ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, prin declinare de competență de la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar B. a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Ploiești - Direcția Județeană A Finanțelor Publice Ialomița solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- Anularea Deciziei nr. 1312/28.12.2015, prin care a fost respinsă contestația prealabilă a reclamantei;

- Anularea Deciziei de impunere nr. x/28.11.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei, anularea bazei de impozitare și a creanței fiscale stabilită suplimentar;

- Anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/28.11.2014;

- Anularea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/28.11.2014 prin care s-a stabilit ca măsura diminuarea pierderii fiscale pe anul 2013 cu suma de 1.701.455 RON.

Prin sentința civilă nr. 3097 din 29 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 1312/28.12.2015, Decizia de impunere x/557/28.11.2014, Dispoziția nr. 402170/28.11.2014 și raportul de inspecție fiscală nr. x/568/28.11.2014 în ceea ce privește stabilirea impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, în cuantum de 9690 RON, stabilirea impozitului pe profit în suma de 24841 RON, aferent cheltuielilor cu amortizarea unor active, în ceea ce privește nerecunoașterea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuieli rezultate din tranzactiile cu D. S.A., in valoare de 13.652.866 RON și cu privire la stabilirea TVA în sumă de 3.005.247 RON, cu privire la nerecunoașterea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor aferente activitatii agricole, pentru anii 2012-2013, in suma totala de 539.839 RON, cu privire la nerecunoașterea dreptul de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielii in suma de 40.824 RON, înregistrata de societate in contul 6582 "Donații și subvenții acordate", cu privire la calcularea TVA colectată aferente livrarilor intracomunitare de bunuri, in valoare totala de 792.381 RON, cu privire la măsura de ajustare a dreptului la deducerea TVA pentru suma de 1.058.087 RON, cu referire la sumele încasate cu titlu de avans de la societățile E. S.R.L. și F. S.R.L., ulterior înregistrate ca penalități contractuale, cu privire la impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți-persoane juridice, în cuantum de 24.486 RON

A respins în rest contestația ca neîntemeiată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4019 din data de 09 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea completatoare formulată de reclamanta S.C..A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Direcția Județeană a Finanțelor Publice Ialomița și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

A anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 1312/28.12.2015, Decizia de impunere x/557/28.11.2014, Dispoziția nr. 402170/28.11.2014 și raportul de inspecție fiscală nr. x/568/28.11.2014 în ceea ce privește stabilirea Contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajator în cuantum de 11.460 RON, Contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la salariați în cuantum de 7.616 RON, Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator în cuantum de 202 RON, Contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la angajați, în cuantum de 363 RON, Contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, în cuantum de 363 RON, Contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale,Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator în cuantum de 181 RON, Contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator în cuantum de 3.772 RON, Contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la angajați în cuantum de 3.989 RON, Contribuția pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice în cuantum de 617 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 3097 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița și reclamanta S.C. A. S.R.L.

Împotriva sentinței civile nr. 4 din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița.

3.1. În ceea ce privește sentința civilă nr. 3097 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

3.1.1. Pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI solicită casarea în parte a sentinței și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată

Arată că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, în cuantum de 9.690 RON, pentru perioada 01.03.2012 - 31.05.2014, pentru care nu s-a constituit și declarat impozit pe salarii pentru suma de 84.097 RON:

a) cu privire la reîncadrarea ca venituri salariale a cheltuielilor pentru folosirea autoturismelor societății, în valoare de 20.752 RON, face precizarea că reclamanta nu a depus la dosar documente de natura mijloacelor de probă în susținerea motivației că deplasările salariaților au fost efectuate numai pe distanța de la domiciliul angajaților la locul de muncă și retur iar condicile de prezență dovedesc doar că salariații au fost prezenți la locul de muncă.

b) cu privire la reîncadrarea ca venituri salariale a cheltuielilor pentru folosirea locuințelor de serviciu, în valoare de 39.560 RON, reclamanta nu a depus niciun înscris din care să rezulte ce locuințe și cui i-au fost repartizate.

Prin urmare, s-a considerat pe bună dreptate că acestea au fost utilizate exclusiv în interes personal de către angajați, nefiind astfel necesară evaluarea avantajului.

c) cu privire la reîncadrarea ca venituri salariale a diurnelor, în valoare de 18.025 RON, acestea nu au fost acordate pentru deplasări între sediile societății, cum eronat a reținut instanța de fond, ci pentru deplasarea salariaților reclamantei la S.C. D. S.A., iar salariații G. și H. lonuț.care au primit aceste diurne sunt angajați și ai societății anterior menționate.

În ceea ce privește reîncadrarea ca venituri salariale a contravalorilor deplasărilor externe (bilete de avion), în valoare de 5.760 RON, reclamanta nu a depus la dosar documente de natura mijloacelor de probă din care să rezulte că deplasările au fost efectuate în scopul activităților desfășurate.

În consecință, contrar celor constatate de către instanța de fond, consideră că în mod corect și legal organele de inspecție fiscală au reîncadrat ca venituri salariale cheltuielile cu deplasările salariaților și folosirea bunurilor societății în interes de serviciu, în valoare totală de 84.097 RON.

