ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3714/2023

Ședința publică din data de 30 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Prin sentința civilă nr. 3333 din 28.07.2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a luat act că reclamantul A. renunță la judecarea cererii de chemare în garanție și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâții B., Primăria comunei Studina, județul Olt și C..

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din 27.06.2019, respectiv 30.06.2019 și 28.07.2020, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acestora pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 13.11.2020, sub nr. x/2020.

La data de 10.11.2019 recurentul-reclamant A. a formulat și o cerere de repunere în termen a depunerii motivării recursului, anexând dovezi ale stării sale precare de sănătate în perioada 01.10.2020-22.10.2020 și care ar justifica amânarea depunerii dezvoltării motivelor de recurs.

I.2. Prin decizia nr. 1259 din 9 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, ca neîntemeiată, și, totodată, a admis excepția de nemotivare a recursului în termen legal și a anulat ca nemotivat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 3333 din 28.07.2020 și a încheierii de ședință din data de 30.06.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția II-a în dosarul nr. x/2019, precum și a încheierii de ședință din 27.06.2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâții B., Primăria comunei Studina, județul Olt și C..

I.3. La data pronunțării hotărârii de către instanța de recurs, respectiv 09.06.2021, recurentul-reclamant a formulat o cerere de recuzare a președintelui completului C5 recurs, domnul judecător D., iar pentru termenul din 23.06.2021, fixat în vederea soluționării cererii de recuzare, s-a stabilit în sarcina petentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, obligație ce i-a fost adusă la cunoștință prin intermediul adresei de mail indicate de parte în cursul procesului.

I.4. Prin încheierea din data de 23.06.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea de recuzare formulată de petentul A., ca netimbrată.

I.5. Împotriva încheierii menționate la punctul anterior, petentul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia.

În dezvoltarea cererii de recurs a susținut că pentru termenul din 23.06.2021 s-a stabilit în sarcina sa obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, obligație ce i-a fost adusă la cunoștință, conform argumentului invocat în respingerea cererii, pe adresa de mail indicată de parte în cursul procesului.

A arătat că este simplu de dovedit, în ceea ce privește comunicarea citației de plată a taxei de timbru de 100 RON, că aceasta s-a făcut cu încălcarea legii, mai precis a prevederilor art. 154 alin. (6) și alin. (7) din C. proc. civ., întrucât nu a regăsit e-mailul trimis de instanță, acesta ajungând în folderul spam, în perioada respectivă având și probleme cu rețeaua de internet. Ca atare, a considerat că nu există o confirmare a primirii mail-ului atașat la dosar.

Sub un al doilea aspect, a susținut că a fost nelegal repartizat completul de judecată, deoarece nu există nici o dovadă a repartizării aleatorii așa cum rezultă din portalul Ecris, în acest sens înțelegând să-și rezerve dreptul de a detalia și completa argumentele la primul termen de judecată.

Totodată, a subliniat că acest complet de judecată a soluționat cererea de recuzare după ce completul s-a pronunțat pe fond, existând indicii de infracțiuni de grup infracțional organizat, aspecte în privința cărora înțelege să-și rezerve dreptul de a le formula în fața organelor competente și de a le expune la primul termen de judecată, dacă va mai considera că este cazul.

I.6. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți C. și Primăria comunei Studina, județul Olt, au formulat întâmpinări prin care, în esență, au combătut susținerile recurentului-reclamant A., solicitând înlăturarea acestora și respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinări, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În fapt, din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că la data de 09.06.2021, ora 13

25

, recurentul-reclamant din dosarul nr. x/2020, A., a transmis instanței, prin mail, o cerere de recuzare a președintelui completului de judecată învestit cu soluționarea recursului exercitat de acesta în cauză, cererea de recuzare formulată fiind înregistrată la aceeași dată, ora 15

30

.

Prin rezoluția din data de 11.06.2021, s-a dispus înaintarea dosarului Președintelui secției pentru desemnarea celui de-al treilea membru al completului, în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru soluționarea cererii de recuzare s-a acordat termen la data de 23.06.2021, în ședința din Camera de Consiliu, ora 11

00

, fără citarea părților, și s-a dispus transmiterea prin mail, către petent, a obligației de a achita, până la termenul acordat, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La dosarul Curții de Apel București se regăsește o cerere transmisă prin mail, la 29.05.2021, de către recurentul-reclamant A., prin care solicită să-i fie acordat accesul la dosarul electronic, cerere în care partea și-a indicat adresa de mail și numărul de telefon la care poate fi contactat. Această solicitare a fost reiterată de către recurentul-reclamant și la data de 31.05.2021, conform înscrisurilor existente la dosarul Curții de Apel București.

