ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3476/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.04.2017, pe rolul Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială – Municipiul Târgu Secuiesc a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fonduri Europene, anularea Scrisorii de respingere a cererii de finanțare – comunicată prin adresa ADR Centru nr. 23650/23.12.2016, aferentă proiectului "Reabilitarea și Refuncționarea spațiilor situate în Municipiul Târgu Secuiesc, str. x, Claustrul Mânăstirii Minorităților" cu nr. C/CV/2016/5/5.1/1/8/24.08.2016 și a Scrisorii de răspuns nr. x/10.03.2017 al MDRAPFE, cu consecința admiterii contestației înregistrate sub nr. x/18.01.2017 și dispunerea continuării procedurii de evaluare și selecție.

Prin sentința nr. 140/2017 din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala – Municipiul Târgu Secuiesc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fonduri Europene și, în consecință: a dispus anularea în parte a scrisorii de respingere a cererii de finanțare, comunicat sub nr. x/23.12.2016 prin ADR Centru la partea privitoare la neîndeplinirea condiției privind "depunerea actului de înființare a unității de cult sau adeverința de funcționare", precum și anularea scrisorii de răspuns nr. x/10.03.2017 al MDRAPFE.

Totodată, a dispus reevaluarea cererii de finanțare formulată de U.A.AT. Municipiul Târgu Secuiesc – lider de parteneriat înregistrată sub nr. OI – ADR Centru:C/CV/2016/5/5.1/1/79/25.11.2016 în considerarea ca fiind îndeplinită condiția depunerii actului de înființare a unității de cult.

De asemenea, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 140/2017 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând casarea în parte a sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-pârât a arătat că potrivit prevederilor Ghidul Solicitantului, Condiții specifice DMI 5.1, secțiunea 6 "Un document obligatoriu solicitat la depunerea cererii de finanțare nu poate fi depus ulterior chiar dacă acesta există/a fost emis înainte de data depunerii cererii de finanțare. Nedepunerea unui document obligatoriu la data depunerii cererii de finanțare conduce la respingerea proiectului.

La documentele atașate cererii de finanțare, pentru partenerul Parohia Romano- Catolică din Târgu Secuiesc, se regăsesc doar Hotărârea Guvernului României 1218/2008 privind recunoașterea Codului de Drept canonic al Bisericii Romano-Catolice și a Codului Canoanele Bisericilor Orientale, precum și Codul de Drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice, și documentul de investire a protopopului - A.. Nu a fost însă atașat actul de înființare a unității de cult sau adeverința de funcționare.

Așadar, considerentul instanței de fond potrivit căruia "Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândește prin hotărâre a Guvernului {...) în privința Parohiei Romano-Catolică din Târgu Secuiesc, H.G. nr. 1218/2008 reprezintă actul/documentul de înființare, nu poate fi reținut, întrucât Legea nr. 489/2006 prevede faptul că sunt persoane juridice și părți componente ale cultelor, așa cum sunt menționate în statutele sau codurile canonice proprii."

Ca apare, actul normativ invocat recunoaște Codul de Drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice și Codul Canoanelor Bisericilor Orientale și nu documentul din care să rezulte că există/funcționează în localitate o parohie din cadrul acestui cult recunoscut în România, astfel cum este prevăzut în Ghidul specific.

Instituția recurentă nu contestă calitatea de unitate de cult a partenerului, în speța de față Biserica româno catolică Târgu Secuiesc, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, adeverința de funcționare fiind solicitată tocmai pentru a se asigura că se acordă o finanțare nerambursabilă pentru lucrări de investiții asupra unui monument istoric în care se desfășoară activități și nu asupra unui imobil neutilizat.

Mai mult decât atât, reclamanta intimată a depus la documentație în cadrul altui proiect adeverința nr. x/2016 din care rezultă ca Parohia Româno Catolică Târgu Secuiesc are personalitate juridică prin efectul Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor din România, ceea ce în speța de față nu a înțeles să atașeze.

Pe dale de consecință, contrar reținerilor instanței de fond, în speța dedusă judecății, nu au fost respectate prevederile Secțiunii 6. "Completarea cererii de finanțare", respectiv 6.1 "La data depunerii cererii de finanțare din Ghidul specific aferent priorității de investiții 5.1 - "Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural", proiectul fiind neconform din punct de vedere administrativ.

Intimata – reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala – Municipiul Târgu Secuiesc a depus întâmpinare și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând actele dosarului și sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Procedând la stabilirea stării de fapt deduse judecății, în mod corect instanța de fond a constatat, pe baza materialului probator administrat în cauză, că, în privința Parohiei Romano Catolică din Târgu Secuiesc, H.G. nr. 1218/2008 reprezintă actul/documentul de înființare, acesta fiind depus ca anexă la cererea de finanțare.

În acest sens, se constată că Legea nr. 489/2006 prevede la art. 17, cu privire la înființarea unui cult, următoarele "Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândește prin Hotărâre de Guvern", iar la art. 8 alin. (2) din același act normativ "De asemenea, sunt persoane juridice și părțile componente ale cultelor, așa cum sunt menționate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerințele prevăzute în acestea."

De asemenea, reclamanta a depus și Certificatul de înregistrare fiscală eliberat la 22.01.2009, din care rezultă că Parohia Romano - Catolică are sediul fiscal în Municipiul Târgu Secuiesc, str. x, Jud. Covasna, actul menționat dovedind înregistrarea și funcționarea Parohiei Romano-Catolice din Tg. Secuiesc.

Așadar, contrar susținerilor recurentului-pârât, au depuse toate documentele precizate în Ghidul Solicitantului – Condiții specifice, fiind atașate cererii de finanțare atât actul de înființare al partenerului reclamantei (Parohia Romano-Catolică din Tg. Secuiesc), cât și dovada existenței și funcționării acestuia.

În condițiile arătate, în acord cu opinia exprimată de prima instanță, se reține că, în speță, s-au respectat dispozițiile art. 6.1 din Ghidul Solicitantului – Condiții specifice.

În ceea ce privește argumentul invocat de recurentul – pârât referitor la faptul că intimata-reclamantă a depus în cadrul altui proiect adeverința nr. x/2016 din care rezultă că Parohia Româno Catolică Târgu Secuiesc are personalitate juridică prin efectul Legii nr. 489/2006, ceea ce în speța de față nu a înțeles să atașeze, instanța de fond în mod corect a reținut că această împrejurare nu are relevanță, în condițiile în care rezultatul evaluării acelui proiect nu face obiectul prezentului litigiu.

De altfel, din prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 489/2006, redate mai sus, coroborate cu art. 515 par. 3 ale Codului de drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice, reiese că Parohiile Bisericii romano-catolice se bucură de personalitate juridică, prin efectul legii, nefiind necesară eliberarea vreunei adeverințe sau alt document în acest sens.

De asemenea, este de menționat și faptul că H.G. nr. 1218/2008 prevalează față de orice act/document (de ex. adeverința de funcționare), întrucât are o forță juridică superioară.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene împotriva sentinței civile nr. 140/2017 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.