Dreptul de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor efectuate cu amortizarea unor active, pentru anii 2012-2013, în sumă totală de 155.236 RON:

Organele de inspecție fiscală indică Anexa nr. 14 din Raportul de inspecție fiscală ca fiind cea care conține date privind amortizarea considerată nedeductibilă fiscal corespunzătoare activelor care nu concură la realizarea de venituri impozabile.

Motivația instanței de fond că "grupul laborator mat. locuință" are destinația exclusivă de locuință temporară pentru angajații societății care au domiciliul la distanța de cel puțin 150 km față de punctul de lucru al acesteia din localitatea Fetești, unde se află secția de producție, nu este corectă, întrucât reclamanta nu a prezentat cu ocazia controlului și nici nu a depus la dosar documente de natura mijloacelor de probă în susținere, respectiv cărți de identitate cu viză de flotant, declarații ale salariaților, Registrul mijloacelor fixe, Inventarul elementelor de activ, etc.

În ceea ce privește mașina de spălat rufe industrială (2 bucăți), uscător rufe, mobilier bucătărie, dulap, comodă, mobilier prezident (2 bucăți), dormitor denrer cu saltea, mobilier set hol, bucătărie utilă (2 bucăți) este evident faptul că aceste bunuri nu sunt utilizate în vederea obținerii de venituri impozabile.

Privitor la ușa cu geam termopan și jaluzele verticale, reclamanta nu a prezentat cu ocazia controlului și nici nu a depus documente de natura mijloacelor de probă din care să rezulte că acestea sunt utilizate în activitatea administrativă a societății și că se află la punctul de lucru din Fetești, respectiv Registrul mijloacelor fixe, Inventarul elementelor de activ, devize de lucrări, devize cu materialele de construcție încorporate, procese-verbale de recepție și/sau situații de lucrări sau alte documente similare, în care să fie detaliate prestațiile de servicii efectuate în regie proprie .confirma rea efectuării acestora, durata, valoarea, etc.

În ce privește depozitul Buftea, 2 fântâni la 2 ferme ale societății, 2 puțuri de foraj, dozator de îngrățăminte chimice și utilajele brutărie, reclamanta nu a prezentat cu ocazia controlului și nu a depus nici la dosar documente de natura mijloacelor de probă din care să rezulte că acestea sunt utilizate în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau în scopuri administrative, respectiv Registrul mijloacelor fixe, Inventarul elementelor de activ, etc.

Reclamanta nu a prezentat organelor de inspecție fiscală și nici nu a depus la dosar toate documentele necesare din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale pentru deducerea cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe.

Or, potrivit art. 213 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare se stipulează clar că "[...] analiza contestației se face în raport de susținerile pârtilor, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei".

În consecință, contrar celor constatate de către instanța de fond, în mod corect și legal organele de inspecție fiscală au stabilit suplimentar impozitul pe profit în sumă de 24.841 RON, aferent cheltuielilor cu amortizarea unor active.

Nerecunoașterea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor rezultate din tranzacțiile cu S.C. D. S.A., în valoare de 13.652.866 RON și cu privire la stabilirea TVA în sumă de 3.005.247:

După cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală nr. x/28.11.2014, organele de inspecție fiscală au diminuat pierderea fiscală înregistrată de reclamantă în anul 2013 cu suma de 1.186.400 RON și au stabilit suplimentar impozitul pe profit în sumă de 1.994.635 RON și TVA în sumă de 2.873.175 RON, aferente facturilor emise de societatea afiliată S.C. D. S.A. (bază impozabilă în sumă de 12.563.943 RON, din care: 7.485.543 RON în anul 2012 și 5.078.400 RON în anul 2013), pentru tranzacții nedovedite ca fiind reale.

Astfel, a fost stabilit suplimentar TVA în sumă de 33.591 RON, dedusă de reclamantă, în baza facturilor de prestări de servicii nr. x/19.12.2013 și nr. x/19.12.2013, înregistrate în evidența acesteia în luna ianuarie 2014, emise de către S.C. D. S.A.

De asemenea, a fost stabilit suplimentar TVA în sumă de 98.481 RON, dedusă în baza facturii fiscale nr. x/27.12.2012, prin care S.C. A. S.R.L. a achiziționat de la S.C. D. S.A. utilajele, respectiv mașină de dozat lichide și produse vâscoase și mașină de închis Twist-off.

Conform Raportului de inspecție fiscală reclamanta nu a prezentat cu ocazia controlului contracte de vânzare-cumpărare, avize de expediție, foi de parcurs, C.M.R.-uri sau alte documente de transport care să vină în sprijinul realității acestor tranzacții.

Reclamanta a anexat la contestație următoarele documente, neprezentate organelor de inspecție fiscală în timpul controlului inițial: copiile proceselor-verbale de intrare în custodie și ale proceselor-verbale de ieșire din custodie, fișa postului gestionarului I. și fisă cont custodie D. - fasole galbenă x.

Organele de inspecție fiscală au solicitat în scris S.C. A. S.R.L prin adresa cu nr. x/06.11.2014, documentele justificative cu privire la realitatea tranzacțiilor comerciale desfășurate cu S.C. D. S.A., care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor patrimoniale, în baza cărora reclamanta a înregistrat costuri și a dedus TVA.

