ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice București din cadrul DGRFPB să se dispună: - anularea Deciziei nr. 173/07.05.2019 privind soluționarea contestației depusă de A. S.R.L. din Municipiul București, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub nr. x/09.08.2018 emisă de DGSC din perspectiva: - soluției de respingere a contestației administrativ-fiscale ca fiind nemotivată, pentru TVA în sumă de 1.529 de RON; - soluției de respingere ca neîntemeiată a contestației administrativ-fiscale, pentru suma de 21.158.070 de RON, ce se constituie din: - Impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor în sumă de 5.553.733 de RON; - Contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator în sumă de 200.643 de RON; - Contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați în sumă de 200.643 de RON; - Contribuția de asigurări sociale datorată de angajator în sumă de 6.340.319 de RON; - Contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 4.048.001 de RON; - Contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator în sumă de 2.086.687 de RON; - Contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 2.204.365 de RON; - Contribuția de asigurări pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice și fizice în sumă de 341.093 de RON; - Contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în sumă de 100.322 de RON; - Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator în sumă de 82.264 de RON. - anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/31.05.2018, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/31.05.2018 emis de organele de inspecție fiscală din cadrul AJFP Covasna, în temeiul Acordului privind delegarea de competență nr. 135 din data de 26.01.2018, prin care a fost acordată delegarea de competență de la AFP Sector 3, ca instituție ce deține competența de administrare fiscală a Subscrisei și anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/31.05.2018 ca operațiune administrativă ce stă la baza emiterii Deciziei de impunere, în limitele menționate în cadrul petitului 1 al acțiunii în anulare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1383 din 6 septembrie 2022, a respins excepția lipsei de interes, a admis contestația formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a dispus anularea Deciziei de impunere nr. x/31.05.2018, a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/31.05.2018 și a Deciziei nr. 173/07.05.2019 de soluționare a contestației emisă de DGSC și a obligat pârâtele la plata sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Agenția Națională de Administrare Fiscală au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursurilor se arată că niciun document aflat la dosarul cauzei și care emană de la reclamantă nu cuprinde mențiuni referitoare la procedura de faliment în care s-a aflat A. S.R.L.. În opinia recurentelor reclamanta nu mai justifică existența unui interes actual și direct în judecarea prezentei acțiuni în condițiile în care, prin lege, s-a dispus anularea obligațiilor fiscale principale și accesorii, respectiv prin Legea nr. 72/2022. În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară. Ulterior, recurentele au depus la dosar dovada că societatea reclamantă a fost radiată.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursurile au rămas fără interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenții nu mai au interes în susținerea recursurilor, având în vedere că societatea reclamantă a fost radiată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu și va respinge recursurile ca rămase fără interes.