În urma acestei din urmă solicitări, conform mențiunii grefierului din data de 03.06.2021, efectuate pe cererea înaintată Curții de Apel București cu adresa din 07.06.2021 de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca instanță de fond, s-a reținut că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că accesul la dosarul electronic a fost acordat părții la o dată anterioară, în urma cererii formulate la data de 24.09.2020.

Astfel, în ceea ce privește cererea privind accesul la dosarul electronic, este de observat că prin acest formular întocmit, depus și transmis instanței de către recurentul-reclamant, s-a permis acestuia să acceseze dosarul judiciar în format electronic, având astfel posibilitatea să ia cunoștință de actele de procedură întocmite și de măsurile dispuse în cauză.

A criticat recurentul soluția instanței de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, apreciind-o nelegală prin prisma încălcării regulilor de procedură referitoare la citarea și comunicarea actelor de procedură, clamând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în doctrina și în jurisprudența recentă statuându-se că sub imperiul acestui motiv de casare se pot include mai multe neregularități de ordin procedural săvârșite de instanță, altele decât cele menționate la pct. 1-4 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, judecata pricinii în lipsa părții care nu a fost legal citată, nesemnarea cererii reconvenționale, aplicarea greșită a unor texte de lege, precum și încălcarea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive de recurs, cum ar fi: dreptul la apărare, nesocotirea principiului publicității ședinței de judecată, principiului oralității sau principiului contradictorialității, inclusiv a principiului disponibilității părților cu privire la derularea procedurii.

Așa cum rezultă din considerentele sus-menționate, încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancțiunea nulității, pricinuindu-se vătămarea drepturilor părților prin încălcarea acestora. În concluzie, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

În speță, recurentul a susținut că s-a făcut cu încălcarea legii comunicarea citației de plată a taxei de timbru în cuantum de 100 RON, fiind nerespectate prevederile art. 154 alin. (6) și alin. (7) din C. proc. civ.

Potrivit art. 51 C. proc. civ., care reglementează procedura de soluționare a abținerii sau a recuzării, "(1) Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile."

În acest sens, așa cum s-a precizat anterior, după măsura dispusă în vederea desemnării celui de-al treilea membru al completului învestit cu soluționarea cererii de recuzare, s-a acordat termen pentru analizarea acesteia la data de 23.06.2021, în ședința din Camera de Consiliu, fără citarea părților, dispunându-se comunicarea către titularul cererii de recuzare, prin intermediul poștei electronice, a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru aferente, stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Așadar, este de observat că instanța a respectat regulile de procedură ce reglementează incidentul procedural al recuzării, dispunând soluționarea acestuia fără citarea părților și cu comunicarea obligației de plată a taxei de timbru aferente.

Împrejurarea că s-a dispus încunoștiințarea părții cu privire la această obligație prin intermediul poștei electronice și nu prin citație emisă în mod tradițional, prin serviciul poștal, nu constituie în sine un motiv de nulitate a încheierii atacate și nu conduce în mod automat la invalidarea procedurii de comunicare către parte, a măsurii dispuse de instanță și efectuate în conformitate cu art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., întrucât legiuitorul a instituit aceste modalități alternative de comunicare a actelor de procedură în scopul soluționării cu celeritate a proceselor, venind astfel în sprijinul părților de bună-credință, al căror interes este finalizarea procesului și evitarea prelungirii stării de incertitudine privind soluționarea cauzei.

Procedând în această manieră, instanța nu a făcut decât să ia act de adresa de mail indicată de parte în cursul procesului, valorificând astfel indicarea acestor date de contact, de altfel adresa de mail fiind utilizată de către recurent în mod constant ca mijloc preferențial de comunicare a cererilor adresate instanțelor judecătorești, inclusiv a cererii de recurs supuse analizei de față.

În acest context, neindicarea expresă de către petent a unei adrese de e-mail preferabile pentru comunicarea actelor de procedură nu face să fie ineficientă adoptarea de către instanță a sistemului alternativ de comunicare a actelor de procedură, instituit de textul art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât partea a recurs la mijlocul electronic de comunicare aflat în discuție, în privința căruia nu a produs dovezi în sensul că nu a avut aptitudinea de a-i aduce la cunoștință emiterea actului de către instanță, ci a făcut simple afirmații referitoare la pretinse probleme cu rețeaua de internet, neprobate corespunzător.