Urmare adresei menționată anterior, reclamanta a prezentat organelor de control un singur înscris, respectiv un tabel care cuprindea situația mijloacelor de transport ale societății verificate, format din două pagini, fără nici o semnătură sau ștampilă oficială.

În acest context, noile documentele depuse au fost întocmite ulterior acțiunii de control și, prin urmare, la data când a avut loc operațiunea patrimonială acestea nu existau, pentru că altfel ar fi fost prezentate la momentul verificării documentelor sau când le-au fost solicitate în scris.

În consecință, noile documente, atașate în fotocopii, nu au fost luate, pe bună dreptate, în considerare de către organelle de inspecție fiscală.

De altfel, reclamanta nu a mai anexat, nici ulterior, documente din care să rezulte realitatea operațiunilor, respectiv: contracte de vânzare-cumpărare sau de primire în custodie, avize de expediție, evidența gestionară a stocurilor în custodie, N.I.R.-uri de custodie, confirmarea stocurilor la inventariere pentru bunurile aflate în custodie la cele două firme, documente de natura mijloacelor de probă din care să rezulte cantitatea și tipul de marfă transferat fizic din depozitele S.C. D. S.A. în depozitele S.C. A. S.R.L.- punct de lucru Buftea, etc.

Referitor la facturile de prestări de servicii de producție emise de către S.C. D. S.A., aceste prestări de servicii au fost înregistrate inițial pe cheltuieli cu servicii prestate, cont 628, ulterior au fost stornate din aceaste conturi și înregistrate pe contul de cheltuieli în avans, cont 471, or, dacă ar fi fost certe, potrivit reglementărilor contabile în vigoare, fiind cheltuieli directe de producție, trebuiau înregistrate (alocate direct) în prețul de producție al produselor finite.

Potrivit O.M.F.P. nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în contul 471 - Cheltuieli în avans, se înregistrează cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior.

Prin stornarea din contul de cheltuieli și înregistrarea în contul de cheltuieli în avans, fără prezentarea de documente justificative, rezultă că nu se poate face dovada recepționării acestor servicii în scopul declarat, iar reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere al TVA, nefiind îndeplinită condiția de fond esențială, aceea că achizițiile pentru care s-a exercitat deducerea să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile, deci să fie reale.

În ce privește TVA în sumă de 98.481 RON, dedusă în baza facturii fiscale nr. x/27.12.2012 (achiziție utilaje de ia S.C. D.), reclamanta nu a făcut dovada existenței faptice a utilajelor, nu a efectuat inventarierea patrimoniului și nu a prezentat dosarul prețurilor de transfer pentru justificarea prețului, în condițiile în care cele două societăți sunt afiliate, iar activele (mașina de dozat lichide și produse vâscoase și mașina de închis Twist-off) au fost înregistrate în evidența contabilă în contul 232 - Avansuri acordate pentru imobilizări corporale.

La pct. 46 din O.M.F.P. nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, se stipulează următoarele:

"1) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu numai de forma juridică a acestora.

2) Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.

Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.

În condiții obișnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. în cazuri rare, atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora."

Din cele expuse anterior, rezultă destul de clar și fără echivoc faptul că reclamanta nu a dovedit că utilajele existau în patrimoniul ei.

Având în vedere prevederile legale incidente în speță, rezultă faptul că, în condițiile în care reclamanta nu a depus în probatiune documente de natura mijloacelor de probă prin care să facă dovada deținerii unor documente justificative privind efectuarea operațiunilor, considerăm că în mod corect și legal organul de inspecție fiscală a stabilit ca nedeductibile cheltuielile în sumă totală de 13.652.866 RON și TVA de 3.005.247 RON, contrar celor constatate de către instanța de fond.

Cu privire la nerecunoașterea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor aferente activității agricole, pentru anii 2012-2013, în sumă totală de 539.839 RON

Cu privire la cheltuielile cu activitățile agricole în sumă de 539.839 RON (112.961 RON în anul 2012 și 426.878 RON în anul 2013), care nu au fost refacturate beneficiarilor și pentru care S.C. A. S.R.L. nu a înregistrat venituri, conform precizărilor organelor de inspecție fiscală, reclamanta nu a întocmit evidența contabilă primară, singurele documente de evidență contabilă fiind cele generate de către programul informatic utilizat și care nu respectă criteriile minimale privind programele informatice utilizate în activitatea financiar contabilă, prevăzute la Cap. G pct. 58 din Ordinul nr. 3512/2008 referitoare la Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile.

în consecință, contrar celor constatate de către instanța de fond, în mod corect și legal organele de inspecție fiscală au reținut că aceste cheltuieli cu agricultura în n de 539.839 RON nu sunt aferente unor venituri impozabile.

