie determinată în raport de versiunea Legii nr. 213/2015 aflată în vigoare la momentul retragerii autorizației societății de asigurare, iar curtea de apel apreciind că normele de drept relevante sunt cele ale Legii nr. 213/2015 și C. proc. civ., în forma aflată în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Înalta Curte constată că această din urmă instanță a stabilit în mod corect legea aplicabilă litigiului.

Înalta Curte reține că, anterior modificărilor legislative aduse Legii nr. 213/2015 prin dispozițiile O.U.G. nr. 102/2021, regimul juridic al actelor emise de Fondul de Garantare a Asiguraților în procedura de soluționare a cererilor de plată adresate de persoanele fizice și juridice ca urmare a intrării în faliment a asigurătorului, erau supuse jurisdicției contenciosului administrativ, deciziile emise, precum și orice alte pretenții derivate din această procedură (precum acțiunile în obligarea FGA de a soluționa cererile de plată) fiind soluționate în primă instanță de secțiile de contencios administrativ ale Curții de Apel București.

Odată cu modificarea art. 13 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin O.U.G. nr. 102/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 24.09.2021, legiuitorul a prevăzut că "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.", iar după alin. (5) a fost introdus alin. (5^1), cu următorul cuprins: "(5^1) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

După cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că pentru determinarea competentei instanței în acțiunea în anularea deciziei FGA (în sensul de act tipic) sau de contestare a unui refuz (ca act administrativ asimilat) – obligație de a face/de a emite un act/de a acorda despăgubirile solicitate sunt aplicabile normele de procedură de la momentul începerii procesului în fața instanței

Înalta Curte constată că această modificare legislativă nu a privit exclusiv căile de atac formulate împotriva deciziilor emise de FGA, ci s-a intenționat ca întreaga procedură desfășurată de autoritatea publică să fie scoasă de sub incidența contenciosului administrativ și subsumată jurisdicției instanțelor civile.

Întrucât norma de procedură prevăzută de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 face trimitere în mod expres la Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor acestui cod și, față de valoarea obiectului cererii, care excede sumei de 200.000 RON, constată că, în cauza pendinte, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului, conform art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, în favoarea Tribunalului București – secția a VI – Civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.