ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1718/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2020, inițial pe rolul Tribunalului București – secția a II-a – contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020 iar apoi, la data de 05.04.2021, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, de către tribunal, prin sentința civilă nr. 1054/17.02.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., a formulat în temeiul art. 20 alin. (10) din O.G nr. 137/2000 și Legii nr. 554/2004 contestație prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 423/20.05.2020, prin care CNCD a decis ca utilizarea expresiei "ciuma roșie, se încadrează în limitele libertății de exprimare.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 973 pronunțată în data de 22.06.2016, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, ca nefondată și, admițând excepția excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și B., pentru lipsa calității procesuale active.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 973 pronunțate în data de 22.06.2016 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a exercitat calea de atac a recursului reclamanta A. și, fără a încadra expres criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat anularea hotărârii emise de curtea de apel prin care i s-a respins contestația prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta susține în esență că, în speță, calitatea procesuala activă în cauză i-a fost acordată în temeiul legii, respectiv a Ordinului nr. 144/2008 al CNCD, privind aprobarea procedurii interne de solutionare a petitiilor și sesizărilor, publicata în Monitorul Oficial, partea I numarul 348 din 6 mai 2008, respectiv sectia a 3-a Autosesizarea articolul 13 în calitatea sa de membru al Colegiului Director al CNCD cu rangul de Secretar de Stat.

Astfel, "Autosesizarea cu privire la orice situatie, anunț sau eveniment în privința cărora există indicii cu privire la existenta unor fapte care presupun săvârșirea unor fapte de discriminare, poate fi inițiată de oricare membru al colegiului director, prin întocmirea unei note de Autosesizare, motivată".

In acest sens susține că a înregistrat "Autosesizarea" numarul 9A din 2019 împotriva reclamatului B., prin folosirea repetata a sintagmei "Ciuma Rosie" împotriva membrilor C. și a simpatizanților.

Precizează recurenta că este membra a C. din anul 1994, fiind și Vicepresedinte al Colegiului Central de Arbitraj al C. conform Legitimatiei numaru12 din 14 iulie 2001, conform dovezii anexate, iar faptul că este membră C. este de notorietate, ca membru fondator al C., a fost și reprezentantul juridic pentru înregistrarea partidului la TB.

Mai mult, chiar Președintele țării, în dosarele în care se apăra la CNCD, a solicitat recuzarea sa, deoarece a fost recomandată pentru aceasta funcție de către C., sens în care ultima solicitare de recuzare a fost solicitata în ziua de 14 decembrie 2019.

A precizat în autosesizare că este de formație Social — Liberală, fiind un discipol politic al fostului Premier D., fiind și un apărator al persoanelor cu dizabilități, pentru care a obtinut în Parlament multe drepturi permanente în calitate de vicepresedinte al ANPH și ulterior senator de Arges, de asemenea, și în domeniu sănătății, lucrând și susținând legile pentru aderarea la NATO și UE în calitate de Secretar de Stat.

Susține că a fost surprinsă de respingerea contestatiei, pentru lipsa calitatii procesuale active în cauză, asa cum s-a întâmplat și la deliberarea Hotărârii CNCD 423 din 20.05.2020, pentru care, cu o zi înainte, în echipa Colegiului Director s-a convenit pe baza probelor încadrarea în discriminare conform articolului 2 alin. (1) si 15 din O.G. nr. 137/2000 și aplicarea amenzii de 5000 RON.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, asa cum a fost formulat, cu consecința desfiintării hotărârii Curții de Apel în integralitate și reținerea spre rejudecare a cauzei cu constatarea discriminării prin aplicarea unei amenzi rezonabile și publicarea acesteia pe site-ul E..

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenta – reclamantă A. intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. nu au formulat întâmpinări, deși cererea de recurs le-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarulu din data de 01.02.2022, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. este nefondat, urrmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

Colegiul Director al CNCD s-a autosesizat la data de 01.08.2019 în conformitate cu prevederile art. 13 din procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor(publicată în Monitorul Oficial nr. 348/0605.2008) cu privire la posibila faptă de discriminare determinată de declarațiile europarlamentarului B., prin care se adresează cu apelativul "ciuma roșie" unei mari categorii de cetățeni români.

Prin Hotărârea nr. 423/20.05.2020, intimatul - pârât CNCD, a decis că faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 rep., declarațiile încadrându-se în limitele libertății de exprimare prevăzute de art. 2 alin. (8) din același act normativ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație reclamanta A., în calitate de membru al Colegiului director al CNCD, aceasta fiind și semnatarul autosesizării din data de 01.08.2019.

Prin sentința civilă nr. 973 din 22.06.2020 Curtea de Apel București –Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins contestația formulată de aceasta, pentru lipsa calității procesuale active.

Soluția primei instanțe este împărtășită întru-totul de către instanța de control judiciar, care reține că hotărârea atacată este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a cadrului normativ incident litigiului dedus prezentei judecăți.

Analizând hotărârea atacată prin raportare la criticile recurentei – reclamante, Înalta Curte reține că, în conformite cu dispozițiile art. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.(...)"