Cu privire la nerecunoașterea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielii în sumă de 40.824 RON, înregistrată la societate în contul 6582 "Donații și subvenții acordate"

Cu privire la cheltuielile în sumă de 40.824 RON referitoare la conservele de legume și fructe acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, documentele depuse de reclamantă în Anexa nr. IP2013/12 nu pot constitui mijloace de probă pentru încadrarea ca și cheltuieli sociale deductibile limitat, conform art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, deoarece în Decizia administratorului nr. 4488/23.12.2013, emisă potrivit normelor cu privire la inventariere, aprobate prin O.M.F.P. nr. 2861/2009, se prevede scoaterea din stoc a unor produse finite, denumite "produse livrate în decembrie 2013 la salariați", iar Tabelul cu salariații, anexat, având denumirea de "TABEL SALARIAȚI TAIN decembrie 2013", sunt enumerați toți salariații societății, pe compartimente și apar și semnăturile acestora, dar nu sunt indicate bunurile oferite cadou, cantitățile, prețul unitar, valoarea/angajat, etc, astfel încât din înscrisurile depuse nu rezultă că bunurile menționate în decizia de scădere din gestiune a stocurilor au fost predate (acordate) salariaților cu ocazia sărbătorilor de Crăciun.

în consecință, contrar celor constatate de către instanța de fond, în mod corect și legal organele de inspecție fiscală au procedat la neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 40.824 RON.

Cu privire la calcularea TVA colectată aferente livrărilor intracomunitare de bunuri, în valoare totală de 792.381 RON

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), alin. (2) și art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin O.M.F.P. nr. 2222/2006 "scutirea de taxa pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași lit. a), se justifică pe baza următoarelor documente:

a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru;

si după caz,

c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare".

Din analiza documentelor, în Anexa nr. TVA1, rezultă că reclamanta nu a depus documente justificative privind transportul bunurilor în alt stat membru și nici dovezi că bunurile au fost recepționate de beneficiari, nefiind înscrisă în factură data și ora expedierii și semnătura de primire a beneficiarilor (spre exemplu, facturile nr. x/13.02.2013 și nr. y/05.04.2013 având ca beneficiar A J. din Cipru), iar în alte cazuri lipsind semnătura și ștampila beneficiarilor pe C.M.R.-uri (spre exemplu, factura nr. x/21.01.2013 având ca beneficiar K. din Bulgaria).

Concluzia organelor de inspecție fiscală este că se întocmeau facturile de livrări intracom unita re, în regim de scutire de taxă, prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, fără să se cunoască dacă sunt îndeplinite condițiile legale de scutire. în timpul efectuării controlului și urmare solicitărilor verbale și în scris (adresa nr. x/30.10.2014, comunicată reclamantei, înregistrată sub nr. L. 3466/30.10.2014), S.C. A. S.R.L. a prezentat parțial documente care să ateste că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru al comunității europene, deși între data emiterii facturilor de livrare intracom unitară și data inspecției fiscale privind TVA trecuse o perioada mai mare de 90 de zile.

Urmare concilierii făcute după prezentarea punctului de vedere al reclamantei, ocazie cu care s-au mai prezentat documente de justificare a transportului bunurilor în state membre, organele de control au diminuat TVA colectată stabilită inițial prin proiectul Raportului de inspecție fiscală cu suma de 209.819 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente, așa cum rezultă din mențiunile înscrise la cap. "FORMA FINALĂ RAPORT" de la pag. 38 a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.11.2014. Aceste documente, au fost analizate și avute în vedere de organele de inspecție fiscală.

În consecință, consideră că sunt întemeiate constatările organelor de inspecție fiscală, din actul administrativ fiscal contestat, pentru TVA în sumă de 792.381 RON, contrar aprecierii instanței de fond.

Cu privire la măsura de ajustare a dreptului de deducere a TVA pentru suma de 1.058.087 RON

În ceea ce privește TVA în sumă de 1.058.087 RON, aferentă stocurilor lipsă constatate la inventarul efectuat în prezența organelor de inspecție fiscală, acestea precizează următoarele: "la inventarierea stocurilor, efectuată în prezența organelor de inspecție, s-au inventariat stocurile din toate locurile de depozitare indicate de responsabilii cu gestiunile societății.

Mai mult decât atât, în timpul desfășurării inventarierii, organele de inspecție fiscală au mai identificat spații cu bunuri neinventariate, denumite "șoproane", neindicate de către reprezentanții reclamantei, pentru care s-au întocmit liste de inventar distincte".

Având în vedere cele menționate anterior, argumentele reclamantei că rezultatele inventarierii efectuate în prezența organelor de control "au fost neconcludente" și s-a dispus efectuarea unei alte inventarieri, nu sunt fundamentate în fapt (de ce nu sunt concludente, unde și în ce spații s-au identificat bunuri constatate anterior ca fiind lipsă, dacă aceste bunuri au fost aprovizionate/produse ulterior sau aduse de la alte depozite ale reclamantei, etc.) și în drept.

În consecință, contrar celor constatate de către instanța de fond, că măsura de ajustare a dreptului de deducere a TVA pentru suma de 1.058.087 RON nu este motivată, bazată doar pentru un presupus stoc lipsă la data de 31.05.2014, ca urmare a unui inventar efectuat după 5 luni, în perioada 08.10-09.10.2014, consideră că organele de inspecție fiscală au fost îndreptățite să valorifice la inspecția fiscală rezultatele inventarierii la care au participat, motiv pentru care considerăm că sunt întemeiate constatările acestora din actul administrativ fiscal contestat.

