ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Sănătate și Ministerul Sănătății, obligarea acestora la includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare a medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicația terapeutică glioblastom.

În subsidiar a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 217 din 25 octombrie 2021, a respins excepțiile invocate de pârâți, ca nefondate.

Totodată, a admis în parte acțiunea având ca obiect refuz soluționare cerere, formulată de reclamant, și a obligat pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică glioblastom.

De asemenea, a respins în rest cererea formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâtul Guvernul României a reluat situația de fapt și a susținut că în mod eronat prima instanță a respins excepția prematurității acțiunii față de Guvernul României și a admis în parte acțiunea față de această autoritate, făcând trimitere la atribuțiile și competențele instituțiilor chemate în judecată.

În concluzie, a apreciat că a fost chemat prematur să răspundă în fața instanței de judecată, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe directe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii fiind imposibil de valorificat nemijlocit față de Guvernul României, anterior îndeplinirii, de către autoritățile competente legal, a obligației de a emite lista medicamentelor.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, în ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive și obligarea acesteia la inițieze din oficiu evaluarea medicamentului în cauză, iar în rejudecare a cerut admiterea acestei excepții și a excepției lipsei de interes actual a cererii, întrucât Agenția a procedat la evaluarea medicamentului Avastin (DCI Bevacizumabum) pentru indicația glioblastom, iar în urma raportului de evaluare a fost emisă Decizia președintelui ANMDMR nr. 1443/20.10.2021 de neincludere în Lista de medicamente compensate, obiectul cererii fiind astfel îndeplinit. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, precizând că, prin Decizia nr. 1443/20.10.2021, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a decis neincluderea DCI Bevacizumab, concentrat pentru soluție perfuzabilă, 25 mg/ml pentru indicația Glioblastom.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv la art. 32 din același cod, excepția nulității recursului formulat de Guvernul României, invocată din oficiu, și excepția lipsei de interes a recursului Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, invocată în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că sunt întemeiate.

1.1. Referitor la recursul formulat de pârâtul Guvernul României Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de pârâtul Guvernul României, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt și apărările invocate în fața primei instanțe, legate de atribuțiile și competențele fiecărei instituții chemate în judecată, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Recurentul-pârât nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că prima instanță a respins în mod eronat excepția prematurității acțiunii și a admis în parte acțiunea față de instituție.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susținerile recurentului-pârât nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

1.2. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităților pârâte la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare a medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicația terapeutică glioblastom.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

Curtea de Apel Galați a respins excepțiile invocate de pârâți și, totodată, a admis în parte acțiunea având ca obiect refuz soluționare cerere, formulată de reclamant, și a obligat pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică glioblastom, respingând în rest acțiunea.

Instanța de control judiciar reține că Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a procedat la evaluarea medicamentului Avastin (DCI Bevacizumab) pentru indicația terapeutică glioblastom, iar în urma raportului de evaluare a emis Decizia nr. 1443/20.10.2021 de neincludere în Lista de medicamente compensate.

Astfel, se constată că la momentul promovării căii de atac, recurenta-pârâtă a inițiat procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică glioblastom, emitând decizia în acest sens, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care, prin Decizia nr. 1443/20.10.2021 a soluționat cererea dedusă judecății, îndeplinindu-și astfel obligațiile în limitele stabilite prin sentința atacată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului Guvernului României.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 217 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 217 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.