Așadar, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.

Recurenta – reclamantă a formulat contestația împotriva hotărârii CNCD invocând faptul că aceasta este chiar titularul " Autosesizării".

Înalta Curte reține din conținutul notei de autosesizare de la dosarul de fond, că aceasta a fost întocmită de recurenta - reclamantă, în calitate de membru al Colegiului Director al CNCD, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Ordinul CNCD nr. 144 din11 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, conform cărora " Autosesizarea cu privire la orice situație, anunț sau eveniment, în privința cărora există indicii cu privire la existența unor fapte care presupun săvârșirea unei fapte de discriminare, poate fi inițiată de oricare membru al Colegiului director, prin întocmirea unei note de autosesizare, motivată.".

În cauză sunt relevante și dispozițiile art. 16 – 19 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, conform cărora:

"Art. 16. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte.

ART. 17

În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul își desfășoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influențată de către alte instituții ori autorități publice.

ART. 18

(1) Consiliul este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.

(2) Consiliul elaborează și aplică politici publice în materia nediscriminării. În acest sens, Consiliul va consulta autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale, sindicatele și alte entități legale care urmăresc protecția drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării.

ART. 19

(1) În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul își exercită atribuțiile în următoarele domenii:

a) prevenirea faptelor de discriminare;

b) medierea faptelor de discriminare;

c) investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare;

d) monitorizarea cazurilor de discriminare;

e) acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării.

(2) Consiliul își exercită competențele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu."

Așadar, reclamanta, persoană fizică, nu a acționat în nume propriu, ca tituară a vreunul drept/interes legitim vătămat prin actul dedus judecății, ci în calitate de reprezentant al titularului sesizării, care a fost CNCD, potrivit art. 13 din Ordinul nr. 144/2008 și art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.

Or, faptul că recurenta – reclamantă a formulat autosesizarea, în calitatea de membru al Colegiului Director, ca reprezentant al CNCD, nu o îndreptățește să atace această hotărâre, raportat la dispozițiile art. ART. 20 din O.G. nr. 137/2000, conform cărora " (1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

(2) Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).

(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării.

(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării.

(5) Acțiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfășoară la sediul instituției sau în alt loc stabilit de acesta.

(6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.

(7) Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.

(8) Hotărârea se comunică părților în termen de 30 de zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării.

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii."

Astfel cum în mod corect și instanța de fond a reținut, articolul 20 din O.G. nr. 137/2000 statuează posibilitatea exercitării acțiunii în fața instanței de contencios administrativ de către "persoana care se consideră discriminată", respectiv de "persoana interesată".

Conform art. 7 din Ordinul nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor emis de Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, (1) Persoana interesată este fie persoana care se consideră discriminată și sesizează Consiliul cu privire la săvârșirea unei fapte de discriminare împotriva sa, fie una dintre persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) și (2) ori alte persoane care au un interes legitim în combaterea discriminării și reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia s-a săvârșit o faptă de discriminare.

Conform art. 8 din același act normativ, (1) Organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate și aduce atingere unei comunități sau unui grup de persoane.

(2) Organizațiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă și în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă.", aceste dispoziții regăsindu-se și la art. 28 din O.G. nr. 137/2000.

Așadar, dispozițiile art. 20 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Procedura internă din 11.04.2008 de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008 conferă dreptul de a ataca hotărârea CNCD "fie persoanei care se consideră discriminată, fie uneia dintre persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) și (2), fie altei persoane care are un interes legitim în combaterea discriminării și reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia s-a săvârșit o faptă de discriminare.

Or, în condițiile în care recurenta – reclamantă a introdus contestația în calitate de membru al Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, emitentul hotărârii ce face obiectul contestației, reclamanta nefăcând parte din niciuna dintre categoriile enunțate în textele de lege anterior menționate, nefiind titulara vreunui drept/interes legitim vătămat prin actul dedus judecății, în mod corect și cu justa interpretare a cadrului normativ incident litigiului dedus judecății, prima instanță a respins cererea formulată de reclamantă pentru lipsa calității procesuale active, simpla împrejurare că este nemulțumită de cele decise de majoritatea membrilor Colegiului Director neconferindu-i dreptul de a ataca hotărârea la instanța de contencios administrativ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, criticile recurentei nefiind apte să conducă la reformarea hotărârii.

Cât privește solicitarea recurentei-reclamante, de obligare a intimaților - pârâți la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, Înalta Curte reține, ca o primă observație, că acestea reprezintă suma de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărârea judecătorească.

Potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., "Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului".

Astfel, se observă că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți în procesul civil și, totodată, au caracter de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

În speță, recurenta-reclamantă a promovat calea extraordinară de atac a recursului solicitând și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar. Or, prin raportare la modalitatea de soluționare a recursului reclamantei, care va fi respins, ca nefondat, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurenta-reclamantă, având în vedere că este partea care a pierdut procesul și nu cea care l–a câștigat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței recurate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 973 din 22 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.