Cu referire la sumele încasate cu titlu de avans la societățile E. S.R.L. și F. S.R.L., ulterior înregistrate cu penalități contractuale

În ceea ce privește TVA în sumă de 1.017.095 RON, aferentă avansurilor încasate de la S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L, conform art. 137 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare:

"Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

[.,.] b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate."

În Promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare, depuse de către reclamantă, care au stat la baza încasării sumelor:

- nu se stipulează modul de calcul (cuantumul sau procentul) al penalităților în cazul "neîndeplinirii obligațiilor contractuale",

- nu se stipulează care sunt aceste obligații asumate de către promitenta cumpărătoare, care ar fi trebuit "îndeplinite, executate integral, cumulativ și în termenul convenit",

- se stipulează că, "totodată, promitenta cumpărătoare, prin reprezentantul legal, declară, că nu are și nu va mai avea de formulat alte pretenții bănești de la promitentul cumpărător...", în loc de "promitenta vânzătoare".

Față de cele menționate anterior, promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare depuse de reclamantă nu pot constitui documente justificative. Având în vedere acest aspect, cât și faptul că la data încasării sumelor (martie 2014 - 150.968 RON, aprilie 2014 -395.226, mai 2014 - 470.901 RON), acestea nu puteau fi catalogate ca fiind penalități contractuale, facturile nr. x/17.06.2014 și nr. y/25.06.2014 nefiind emise, concluzionează că S.C. A. S.R.L. nu dovedește că sumele încasate de la S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. reprezintă penalități și nu avansuri pentru care trebuia să colecteze TVA.

Mai mult, baza de impozitare a TVA nu cuprinde penalizările solicitate pentru neîndeplinirea parțială a obligațiilor contractuale, numai dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate.

În consecință, contrar celor constatate de către instanța de fond, consideră că în mod corect și legal organele de inspecție fiscală au stabilit suplimentar TVA în sumă de 1.017.095 RON, aferentă avansurilor încasate de reclamantă de la S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L.

Cu privire la impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți-persoane juridice, în cuantum de 24.486 RON

În ceea ce privește impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți -persoane juridice în sumă de 24.486 RON, potrivit dispozițiilor pct. 13 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Pentru a beneficia de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul său de rezidență, precum și de cele ale legislației Uniunii Europene, nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie să prezinte certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea fiscală din statul respectiv sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței conform legislației interne a acelui stat.

(2) Nerezidenții care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plătitorul de venit originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidență fiscală ori a documentului menționat la alin. (1), însoțite de o traducere autorizată în limba română."

Reclamanta a atașat în Anexele nr. IN1, IN2 și IN3 numai următoarele documente: declarația reprezentanților M., precum că autoritățile din Marea Britanie nu eliberează Certificat de rezidență fiscală, declarația pe propria răspundere privind rezidența fiscală a companiei în Marea Britanie, precum și declarația reprezentanților N. privind înregistrarea și rezidența fiscală a acestei companii în Liban, documente care nu reprezintă "certificate de rezidență fiscală" și nu sunt eliberate de către o autoritate care are atribuții în domeniul certificării rezidenței, înscrisuri necesare, potrivit dispozițiilor menționate anterior, pentru a beneficia de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statele de rezidență ale societăților în cauză.

În plus, din declarația pe propria răspundere trebuie să reiasă îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la: perioada minimă de deținere, condiția de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări.

În consecință, contrar celor constatate de către instanța de fond, consideră că organele de inspecție fiscală au stabilit în mod corect și legal suma de 24.486 RON pentru impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți - persoane juridice.

3.1.2. Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE POIEȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, pentru motive similare celor expuse în recursul DGRFP GALAȚI, învederând și că instanța de fond a admis acțiunea întemeindu-si aprecierile într-o mare măsură pe constatările din expertiza contabila efectuata.

În condițiile în care expertiza efectuata în cauză nu a fost întocmită de o persoană având calitatea de expert consultant fiscal, aceasta expertiza este lovită de nulitate, fiind efectuată de o persoană care nu avea competența legală în domeniul supus expertizei.

Cu privire a cheltuielile de judecată reprezentând onorariu pentru expert, nu este de acord cu suma reținută în sarcina paratelor, întrucât, în raport cu art. 451 si. art. 453 din C. proc. civ., acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea si complexitatea cauzei si cu activitatea desfășurată de expert, ținând seama și de circumstanțele cauzei, mai ales ca acțiunea reclamantei a fost admisa in parte.

3.1.3. Reclamanta S.C. A. S.R.L. solicită admiterea prezentei cai de atac, casarea parțiala a sentinței si admiterea pe fond a acțiunii in ceea ce privește capetele de cerere respinse, pentru următoarele considerente:

Hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., in privința următoarelor capete de cerere:

Cu privire la capătul de cerere referitor la produsele denumite generic "bombaje":

Instanța de fond a respins acest petit pe considerentul ca reclamanta nu a depus normele de consum din care sa reiasă ca bombajele sunt pierderi tehnologice sau perisabilități.

