ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3093/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, solicitând obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare a medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația terapeutică oligodendrogliom.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

I.2. Prin sentința nr. 5 din 13 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, având ca obiect refuz soluționare cerere. A obligat pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică oligodendrogliom. Totodată, a respins în rest cererea formulată de reclamant.

I.3. Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.03.2021, sub nr. x/2020.

Prin rezoluția completului legal învestit din 24.05.2021, s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului, la data de 24.02.2022, cu citarea părților.

I.4. Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea din data de 24.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței nr. 5 din 13 ianuarie 2021 Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că a survenit decesul intimatului-reclamant, conform certificatului depus în copie la dosarul cauzei.

Termenul din 8 iunie 2023 a fost stabilit pentru discutarea excepției de perimare a cauzei, părțile fiind citate cu această mențiune, termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate că prezentul recurs s-a perimat, în considerarea argumentelor ce succed.

Articolul 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, art. 412 alin. (1) pct. 1 din același cod statuează că: "(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

În speță, este de observat că prin încheierea din 24.02.2022 a fost dispusă suspendarea judecății recursului, având în vedere că a survenit decesul intimatului-reclamant, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 24.08.2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod.

Înalta Curte reține că pentru termenul din 24.02.2022 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu recurenta-pârâtă și intimații-pârâți, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, aceste părți nefiind prezente la termenul respectiv, iar în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant, procedura de citare a fost realizată pe numele moștenirii, la ultimul domiciliu cunoscut, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul menționat.

Deși încheierea din 24.02.2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din același act normativ, având în vedere că această încheiere le-a fost comunicată, așa cum rezultă din cuprinsul dovezilor de înmânare aflate la dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului exercitat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu 24.02.2022, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deși le-a fost comunicată încheierea pronunțată la acea dată, din care rezultă motivul suspendării, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu s-a făcut dovada că părțile au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor.

În aceste condiții, reținând că de la momentul suspendării judecății, 24.02.2022, până la data de 24.08.2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanță din oficiu și că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția perimării este fondată și că recursul promovat în cauză s-a perimat.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței nr. 5 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 5 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.