ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3705/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 9.08.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a formulat contestație împotriva Ordinului de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, pozițiile 19-22, prin care a solicitat:

- revocarea Ordinului de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, pozițiile 19- 22,

- emiterea unui nou ordin de salarizare individual, care să ateste, în mod corect, clasa de salarizare, respectiv 108, corespunzătoare gradului profesional și vechimii în funcție și în muncă deținute.

În motivare, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, pozițiile 19-22, Ministerul Justiției a stabilit, în ceea ce o privește, indemnizația de încadrare brută lunară, în concordonță cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, respectiv în aplicare Ordinelor Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017.

La momentul comunicării ordinului menționat, a constatat faptul că, în mod greșit, în Anexa nr. 2, pozițiile 19-22, a actului administrativ contestat este menționată clasa de salarizare 106 și nu 108, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare.

Astfel, conform art. 9 alin. (1) Secțiunea a 2-a Capitolul VIII din anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010, indemnizațiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de judecătorie și ale judecătorilor militari cu grad de tribunal militar, precum și ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanțe se stabilesc pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți în cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, (judecător cu grad de judecătorie cu peste 20 ani vechime în funcție -clasă de salarizare 104)

Totodată, potrivit art. 9, alin. (3) Secțiunea a 2-a Capitolul VIII Anexa nr. VI al actului normativ enunțat, indemnizațiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de curte de apel și ale judecătorilor militari cu grad de curte militară de apel, precum și ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanțe se stabilesc pe baza unor coeficienți de ierarhizare cu 4 clase de salarizare mai mari decât cei prevăzuți la alin. (1). (judecător cu grad de curte de apel cu peste 20 ani vechime în funcție -clasă de salarizare 108).

În ceea ce o privește, condițiile legale pentru a beneficia de clasa de salarizare 108 sunt îndeplinite, fapt atestat, chiar prin ordinul contestat, la rubrica privind gradul profesional și anume grad de curte de apel, respectiv rubrica privind vechimea în funcție - peste 20 de ani, pentru toate cele 4 poziții din anexa ordinului amintit.

Conchide reclamanta, în sensul că, aceste aspecte au fost expuse și prin plângerea prealabilă înaintată Ministerului Justiției, fiind înregistrată sub nr. x/19.06.2017.

Prin adresa nr. x/31.07.2017, înregistrată la Tribunalul București sub nr. x/03.08.2017, Ministerul Justiției a manționat că, în ceea ce o privește, clasa de salarizare 106 este corespunzătoare funcției de președinte de tribunal (Președinte al Tribunalului București) pe care a deținut-o în toate perioadele cuprinse în Anexa 2, nr. crt. 19 -22 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 1490/C/2017 și nu celei corespunzătoare gradului profesional de curte de apel.

Or, la data numirii în funcția de președinte al Tribunalului București, reclamanta avea gradul profesional de judecător de curte de apel căruia îi corespunde clasa de salarizare 108, fiind îndeplinită condiția enunțată de textul legal amintit referitoare la păstrarea celorlalte drepturi corespunzătoare funcției de execuție, dacă acestea sunt mai favorabile.

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,prin sentința nr. 5078 din 20 decembrie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect anulare act administrativ, a anulat în parte Ordinul de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, anexa 2, pozițiile 19-22, în ceea ce privește clasa de salarizare stabilită și a obligat pârâtul la emiterea unui nou ordin de salarizare individual care să ateste clasa de salarizare 108.

1.3. Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârâtâ a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În expunerea motivelor de recurs, în esență, reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurentul a arătat că, prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de prevederile art. 9 alin. (3) Secțiunea a 2-a Capitolul VIII Anexa nr. VI din Legea nr. 284/2010 și art. 10 din același act normativ.

Arată recurentul că instanța de fond nu a observat că pentru funcția de președinte de tribunal, clasa corespunzătoare este 106 și nu 108, această clasă fiind deținută de aceasta în toate perioadele prevăzute în Anexa 2 la Ordin.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 20 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Ulterior, având în vedere dispozițiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României/art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, în baza art. 66 alin. (1) pct. 1 lit. a) și art. 147 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a art. 111 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 22 iulie 2020.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Considerentele Curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de față nu combate punctual argumentele Curții de apel, ci reiterează practic susținerile formulate în fața instanței de fond, afirmând, cu titlu general, că instanța de fond în mod eronat a reținut că trebuie să se aibă în vedere clasa de salarizare 108, aferentă gradului de judecător de curte de apel și nu celei de președinte de tribunal (106), cât timp reclamanta, deși președinte de tribunal, avea în toată perioada gradul de judecător de curte de apel (...).

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta-reclamantă sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanță a fost cea referitoare, la greșita reținere în Ordinul contestat exclusiv prin prisma stabilirii eronate a clasei de salarizare 106 în loc de 108 în ceea ce o privește pe reclamantă.

Prioritar și fără a relua situația de fapt generatoare a litigiului de față, necontestată de altfel, Înalta Curte reține, raportat la înscrisurile depuse la dosar în etapa soluționării fondului și față de susținerile părților, că prin Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, pozițiile 19-22, recurentul-pârât Ministerul Justiției a stabilit, în ceea ce o privește pe reclamantă, indemnizația de încadrare brută lunară, în concordanță cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, respectiv în aplicarea Ordinelor Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, în Anexa nr. 2, pozițiile 19-22, fiind menționată clasa de salarizare 106.

Reclamanta A., judecător cu grad de curte de apel, Președintele Tribunalului București, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, revocarea Ordinului de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, pozițiile 19-22 cu coonsecința emiterii unui nou ordin de salarizare individual, care să ateste, în mod corect, clasa de salarizare, respectiv 108, corespunzătoare gradului profesional și vechimii în funcție și în muncă deținute.

Instanța de control judiciar reține, că reclamanta la data numirii sale în funcția de președinte al Tribunalului București, avea gradul profesional de judecător de curte de apel căruia îi corespunde clasa de salarizare 108, aspect reținut chiar prin ordinul contestat, la rubrica privind gradul profesional, respectiv rubrica privind vechimea în funcție -peste 20 ani, pentru toate cele 4 poziții din anexa ordinului amintit.

Or, condiția enunțată de prevederile art. 10 alin. (2) din Capitolul VIII din anexa nr. VI din Legea nr. 284/2010 prevede că: judecătorii și procurorii numiți, în urma concursurilor, în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația de încadrare și celelalte drepturi salariate corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.

Ca atare, în speță, verificarea de fapt făcută de instanța de fond a concluzionat în mod corect că, în cazul reclamantei, legal era a se avea în vedere clasa de salarizare 108, aferentă gradului de judecător de curte de apel și nu celei de președinte de tribunal (106), cât timp reclamanta, deși președinte de tribunal, avea în toată perioada gradul de judecător de curte de apel, iar aceste drepturi se păstrează, fiind mai favorabile.

Având în vedre că legiuitorul a reglementat în mod expres modul de calcul al drepturilor salariale, de care va beneficia personalul plătit de la buget, care în anul 2011 avansează în gradația corespunzătoare trecerii într-o altă tranșă de vechime în funcție prin urmare, pentru analiza speței și a manierei în care instanța de fond a examinat cauza din perspectiva aplicării și interpretării dispozițiilor legale incidente în speță se reține că în cauză nu pot fi apreciate ca întemeiate susținerile recurentului din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 5078 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2020.