Au fost depuse documente justificative înca din faza administrativa, la dosarul fiscal existând Decizia de stabilire a normelor de consum privind pierderile tehnologice si dovada distrugerii acestora: facturi de la prestatorii de servicii O. si P. care au preluat spre distrugere stocurile degradate. Procese-verbale de scoatere din depozitul de produse neconforme, Procese-verbale de distrugere.

Atât instanța de fond cat si organul de inspecție fiscala in mod eronat au considerat cheltuielile cu bombajele ca fiind nedeductibile, facand aplicarea greșita a dispozițiilor legale.

Reclamantei ii sunt aplicabile prev. art. 21 alin. (1) Codul fiscal- Legea 571/2003: "(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare."

Iar, prin H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) Codul fiscal se prevede clar ca pierderile tehnologice sunt cheltuieli efectuate in scopul realizării de venituri: "23.

În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și următoarele:... e) pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu."

Așadar, cheltuielile cu pierderile tehnologice sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, potrivit cu normele de consum proprii si conform documentelor justificative si evidenta contabila.

Pierderile tehnologice sunt inerente activității de producție si sunt considerate de către normele legale ca fiind efectuate pentru desfășurarea activității sale, în scopul realizării de venituri - producerea si vânzarea de conserva, incluse in procesul de fabricație, deductibile la calculul impozitului pe profit (pentru întreaga suma de 1.134.004 RON), prin raportare la criteriile deductibilitate prevăzute de art. 21 Codul fiscal L571/2003 si normele de aplicare aferente, cheltuieli înregistrate conform reglementarilor contabile legale.

Prin urmare, solicită admiterea acestui capăt de cerere si recunoașterea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil pentru suma totala de 1.134.004 RON (492.718 RON - anul 2012 și 641.286 RON-anul 2013) reprezentând bombaje înregistrate de subscrisa ca perisabilități si pierderi tehnologice, prin raportare la art. 21 alin. (1) Codul fiscal si nu la art. 21 alin. (3) lit. d) Codul fiscal si a dreptului de deducere a TVA de 361.373 RON aferent stocurilor degradate si a sumei de 45075 RON reprezentând TVA aferent stocurilor degradate in procesul de producție.

In ceea ce privește nerecunoasterea dreptului, de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielii cu dobânda aferenta împrumuturilor de la asociați, in suma de 1.163.286 RON:

Prin Raportul de inspecție, organul de inspecție fiscală nu a recunoscut dreptul de deducere la calculul profitului impozabil o cheltuiala cu dobânda aferenta împrumuturilor de la asociați, in suma de 1.163.286 RON, (pag. 24 din RIF, subpct. 11 - cu referire si la pag. 21 pct. ll si pag. 22 pct. 9).

Instanța de fond in mod eronat retine ca reclamanta nu are dreptul de deducere a acestor cheltuieli la calculul impozitului pe profit, invocând nemotivat incidența prevederilor art. 21, a lin. 4, lit. f) din Codul fiscal:

"cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, după caz, potrivit normelor."

Or, societatea a depus in apărarea sa atât documente justificative, cat si evidenta contabila cu privire la aceste cheltuieli cu dobânzile: contracte de împrumut, dispoziții de încasare/plata, chitanțe, registrul de casa, extrase de cont, fise de cont (de evidenta analitica a sumelor impumutate, a restituirilor, a dobânzilor calculate, a impozitelor reținute, a cheluielilor cu dobânda si sumele deductibile in perioada), registre contabile, note contabile, fise de calcul, registru de evidenta fiscala.

Potrivit art. 21 alin. (3) Codul fiscal: "Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitata:

(...)

h) cheltuielile cu dobânda si diferentele de curs valutar, in limita prevăzuta la art. 23".

Potrivit art. 23 Codul fiscal, cheltuieli cu dobânzile si diferente de curs valutar sunt: " Alin. (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determina ca raport intre capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului si sfârșitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor si împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

Alin. (5) In cazul împrumuturilor obținute de la alte entități, cu excepția celor prevăzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în RON si

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile in valuta. Acest nivel al ratei dobânzii se aplica la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile in valuta se actualizează prin hotărâre a Guvernului."

Prin H.G. nr. 296/2010 pentru modificarea pct. 70 indice 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 se dispune ca: " Pentru determinarea profitului impozabil începând cu anul fiscal 2010, nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile in valuta este de 6%."

In dovedirea modului de acordare a împrumuturilor la care face referire inspecția fiscala si la plata dobânzilor aferente, face precizarea ca reclamanta deține si a depus toate documentele justificative (contracte împrumut, documente plata), pe baza cărora se poate stabili modul de restituire a împrumutului si de calcul, respectiv plata, a dobânzilor aferente.

In concluzie, solcită a se considera cheltuiala de 1.163.289 RON, aferenta anilor 2012-2013, ca fiind cheltuiala deductibila la calculul profitului impozabil.