În egală măsură, instanța de control judiciar constată că nu este vorba în speță nici despre o neefectuare a procedurii de comunicare potrivit solicitării părții, care să aibă ca efect încălcarea dreptului acesteia la un proces echitabil.

Totodată, constată Înalta Curte, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 200 RON, aferentă recursului formulat în dosarul Curții de Apel București, a fost transmisă de reclamant tot prin intermediul poștei electronice, la data de 09.06.2021, ora 09:04, pentru termenul stabilit în aceeași zi la care a și fost prezent în fața instanței de judecată, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Curții de Apel București.

Demn de menționat este și aspectul formulării de către parte a cererii de acces la dosarul electronic al instanței, din mențiunea efectuată pe o atare solicitare ce se regăsește la dosar, rezultând că la data de 08.06.2021 s-a acordat recurentului accesul la dosarul electronic.

Prin urmare, reiese cu puterea evidenței că partea recurentă a avut posibilitatea să ia cunoștință de actele dosarului atât în format electronic, cât și în format fizic, din moment ce a fost prezent la termenul din data de 09.06.2021, la care a formulat concluzii, iar dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs a înaintat-o instanței prin intermediul poștei electronice.

Ulterior închiderii dezbaterilor și reținerii cauzei în pronunțare de către instanța de recurs, a formulat cererea de recuzare a președintelui completului de judecată, fără să atașeze dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum impun dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., care prevăd în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii". În același sens, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege."

Distinct însă de acest aspect, chiar dacă partea nu a atașat cererii formulate taxa de timbru aferentă, câtă vreme din probatoriul existent la dosar rezultă o anumită conduită procedurală a acesteia în ceea ce privește modalitatea de comunicare a actelor, iar această modalitate este una prevăzută de lege, nu se poate reține că instanța a procedat la comunicarea obligației de achitare a taxei de timbru pentru soluționarea cererii de recuzare, cu încălcarea legii.

Astfel, din actele dosarului reiese că la data de 14.06.2021, ora 13

32

, instanța a procedat la comunicarea către petent, prin mail, a obligației de achitare a taxei de timbru de 100 RON, stabilită în conformitate cu art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, până la termenul de judecată stabilit la data de 23.06.2021.

În concluzie, din perspectiva reliefată nu este întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce privește încheierea atacată, soluția de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare fiind pronunțată cu respectarea regulilor aplicabile.

A mai susținut recurentul-reclamant nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva nelegalei repartizări a completului de judecată, în condițiile în care nu există o dovadă a repartizării aleatorii.

În conformitate cu art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, forma în vigoare în perioada de referință, "În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial", iar la alin. (6) al aceluiași text se prevede că planificarea de permanență se întocmește de președintele instanței sau, după caz, de președintele secției.

De asemenea, art. 50 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că "Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. (...)."

În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că potrivit rezoluției din data de 11.06.2021, consemnate pe cererea de recuzare aflată la dosarul Curții de Apel București, Președintele secției a desemnat pe cel de-al treilea membru al completului, din planificarea de permanență, respectiv pe doamna judecător E., în vederea soluționării incidentului procedural, precizând că, în caz de admitere a recuzării, desemnează din planificarea de permanență un alt judecător în mod expres nominalizat, pentru întregirea completului de judecată.

Or, așa cum reiese din încheierea atacată, judecătorul desemnat din planificarea de permanență de către Președintele secției, a făcut parte, alături de ceilalți doi judecători învestiți cu judecarea dosarului nr. x/2020, din completul care a soluționat cererea de recuzare, anulând-o ca netimbrată.

Din această perspectivă instanța de control judiciar reține că recurentul-reclamant afirmă fără temei că nu ar fi fost dovedit modul de repartizare a completului care a soluționat cererea de recuzare, nefiind vorba în cauză despre încălcarea principiului repartizării aleatorii, întrucât modalitatea de alcătuire a completului în situația soluționării incidentelor procedurale este diferită de cea a repartizării aleatorii a cauzelor ce se efectuează în sistem informatic prin programul Ecris, în conformitate cu art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, urmând reguli expres prevăzute prin normele speciale cuprinse la art. 110 din Regulament, așa cum s-a precizat.

Întrucât aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea soluției de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, instanța analizând cererea și soluționând-o cu respectarea regulilor aplicabile, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză și va menține încheierea atacată.

Pentru argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant și va menține încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.