ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat ordonanță președințială prin care a solicitat obligarea pârâților să îi asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul Everolimus (denumire comercială AFINITOR) sau Temsirolimus, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 46 din 8 aprilie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesual pasive ale pârâților Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocate de aceștia; a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii formulate pe calea ordonanței președințiale, în materia contenciosului administrativ, invocată de către pârâți; a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății; a obligat pârâții să asigure reclamantei pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul Everolimus (AFINITOR) pentru carcinom scuamos al colului uterin, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal; a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la medicamentul Temsirolimus (Torisel) și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

De asemenea, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 491 coroborate cu dispozițiile art. 474 alin. (1) C. proc. civ., recurs incident.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea a hotărârii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamantei.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, reclamanta A. a decedat la data de 25.06.2020, conform certificatului de deces seria x nr. x/25.06.2020. Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanta era lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cererea de ordonanță președințială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului Nivolumab) putând fi executată doar față de reclamantă, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor reclamantei decedată.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa, sentința recurată și procedând la rejudecarea cererii de ordonanță președințială, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei și, în raport cu prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în considerarea intervenirii decesului reclamantei.

Referitor la recursul incident formulat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Înalta Curte constată că potrivit art. 491 C. proc. civ. " (1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Din prevederile art. 491 C. proc. civ. rezultă că recursului incident îi sunt aplicabile reglementările anterior citate din procedura apelului, dar cu observarea dispozițiilor speciale din procedura recursului, precum și faptul că recursul incident se exercită doar dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 472 și art. 473 noul C. proc. civ.

Din prevederile art. 472 noul C. proc. civ. rezultă că recursul incident este o manifestare de voință care aparține în exclusivitate acelei părți din proces care a dobândit deja calitate de intimat, această calitate putând aparține tuturor celor care au fost părți în primă instanță și împotriva cărora s-a exercitat recursul principal.

Scopul recursului incident este acela de a obține "schimbarea hotărârii primei instanțe", intimatul trebuind astfel să justifice un interes pentru a-l exercita. Aprecierea interesului intimatului, în condițiile specifice de exercitare a recursului incident, trebuie să se facă nu numai în raport cu dispozitivul hotărârii atacate prin care nu i s-a dat satisfacție ori i s-a dat numai o satisfacție parțială, dar și în raport cu ceea ce se cere prin recursul principal, pe care se grefează cel incident.

Recursul incident se formulează în cadrul procesului în care se judecă recursul făcut de partea potrivnică. În speță, partea potrivnică este intimata reclamantă A., însă recursurile sunt formulate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății, deci nu de partea potrivnică pârâtei, ci de cei care la fond au avut aceeași poziție procesuală, aceea de pârât.

Pe de altă parte, deși hotărârea instanței de fond îi era total nefavorabilă, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu a formulat un recurs principal în termenul legal. Prin recursul incident pârâta aduce critici sentinței fondului, critici care ar fi putut face obiectul unui recurs principal, însă pe care pârâta nu l-a formulat în termenul legal.

Pentru aceste considerente, recursul incident va fi respins ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 46/2020 din 8 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei A., invocată de instanță din oficiu și, în consecință, anulează cererea de chemare în judecată.

Respinge recursul incident formulat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței nr. 46/2020 din 8 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.