Cu privire la nerecunoasterea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor cu achiziția de materie prima, rezultata din tranzacțiile cu Q. S.R.L. in valoare de 285.142 RON si stabilirea TVA de plata de 71.708 RON:

Organul de inspecție fiscala nu a recunoscut dreptul de deducere la calculul profitului impozabil pentru suma de 285.142 RON, considerata de inspecție fiscala tranzacție nereala cu S.C. Q. S.R.L., aferenta unor facturi de achiziții, pe considerentul ca "are un comportament fiscal inadecvat, respectiv, nu depune declarații fiscale obligatorii", considerând ca nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (4), lit. f) din Legea 571/2003, art. 1l, alin. ț) din Legea 571/2003.

De asemenea, instanța de fond retine faptul ca "Din analiza facturilor depuse la dosarul cauzei rezulta ca facturile depuse nu au fost completate cu toate datele prevăzute de art. 155 din Codul fiscal." fara a arata insa care sunt aceste presupuse neregularitati.

In continuare, instanța retine ca " societatea S.C. Q. S.R.L. nu a depus în perioada 2012-2013 declarațiile D394, D100, D101, D300 care fac dovada ca aceasta societate a colectat TVA-ul si-a achitat obligația la bugetul genera! pentru ca reclamanta sa aibă dreptul de a deduce TVA-ul aferent." sau ca nu este dovedita de către subscrisa proveniența exacta a mărfurilor rezultate din tranzacțiile cu Q..

Or, aceasta abordare este esentialmente eronata fiind data cu ignorarea următoarelor aspecte:

In primul rând, A. S.R.L. a întocmit si depus documentele primare, conform prevederilor legale (Nota de intrare-receptie), care probează existenta fizica a mărfurilor si recepția acestora. De asemenea, facturile de achiziții de la S.C. Q. S.R.L., persoana impozabila, facturi care respecta condițiile prevăzute la art. 155 din Codul fiscal si au fost înregistrate in evidenta contabila a subscrisei si au fost declarate atât in Decontul de Taxa pe valoarea adăugata, cat si in Declarația recapitulativa 394 a fiecărei perioade.

La dosarul fiscal au fost depuse copii ale facturilor de achiziție de pasta de tomate, Note de intrare-receptie, dovada înregistrării în sistemul informatic a acestora (R.), rapoarte de producție in care a fost utîlizata ca si materie prima pasta de tomate respectiva si fisa de magazie (S.) a articolului "Pasta de tomate asept. 36-38 standard" din perioada 01.12.2012-31.05.2014.

Așadar, S.C. Q. S.R.L. întrunea, la momentul emiterii facturilor, toate condițiile, ca furnizor de marfa, respectiv ca emitent de facturi, astfel incat beneficiarul (A. SRL) sa aibă dreptul de deducere a TVA, respectiv a cheltuielior înregistrate in evidenta contabila la scăderea din gestiune a produselor achiziționate de la acest furnizor.

Un al doilea aspect ce trebuie avut in vedere, consta in aceea ca nu i se poate imputa societății faptul ca societatea Q. a depus sau nu declarațiile fiscale.

Nu este obligația sa sa dețină aceasta informație, daca societatea Q. a depus sau nu aceste declarații, singurele amănunte care o privesc sunt legate de relația comerciala, ori in cadrul acesteia partenerul a furnizat marfa, a emis documentele legale, tranzacțiile fiind corecte si reale.

De asemenea, faptul că organele fiscale nu au fost in măsura sa realizeze un control încrucișat la furnizor nu poate constitui argument pentru înlăturarea dreptului de deducere TVA la beneficiar, in lipsa altor argumente care sa demonstreze ca tranzacția fie este fictiva, fie documentele fiscale si contabile depus de beneficiar nu cuprind elementele prevăzute expres de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.

Prin urmare, nu pot fi considerate tranzacțiile nereale, fara scop economic, sau artificiale, atâta vreme cat exista toate elementele care atesta realitatea acestora.

In concluzie, tranzacțiile nu incalca prevederile art. 146 si 155 Codul fiscal si nu pot fi susceptibile de impozitare atât prin prisma TVA-ului cat si prin prisma impozitului.

Cu privire la stabilirea TVA-ului de 658.040 RON aferenta serviciilor de publicitate prestate de T. S.R.L.:

Prin Raportul de inspecție fiscala, organul de inspecție fiscala a stabilit TVA de plata in cuantum de 1.621.292 RON reprezentând TVA dedusa in baza facturilor emise de diverse firme, din care recurenta reclamantă contesta doar suma de 658.040 RON, referitor la TVA aferent relației comerciale derulate cu S.C. T. S.R.L., în baza facturii nr. x/26.08.2013 (96.200 RON TVA).

Arată faptul ca S.C. T. S.R.L. a prestat către reclamantă servicii de publicitate care au constat in producția si difuzarea unui spot TV publicitar pentru promovarea mărcii U., ce este proprietatea sa, conform certificatului OSIM.

In dovedirea realității prestării serviciilor respective face mențiunea ca deține contract de prestări servicii, factura fiscala, precum si dovezi ale prestării serviciilor respective, si anume grafice de difuzare a spotului TV.

Așadar, achizițiile de la T. S.R.L., asa după cum a fost arătat mai sus, au fost achiziționate si folosite cu scopul obținerii de operațiuni taxabile, iar societatea are dreptul sa deducă TVA aferenta acestor achiziții in conformitate cu art. 145 Codul fiscal

In aceste condiții, considera ca sunt îndeplinite toate condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, aferent prestărilor de servicii de către S.C. S.C. T. SRL

Cu privire la TVA de 561.840 RON aferenta diferenței dintre valoarea de achiziție a imobilului denumit ferma "V." achiziționat de la W. S.R.L.:

SC A. S.R.L. a achiziționat de la S.C. W. S.R.L. un imobil, constând in teren si clădiri edificate pe acesta, denumit V., in baza contractului de vanzare-cumparare nr. x/03.04.2014, la valoarea efectiva de 3.383.871 RON, acest preț fiind stabilit pe baza de negociere intre parti. La data de 01.10.2014, imobilul a fost evaluat de un evaluator autorizat la valoarea de piața de 2.341.000 RON, fara TVA.

O dată cu contestația prealabila, reclamanta a depus Anexa nr. TVA6/W., copii ale contractului de vanzare-cumparare, facturile de achiziție, raportului de evaluare a imobilului, extrasului de carte funciara, extraselor de cont bancar cu plățile efectuate si fisa contului furnizorului.

In cadrul reconsiderării tranzacțiilor se pot ajusta cheltuielile in scopul calculării obligațiilor fiscale la toți participanții la tranzacție.

Organele fiscale au reconsiderat tranzacțiile numai la A. S.R.L., nu si la W. S.R.L., ceea ce conduce la concluzia ca aceasta recalificare este nemotivata, având drept scop îmbogățirea fara justa cauza a bugetului de stat, aspect sancționat si de jurisprudenta.

In condițiile in care s-ar fi anulat facturile intre parti, in mod logic aceasta operațiune ar fi produs efecte si la furnizor si la beneficiar, nu numai la beneficiar.

Or, in cotextul in care se respinge deductibilitatea la beneficiar, concomitent cu menținerea TVA colectata la furnizor, se realizează o dubla impunere, aspect care nu poate fi justificat legal.

Societatea a evidențiat in contabilitate achiziția fermei V. in conturile de imobilizări (2111 Terenuri si 2121 14 Clădiri V.). Conform reglementarilor contabile, la data achiziției societatea înregistrează bunurile imobile cumpărate ca active fixe, urmând ca lunar sa înregistreze cheltuieli cu amortizare.

In evidenta contabila a A. S.R.L., de la data achiziției au fost înregistrate cheltuieli cu amortizarea, incluse ulterior in costul produselor finite, ce au fost vândute conform politicii sale comerciale.

Așadar, achizițiile de la W. S.R.L. au fost achiziționate si folosite cu scopul obținerii de operațiuni taxabile, iar societatea are dreptul sa deducă TVA aferenta acestor achiziții in conformitate cu art. 145 Codul fiscal si art. 146 Codul fiscal

Argumentul care a stat la baza soluției instanței de fond, in sensul respingerii acestui capăt de cerere, a fost acela ca "Societatea W. S.R.L. nu a depus nicio declarație fiscala de la data înființării si nu funcționează la sediul declarat, apărând ca o societate fictiva" .

Faptul ca societatea W. S.R.L. a depus sau nu declarațiile fiscale, si-a raportat achizițiile, si-a depus sau nu situațiile financiare, sau ca funcționează sau nu la sediul declarant, nu este o culpa a societății reclamante, sunt aspecte ce nu o privesc, prin urmare nu pot reprezenta factorul decisiv care sa stabilească daca societatea reclamantă are sau nu dreptul de deducere a TVA-ului.

Concluzia care se desprinde este aceea că atât organele fiscale cat si instanța de fond au aplicat greșit dispozițiile legale in ceea ce privește dreptul de deducere a TVA-ului aferenta tranzacțiilor menționate mai sus si a calculului impozitului pe profit.

In aceste condiții, hotărârea instanței de fond este nelegala parțial iar decizia de impunere, ce are la baza raportul de inspecție fiscala, dar si decizia de soluționare a contestației administrative reprezintă acte administrative netemeinice si nelegale, urmând a fi anulate.

3.2. În ceea ce privește sentința civilă nr. 4019/9.10.2018 pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a Vlll-a contencios administrativ si Fiscal:

3.2.1. DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI in reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA consideră ca hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea normelor de drept material, pentru următoarele motive:

In mod eronat, instanța de fond a apreciat ca organul fiscal a reîncadrat in mod nelegal cheltuielile cu folosirea autovehiculelor societății de către salariați, in suma de 20.752 RON, ca venituri salariale, reținând ca acestea au fost eliminate din baza de impozitare a veniturilor salariale, conform art. 55 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal.

De asemenea, instanța a reținut, cu privire la reîncadrarea ca venituri salariale pentru folosirea locuințelor de serviciu, in valoare totala de 39.560 RON, ca art. 55 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal exclude ca avantaj salarial contravaloarea folosinței locuinței de serviciu, iar, cu privire la reîncadrarea ca venituri salariate a diurnelor, in valoare totala de 18.025 RON, ca art. 55 alin. (4) lit. f) si g din Codul fiscal exclude c